Cum mi-am petrecut Crăciunul

        Nu o să mă laud. N-am avut un Crăciun de poveste așa cum apare mereu sărbătoarea în filmele americane, nici n-am simțit vreo magie specială, nici zăpadă n-am avut, nici n-am plutit pe nori de puf presărați cu sclipici, nici casa nu a fost împodobită cu ghirlande la tocurile ușilor, nici ciorapi agățați de șemineu nu am avut din simplul motiv că nu am șemineu 🙂 Și nici horn nu am ca să fi coborât Moșul pe el. Dar cu toate că nu am trăit experiențe memorabile m-am simțit bine, împăcată și liniștită. Și, mai presus de toate, m-am simțit iubită de toate persoanele importante din viața mea. Să vă spun deci cum am petrecut Crăciunul anului 2017:

• Am dat o mică masă în familie în seara de Ajun. Și când spun mică înseamnă foarte mică, doar trei persoane. Tata, fii-miu  și cu mine. Când mă gândesc la reuniunile din urmă cu câțiva ani când ne adunam 10-12 oameni în jurul mesei mi se pare că am trăit în altă lume. A fost un alt capitol în care mama era prezentă și ne aduna pe toți în jurul ei, în care  copiii nu aveau alt program, un timp în care făceam parte dintr-o familie tradițională în care soțul și soția locuiau în aceeași casă și nu la 3000 de km depărtare. Dar cum nimic nu e veșnic pe lumea asta, trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem în clipa de față. De fapt nu trebuie nimic dar ar fi minunat să o putem face iar eu mă bucur că am ajuns la înțelepciunea de a aprecia și de a fi recunoscătoare pentru ceea ce am. Sunt sigură că acesta e secretul fericirii.
• Mi-a părut rău că nu am făcut salată boeuf. Am avut, evident, mâncare foarte bună, sarmale și cârnați așa cum cere datina dar mi-a lipsit salata boeuf 🙂 Nu știu de ce am sărit-o dar jur că nu se va mai întâmpla niciodată de acum înainte. În fiecare zi m-am gândit cu ce poftă aș fi mâncat măcar un pic și cu siguranță o să fac de Anul Nou.
• Nu m-am certat cu nimeni pe motiv de cumpărături întârziate, uitat de luat apă minerală, făcut urme pe parchet sau firimituri pe covor, lăsat lumina aprinsă sau ușa deschisă la frigider. Singurătatea are și unele mici avantaje 🙂
• Am primit multe, prea multe, mesaje pe Facebook. Felicitări și urări de bine identice, luate cu copy-paste, fără pic de emoție, fără un strop de personalitate, turnate la grămadă unei liste lungi de ”prieteni”. Îmi pare rău dar pentru că n-am simțit nimic citindu-le, nici nu am simțit nevoia să răspund.
• M-am uitat la televizor fără să butonez telecomanda. M-am fixat pe Digi24 și acolo am rămas de la început la sfârșit. Au fost multe concerte cu muzică bună și exact pe gustul meu și mi-a mai plăcut o rubricuță numită Filme bune de pus sub brad în care diverse vedete prezentau unul din filmele lor preferate iar apoi spuneau cui l-ar face cadou. Foarte drăguț! Cosmin Prelipceanu mi-a stârnit interesul cu Le Prénom  un film franțuzesc din 2012, o comedie gen râsu’-plânsu’. La o întâlnire între câțiva prieteni din copilărie unul dintre ei anunță că va deveni tată și își va boteza copilul cu numele Adolf la care toți cei adunați sar ca arși asociind prenumele cu Hitler. Un film despre prostia omenească 🙂
• Mi-am făcut de lucru cu o pisică aciuită în garajul nostru. E sălbăticuță și nu stă să o prind dar nu refuză mâncarea pe care am început i-o duc de două ori pe zi. Când vede că se apropie cineva de culcușul pe care și l-a făcut și căruia i-am adus îmbunătățiri termice, fuge în curtea vecină și se ascunde după gard de unde ne pândește cu un ochi prin spațiul de lângă stâlp. Așteaptă să plecăm ca să vină să radă tot ce i-am pus: bobițe și lapte călduț. Spre deosebire de prințesa Sylvestra care nu s-a mai dat jos de pe calorifer de astă toamnă, vagaboanda asta mică nu e deloc mofturoasă.
