Gata. Din seara asta am pus pușca jos și nu mai fac nimic. Ce-am făcut e bun făcut iar ce nu, să mai aștepte că nu vine sfârșitul lumii. În fiecare an, dar absolut în fiecare an, mă apucă o frenezie legată de curățenia dinaintea Crăciunului de zici că încep testele naționale. Deși îmi propun să nu mă mai agit și să o las mai moale, parcă nu mă pot abține și nu înțeleg de ce. Ce mână mă împinge de la spate să întorc casa cu susu´n jos și să caut urme de praf prin toate cotloanele, să scormonesc prin dulapuri, să frec gresia și să curăț cu bețișoare vătuite balamalele ușilor, habar n-am.
Singurul lucru care îmi dă certitudinea că nu mi-am pierdut complet mințile e faptul că nu sunt singura cu un astfel de comportament ciudat. La un moment dat o bună prietenă mi-a mărturisit că într-un an deja se auzeau colindătorii la ușă iar ea, în genunchi, ștergea cu o cârpă umedă parchetul de sub patul din dormitor ca să fie totul perfect. Venea cineva să verifice? Nu. Participa la emisiunea Schimb de mame? Nu. Căpăta stele Michelin? Nu. (sau astea sunt doar la restaurante? anyway, ați înțeles ideea). Se pare că așa suntem noi setate să nu putem trece prin sărbători dacă ne știm cu musca pe căciulă. Ne lipsește confortul psihologic dacă pe dulăpiorul din baie s-a adunat praful pe care oricum nu-l bagă nimeni în seamă sau dacă paharelor de coniac pe care nu le-am mai folosit de ani de zile nu le-am dat un refresh.
Într-una din vacanțele petrecute în Thassos m-am împrietenit cu două tipe din București, ambele în jur de 50 de ani, ambele foarte nonconformiste, puse pe distracție și foarte, foarte vorbărețe. Stăteam la plajă lângă ele și erau în stare să vorbească ore în șir, ba se mai și repezeau una pe alta pentru că aveau impresia că cealaltă vorbește mai mult. Ziceau mai lasă-mă tu și pe mine că tu ai zis destul 🙂 Una dintre ele avea un iubit grec pe care îl vizita de câteva ori pe an și era oarecum familiarizată cu obiceiurile localnicilor și viața din insulă așa că mi-a turuit o grămadă despre ceea ce se întâmplă acolo iarna când nu sunt turiști. Și mi-a spus că le invidiază pe grecoaice pentru că atunci când se apropie Crăciunul, alea habar n-au ce sunt alea pregătiri și șmotru și cratiță, bătut covoare sau frământat cozonaci. Tot satul e la bar seară de seară, beau și dansează și se distrează și sărbătoresc toată luna decembrie. Tare mi-a plăcut ideea și lejeritatea cu care privesc lucrurile și așa aș vrea să fiu grecoaică 🙂
Dar nu, eu nu mă simt bine dacă nu fac o mică revoluție înainte de sărbători, adică exact atunci când ar trebui să fiu mai relaxată și să mă bucur de spiritul acestor zile. Anul acesta, după ce am tras rafturile cu cărți de la loc, mi-a trecut chiar prin cap să schimb mobila dintr-o cameră, nu chiar tot ci doar paturile, ca să am mai multă flexibilitate în ceea ce privește locurile de dormit. Și asta pentru că la mine acasă sau sunt singură, deci am tot apartamentul la dispoziție, sau suntem o sută de musafiri care căutăm culcuș 🙂 Și am găsit un mobilier pentru camera copilului care s-ar potrivi. Bine, așa îi zice ”pentru copil” dar nu se întâmplă nimic dacă ocupantul e major, ideea e să fie paturi care apar și dispar în funcție de necesități. Pentru că totuși cumpărăturile de acest gen se fac mai pe îndelete și nu sub impulsul momentului, am amânat ideea deși gândul mi-a rămas la niște astfel de saltele. Rămâne însă de stabilit ce și cum după sărbători. Acum am spus stop-joc.
Deci cu curățenia am terminat, poate să se anunțe și ambasadorul SUA că vine la colindat, eu nu mai fac nimic. Îi întind covorul bej (că roșu nu am) și să ne-auzim cu bine. Urmează în schimb războiul din bucătărie unde mi-am propus să fac doar două feluri de mâncare dar după cum mă cunosc o să intru iar în panică la gândul că s-ar putea să vină foametea și o să mă pierd din nou printre zeci de tăvi și cratițe. Ah, ce bine ar fi fost să fiu grecoaică, uite așa aș fi stat eu acum așteptând Crăciunul 🙂
Voi în ce stadiu sunteți cu pregătirile? Ca la români sau ca la greci?
