A venit momentul să-mi aștept moartea?

       Nu cred că există blogger să nu fi avut de-a face măcar cu un hater, adică acel gen de oameni care lasă comentarii jignitoare și pline de ură fără niciun motiv ci doar din dorința de a ataca, apărați fiind de umbrela protectoare a anonimatului. Toți cei care scriu au trecut prin asta iar dacă nu, înseamnă fie că sunt la început de drum, fie nu prea îi citește nimeni. Scopul haterilor nu este neapărat de a scrie ceva urât ci de a deranja cu ceea ce debitează și, de cele mai multe ori, își ating scopul meschin. Ei trăiesc din bucuria de a vedea că au stricat ziua cuiva și se hrănesc cu reacțiile celor pe care i-au atacat. Orice replică, orice încercare de a-i pune la punct sau de a intra cu ei într-o discuție controversată îi hrănește și le dă puteri nebănuite, exact ca balaurului din poveste căruia dacă i se tăia un cap, îi creșteau altele două în loc. Cu cât sunt băgați mai mult în seamă, cu atât se înverșunează mai tare și vor sta la pândă gata oricând să atace din nou. În schimb, dacă sunt ignorați își vor căuta alt teren pe care să joace și alți naivi pe care să-i terfelească.

        Haterii nu îi atacă doar pe cei care scriu, de multe ori îi muscă și zgârie ca niște fiare turbate și pe cei care comentează la un articol. Apar cu replici care n-au nicio legătură cu subiectul și adesea răutățile se transformă în jigniri și în injurii.

        De ce atacă haterii:

• Pentru că ei cred că am ceva ce ei nu au iar asta poate să însemne orice începând de la o haină, o casă sau aptitudini și ajungând până la un copil sau o altă persoană cu care am o relație de iubire.
• Pentru că ei cred că nu merit să am jobul pe care îl am sau familia sau viața, în general. Pentru că ei cred că viața nu este dreaptă (și, de altfel, nici nu este dar ei nu pot accepta acest lucru).
• Pentru că nu au altceva mai bun de făcut în viață. Fără nicio pasiune, fără nicio preocupare care să le umple timpul își pierd vremea pe net împroșcând cu noroi.
• Pentru că viața lor nu este atât de frumoasă și interesantă ca a mea. Exact.
• Pentru că vor să atragă atenția asupra lor. Haterii detestă liniștea și devin super-activi atunci când știu că le aud vocea dar nu sunt în stare să asculte și de aceea vă sfătuiesc și pe voi să nu le răspundeți niciodată.
• Pentru că sunt frustrați. Nu se pot bucura de viața lor și ar vrea ca nici eu să nu am liniște.
• Pentru că simt că pot să facă asta.
• Pentru că dacă lovesc în cineva se simt puternici.

        Nu sunt genul de om care să nu accepte criticile sau să cadă pe spate atunci când primește laude, ba chiar pot să spun că de multe ori mă simt inconfortabil când primesc complimente care mi se par nefondate. Nu aștept ca toată lumea să fie de acord cu mine și să-mi împărtășească opiniile, dimpotrivă, discuțiile în contradictoriu îmi dau un boost de energie și mă motivează să caut argumente relevante care să-mi susțină punctul de vedere pentru că, nu-i așa, din contradicții se naște progresul dar atunci când comentariile nu conțin decât răutăți gratuite nu am ce dialog să port.

        Oricât ar spune unii că nu iau în seamă comentariile negative, nu se poate să nu îi afecteze, doar că de la o vreme intervine obișnuința iar șocul nu mai este atât de mare. Apeși butonul de delete, îi dai bann și adio. Îți rămâne totuși un gust amar. Și pe blog, ca pe blog, dar pe YouTube parcă mai înverșunați sunt haterii. Vine unul să-ți spună că ești urâtă. Da, în loc să comenteze la subiect sau să tacă din gură că doar tăcerea e de aur, se apucă să-ți spună că ești urâtă cu draci. Ce să faci în cazul ăsta? Ești mulțumită de felul în care arăți dar totuși ghimpele din inimă îți cere să te uiți în oglindă, îți pui apoi un semn de întrebare și te hotărăști să mergi la niște tratamente faciale în București. Just in case.Nu glumesc, oamenii de aici fac adevărate minuni pentru înfrumusețare și, pe lângă efectele fizice vizibile imediat, ți se îmbunătățește și starea de spirit. Uiți și de hateri, uiți de toate și ieși de acolo ca nou.

        Dar dacă vine altul și îți spune că pe lângă că ești urâtă mai ești și proastă nu mai ai ce face. Eventual să te închizi într-o bibliotecă 🙂 Mie mi-a spus unul să mă duc acasă și să aștept moartea că mi-a trecut vremea. Omenește vorbind îți vine imediat să reacționezi la fel de agresiv și să-i spui vreo două de noroc dar de ce să joci după regulile lui murdare care nu au îndrăzneală decât în lumea închipuită? Delete îți dă o mai mare satisfacție decât aceea pe care ai simți-o strivind sub pantof un gândac mizerabil. Cel mai probabil în realitatea de lângă noi haterii sunt un fel de râme oarbe cărora ”curajul” li se termină la capătul tastaturii și niciodată nu își vor deconspira identitatea privindu-te în ochi. Pentru astfel de oameni nu merită să te enervezi. E drept că e ușor de spus și mai greu de făcut.