• Am fost la mall și nu m-am simțit deloc vinovată așa cum sugerau toate reportajele cu iz sarcastic de la tv. M-am plimbat puțin prin magazinele care afișau reduceri (slăbuț deocamdată), am testat parfumuri în Sephora și apoi am stat la o cafea povestită pe îndelete cu sora mea. Relaxare totală.
• Am dormit mult. Nici nu ştiu cum am reuşit pentru că de obicei mă trezesc foarte devreme. Mâţa în schimb nu şi-a schimbat programul şi la 6 fix îmi dădea deşteptarea aşa că mă dădeam jos din pat, îi puneam un pliculeţ de mâncare în bucătărie şi mă băgăm înapoi la somn. Cred că m-aş putea obişnui uşor cu regimul ăsta.
• Am primit colindători. Am deschis uşa tuturor şi nu m-am făcut că plouă deşi poate că nu meritau. Majoritatea copiilor care au venit la colindat (doar ţigani) au făcut-o în bătaie de joc, fără să fi pregătit vreun colind, fără să ştie versurile, fără să cânte cu adevărat. O lălăială şi o hăhăială ce aducea mai degrabă a cerşit ca să nu mai spun că am găsit aruncate pe scara blocului napolitanele cu care îi tratasem. La anul îmi voi reconsidera total atitudinea.
• M-am bucurat că anul acesta, de fapt la fel ca în ultimii doi-trei, am scăpat de Secret Santa. Dacă e ceva care mă enervează cu adevărat de Crăciun, acesta e. Nu mă deranjează  că e un obicei importat ci că e o stupizenie. Am primit de-a lungul timpului o grămadă de moşi din plastic, aranjamente de masă made in China sau ursuleţi de pluş care au sfârşit invariabil umpluţi de praf pe fundul unui sertar
• Am aprins lumânări parfumate în toată casa şi am umplut-o de miresme de scorţişoară, prăjituri proaspăt scoase din cuptor, vanilie şi portocale. Ador lumânările parfumate şi mă bucur de stocul meu considerabil. Uneori fac numărătoarea lor exact cum Hagi Tudose  îşi număra şi admira galbenii  în fiecare zi 🙂
• Am primit unul dintre cele mai frumoase și neașteptate cadouri: pandantivul mult visat în forma unui fulg de zăpadă atârnat de un lanţ subţire de aur, o bijuterie delicată exact ca și sufletul surioarei mele. 
• Am vorbit la telefon. Mult, fără rețineri, fără să mă gândesc la număr de minute, cu prieteni, cu rude, cu soț, cu persoane dragi. Cei care n-au trăit perioada anilor 90’ când abonamentele la telefon erau scumpe rău nu cred că simt satisfacția de a te lungi la povești fără să fii stresat.
• Am făcut cumpărături. Nu contează că magazinele au fost închise de sărbători atâta timp cât online-ul e deschis în permanență 🙂 Mi-am cumpărat o bluză de dantelă (n-am putut rezista reducerilor de Boxing Day din UK) și bilete de avion pentru un city break de vis. Nu vă spun încă unde o să merg dar dacă la vară vreți să aveți o vacanță faină și ieftină acum e momentul să faceți rezervări. Anul trecut chiar în ziua de Anul Nou am stabilit concediul la Barcelona și nu a fost devreme. Știți cum se zice, niciodată nu e prea devreme, uneori poate fi însă prea târziu. A fost minunat în Spania dar cum niciodată nu o să-mi treacă îndrăgosteala de Marea Egee iar anul trecut am trădat-o, sunt acum cu ochii pe oferte Grecia și cu mâna pe mouse la un pas de clickul care mă va duce pe una din insulele mele iubite.
• Am băut vin fiert cu zahăr, scorțișoară și cu bucățele de fructe, cu mult măr și portocale, dulce și fierbinte de nici nu mă mir că mă lua somnul după o juma’ de cană.

        Pe lângă toate acestea încerc să cred că nu m-am îndepărtat prea mult de semnificația reală, dincolo de comercial, a Crăciunului. Mesajul Papei adresat anul acesta urbi et orbi a fost mai ancorat în realitate ca niciodată și tot ceea ce ar trebui să ne dorim cu adevărat e pacea în lume. Dacă pace nu e, nimic nu e…