Nepolitețuri grave

        Astăzi mi s-au întâmplat atâtea lucruri urâte și am dat peste atâta mitocănie că am fost nervoasă de la prima oră a dimineții până la momentul de față când am decis să mă răcoresc vărsându-mi oful aici. Mă deranjează oamenii lipsiți de maniere și pe cât posibil încerc să-i ocolesc dar din păcate  de foarte multe ori sunt nevoită să conviețuiesc cu persoane pe care eu nu le-aș fi ales nici într-o mie de ani. Viața însă te pune în aceeași barcă alături de tot felul de specimene. Când vorbesc de bune maniere nu mă refer în niciun caz la finețuri de genul a ști să folosești la masă o mie de tacâmuri sau a fi la curent cu eticheta de la curtea reginei Angliei. Nu, e vorba doar de bun simț și de a ști când să taci în loc să scoți porumbelul pe gură. Pe scurt și foarte sintetic iată care sunt cele mai nepoliticoase lucruri pe lângă care am trecut tangențial sau mi s-au întâmplat mie personal azi și care m-au călcat pe nervi. Toate într-o singură zi.

1. Telefoanele care sună în mijlocul unei ședințe sau în timpul unui spectacol.
2. Cei care răspund la aceste telefoane ca și când ar fi singuri pe lume nepăsându-le de  cei din jur pe care probabil îi consideră doar figurație.
3. Întrebarea (scuzați-mă dar mi se pare absolut idioată) și pe când un copil?… În afară de faptul că aceasta este o decizie absolut intimă a fiecărui cuplu, v-ați gândit vreodată că oamenii pe care îi întrebați s-ar putea să aibă o problemă de ordin medical care să nu le permită acest lucru? și că poate, deși își doresc nespus un copil, întrebarea voastră nu face altceva decât să răsucească cuțitul în rană?
4. Întrebarea, la fel de nepotrivită ca cea de mai înainte, Ești însărcinată?? dacă există cel mai mic dubiu care ar putea să indice că burta s-ar datora unei acumulări de grăsime fără nicio legătură cu apariția unui bebe, tăceți din gură (am vrut să spun tăceți naibii din gură dar fiind în postura celui care dă sfaturi de bună purtare nu-mi permit să folosesc un astfel de limbaj 🙂 ), nimic nu este mai jignitor pentru o femeie care a luat în greutate decât să fie pusă în situația de a da un răspuns stânjenitor.
5. Nu te simți bine? altă întrebare cu tăiș. Ba da, mă simt perfect numai ca arăt ca dracu’ și îți mulțumesc că ai observat asta. Și că mi-ai spus-o… iar asta mă face să mă simt muuuult mai bine. Dacă într-adevăr ceva pare în neregulă cu o persoană poți să reformulezi spunându-i Cum te simți azi? dacă vrei și ești în măsură să o ajuți cu ceva, dacă nu, la fel ca mai înainte, mai bine taci. Discreția este neprețuită!
6. Mofturile nejustificatre și exprimarea cu obstinență a repulsiei față de un anumit fel de mâncare servit la masă. Dacă nu-ți place ceva, nu te forțează nimeni să înghiți dar să spui că te îngrețoșează ceea ce eu tocmai mânânc cu plăcere mă deranjează teribil.
7. Poveștile nesfârșite despre copil. Scuze fetelor, mamelor, bunicilor, mătușilor (sau taților, de ce nu?)… știu că aveți acasă o comoară neprețuită și că tot universul vostru se învârte în jurul acesteia dar este greu de suportat o tiradă interminabilă despre ce a spus, ce a făcut, ce a mâncat, cât de deștept, frumos, talentat, cuminte și  cu moț este micuțul. În cea mai mare parte a cazurilor nu interesează pe nimeni dacă a mâncat măr cu biscuit sau banană sau dacă la grădiniță a desenat o casă sau un soare. Dacă interlocutorul vostru nu spune decât da și nu, e cazul să schimbați subiectul.
8. Vorbitul în șoaptă, unul la urechea celuilalt, de față cu o a treia persoană. Aș spune că asta e un fel de umilire cu intenție și de un prost gust desăvârșit. Dacă vrei să faci pe cineva să se simtă penibil, exclude-l și lasă-l să se simtă în plus.
9. Pupatul la întâlnirea unui prieten pe care nu l-ai văzut demult (sau poate doar de o săptămână) atunci când are o răceală, gripă, tuse, guturai sau orice altceva care s-ar putea transmite. Cu siguranță nu-mi face nicio plăcere să se repeadă asupra mea un om bolnav și să-mi transfere pe obraz  trei milioane de microbi într-o fracțiune de secundă.
10. Răspunsul la zâmbet cu o față de buboi copt gata să plesnească. Mereu aud în jurul meu discuții despre cât de civilizați sunt oamenii în alte țări și exact așa este. Primul lucru pe care îl observ când ies din țară este faptul că pe stradă lumea zâmbește, oamenii își zâmbesc unii altora atunci când își dau prioritate, când își întâlnesc privirile din întâmplare, când se grăbesc și depășesc o mamă cu un cărucior sau când îți fac loc să urci în autobuz. Dacă cineva îți zâmbește iar tu nu îi întorci zâmbetul, este o grosolănie și o lipsă de bun simț și nu e cazul să așteptăm să se mai schimbe ceva și la noi.

        Mă opresc aici, lista este mult mai lungă, vă las și pe voi să completați cu ceea ce vă enervează și sper ca mâine să am o zi mai bună 🙂