Nici ca romanul, nici ca grecul, ci ca mine. Si daca vine Craciunul ce? o sa ni se tripleze stomacul? tot o farfurie de mancare mancam, asa ca fac mancare ca pentru orice alt weekend (bine, feluri de mancare mai deosebite, dar in cantitati similare cu cele din alte weekenduri). Craciunul nu inseamna stres, curatenie bec pana cazi lata si nici tone nesfarsite de mancare. Cand vad reclamele la Colebil si Triferment mi se face rau… “mananci bine, te simti bine”… Facem curat ca in orice alt weekend si atat. Nu vine Sanepidul in vizita, ci niste oameni dragi.
Uitam care e motivul real pentru care ar trebui sa celebram Craciunul… nasterea Mantuitorului. Asa ca noi de Craciun mergem la biserica, apoi venim si petrecem cu cei dragi, dar fara a ne imbuiba mai mult decat in orice alt weekend.
Nu ne stresam, ci ne odihnim si ne relaxam, pentru ca avem cateva zile bune libere cu ocazia sarbatorilor.
Adevăr grăit-ai, aș ar trebui să facem cu toții. Cu mâncarea nici eu nu exagerez dar curățenia mă termină (mai mult psihic decât fizic).
Eu am o oroare mare de curatenia de Craciun (mama era rupta de oboseala, ca facea ore suplimentare fara numar in ajun de sarbatori, dar murea daca nu avea casa luna, asa ca ma punea pe mine sa frec si ultimul abajor pe care nu-l vedea nici naiba… asa ca de Craciun eram rupta de oboseala si nu aveam nici o vlaga sa ma mai bucur… ). Prin urmare acum ca sunt la casa mea nu ridic nici un pai de Craciun. Ma bucur de cele 2-3 zile pe care le am libere inainte de Craciun si nu le petrec facand casa sa straluceasca, ci le petrec plimbandu-ma cu sotul prin orasul impodobit cu lumini, gatind retete interesante de care n-am avut timp cand eram la munca (si ce daca nu sunt specifice Craciunului?), odihnindu-ma, vazand filme… relaxare totala.
Și la mine era exact la fel. Încerc să renunț la obiceiurile astea care terorizează femeile dar e greu tare să te rupi de ceea ce-ai văzut acasă, parcă există un pitic pe creier care îți spune ce să faci 🙂
La mine piticul imi spune sa fac opusul lucrurilor care m-au deranjat… asa ca azi facem castane coapte si ne uitam la filme faine 🙂
Si nu, nu-i totul luna, but who cares? Jesus is the reason for the season, nu maria sa, Mopul.
O să țin minte asta 🙂
De mult zic eu ca trebuie sa ma mut in Grecia. Uite un motiv in plus :).
Și eu m-aș muta. Mâine!
Sigur am ceva strabunici greci. 🙂
Cam îndepărtate rudele astea…Mai ziceam dacă era vorba de bunici 🙂
Eu am nume grecesc, dar degeaba! Cred că am frecat podelele de cel puțin 10 ori, ceea ce mă face să cred că al meu creier era în deşert, nu în casă de om (ale carei ferestre nu dau spre stradă, ca să zici că se vântură praful, ci spre o parcare)… Mă recunosc oricum în descrierea ta în totalitate.
Izbânda mea, însă, este că am aruncat covorul crem din sufragerie, avea 20 de ani şi îi cam trecuse vremea frecatului. 🙂 Hai cu Paştele! :))
Dacă cei din casă nu ar avea niciun cuvânt de spus eu aș renunța definitiv la covoare 🙂
Una din strabunicile mele e grecoaica. 🙂
Eu mi-am pierdut de mult frenezia de a face curat. Doar ca anul asta ne-a apucat o raamenajare si un debarasat de prin casa… Fara legatura cu Craciunul dar destul sa fim cu casa vraiste.
Sarbatori fericite, Ioana, si tuturor cititorilor tai!
Vorbești serios sau doar ești zen? 🙂
Serios .
eu am 2 greci temporar in birou. Apai sa stii ca si grecii au traditii faine si mancaruri specifice de Craciun si Paste ( am impresia ca la ei Pastele e mai important). De curatenie nu stiu, Dimitrios nu o zis nimic pana acum, dar posibil mama lui sa aiba alta parere. Pentru mancaruri grecesti https://www.facebook.com/pg/FoodVideosGr/videos/
Pentru covoare: mai am doar unu. Tot zic ca va pleca, dar inca ne jucam pe el. Dar intr-o zi va pleca si el 🙂
Îmi place mâncarea grecească, de fapt îmi place tot ce este legat de Grecia, inclusiv Legendele Olimpului 🙂
Buna ziua, Draga doamna.
Vreau numai sa va spun ca aseară, după cutremurul pe care l-am resimțit din plin, m-am liniștit numai uitându-ma la clipurile Dvs pentru ca va asemăn vocea cu cea a mamei. Nu am vrut sa o sun la ora aceea in noapte si sa ii spun ca fetei ei de 29 de ani ii este frica sa adoarmă:)
Va mulțumesc!
Ce drăguță ești 🙂 Bine că a fost doar o sperietură și nimic mai mult.