Viața mea, la fel ca și a majorității dintre voi, arată bine de tot pe Facebook. Iar în zilele care tocmai au trecut a fost mai mult decât perfectă. În feed-ul meu au apărut poze în care fericirea deborda din toate părțile. Valuri de șampanie, îmbrățișări tandre în fața brazilor de designer din restaurante de lux sau pe fundalul unor peisaje cu zăpadă de vis, petreceri în jacuzzi alături de prieteni cărora li se pierdea numărul, sclipici, paiete, pălării caraghioase, întruniri de familie cu bebeluși cu gura până la urechi și bunici iubitori plini de înțelepciune, pisici alintate și căței purtând coarne de reni din fetru. Oriunde mă uitam vedeam o lume fără griji, fără tristeți și fără gânduri negre, o lume fără răutăți în care toți își urau unii altora binele absolut și fericirea eternă coborând, firește, pe aripi de lumină și pace sfântă. Un ocean de bună înțelegere, dragoste și armonie deplină.
Acum că ne-am întors la normal și au reînceput atacurile la persoană, observăm cu stupoare cum capra vecinului a dobândit proporții îngrijorătoare în timp ce noi eram ocupați cu lamulțeanul. În consecință centrul de interes al multora s-a mutat de pe brutăria de fapte bune care mai pot aștepta până în săptămâna mare, înapoi pe sfânta invidie pentru că, nu-i așa, doar în perioada sărbătorilor trebuie să fii mai bun. În restul anului nu contează ce și cum faci. Dacă ai trimis felicitări, mesaje sau gif-uri cu vorbe de duh în care ai menționat cuvinte precum lumină în suflet, pace (merge și cu varianta liniște) sufletească, aripi de înger, magie sau împliniri, ești pe jumătate iertat. Și să nu uit de căldură. Neapărat căldură că mergi la sigur.
Lăsând gluma și sarcasmul la o parte cred că nu ar fi rău ca pe lista rezoluțiilor pentru 2018 să ne trecem cu toții intenția de a nu lăsa să treacă nicio zi fără să facem o faptă bună. Iar când spun o faptă bună nu mă gândesc neapărat la gesturi grandioase, la donații importante de bani sau la proiecte care să intre în atenția televiziunilor. Pentru început o faptă bună ar putea fi și simpla abținere de a apăsa pe claxon atunci când s-a făcut verde la semafor iar mașina din față nu a țâșnit în aceeași secundă. O faptă bună ar putea fi să cedezi locul în autobuz unei persoane care are mai multă nevoie sau să lași să treacă în fața ta la coada din supermarket pe cel care are doar două produse de plătit. Un gest frumos ar putea fi să saluți și să zâmbești în același timp fără să aștepți neapărat să ți se facă plecăciuni anticipate. Sau să-i faci colegului de birou o cafea fără niciun motiv special. Sau pur și simplu să nu mai ridici tonul atunci când îți vine să o faci. Oare cum ne-ar sta să ne comportăm decent și să ne îndepărtăm de mahala? Cum ar fi să renunțăm la bârfă, la intrigi și la alte preocupări mizerabile? Sunt sigură că o faptă bună ar putea fi și inhibarea impulsului de a vorbi de rău pe cineva chiar dacă acest lucru nu îți va aduce laudele celor din jur. Și nici nu poți afișa pe Facebook că te-ai abținut de la a-ți săpa colegul 🙂
Cam asta e ideea cu faptele bune. Iar după asta ar urma și celelalte rezoluții pe care ni le propunem în fiecare an dar cu care nu ajungem niciodată la capăt gen lăsat de fumat, mâncat sănătos, mers la sală, slăbit 5-10-15 kilograme și alte bla-bla-uri de adormit copiii. 
La multi ani, Ioana!
Eu mi-am propus sa tac. E in firea mea sa spun pun pe fata ce cred , fara pic de diplomatie, se zice ca zodia mea e o zodie de justitiari. Nu mint, deci daca fac un compliment, cred ce spun, deci asta e deja bine. Eu si la FB dau like-uri la chestii care imi plac, altfel ar insemna sa mint.
Dar mi-am dat seama ca n-ajuta la nimic sa spui lumii adevararurile tale, ca oricum fiecare aude doar cit e pregatit sau vrea sa auda. Si poate adevarurile mele difera mult de ale altora. O sa ncerc sa ma intreb inainte de a deschide gura, daca ce spun eu, ajuta. In caz contrar, o sa ma gandesc la “tacerea e de aur”. Nu-i o rezolutie, ci de citeva luni am avansat pe calea asta, dar mai am de lucru.
La multi ani draga Elena! Si eu am ajuns la concluzia ca tacerea e de aur dar numai dupa ce m-am fript pe propria piele. Ca intotdeauna nu invatam din experienta altora 🙂
Deja ti-a1 incalcat rezolutia. :o)))
La multi ani tuturor celor care zabovesc pe-aici !
Ce-mi doresc ? Sa incep invat cu-adevarat sa spun NU la momentul potrivit. Fiind mereu disponibila, amabila si saritoare, cu tot sufletul implicata in nevoile celorlalti, unora le-am incurajat in mod excesiv preocuparea de sine, altora le-am permis sa ma “foloseasca “, iar eu am acumulat dezamagire si epuizare si urmari greu de dus…
Stiu ca este greu sa spui ”nu” si speri sa reusesti. La multi ani!
Unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus eu de ceva vreme este sa accept faptul ca nu mi se intorc zambetul, comportamentul decent, amabilitatea… nu stiu daca e semn de egoism, dar am ajuns sa ma simt eu om si bine cand fac toate astea, indiferent de raspuns.
Dar recunosc ca ma bucur ca un copil atunci cand, totusi, imi zambeste vanzatoarea (rar), vreo tanti de pe scara (ceva mai des, dar tot rar) sau cineva cu care interactionez.
Astazi insa, cu toate eforturile mele zen, am fost socata cand m-a placat efectiv o babuta (lovit cu umarul destul de tare, ca la rugbi). Mi-a luat vreo jumatate de ora sa ma conving ca era despre ea si nu despre mine, ca saraca sigur sufera de ceva de simte nevoia sa agreseze oameni pe strada. Si ca exista si o parte buna: era mica de statura si slaba, m-a lovit intr-un unghi destul de nepotrivit. Ca am patit la fel toamna trecuta cu un tip inalt si puternic la metrou si m-a durut cam un an umarul.
Vai Iulia! Cred ca te-ai simtit foarte rau, nu neparat ca ti-a facut rau fizic! Am vazut acum vreo citeva luni la noi in oras unul care il cotonogea pe altul cu o cirja . Nu stiu ce se intimplase, cel cu cirja fugea destul de bine, deci o folosea ca arma. De atunci l-am mai vazut prin oras cu cirja lui si m-am departat cit am putut, ca nu stiu ce intentii avea.
Doamne fereste 🙂 Inca din astea n-am patit, se pare că devine periculos Bucurestiul. Ai un zambet de la mine 🙂
Multumesc, Ioana :).
Bucurestiul mi se pare in continuare un oras destul de sigur, totusi…
Nimic!
Bine si asa 🙂 Eu am cateva rezolutii pe care insa nu le-am pus pe hartie dar incerc sa le duc la indeplinire.
la mulți ani!
eu mi-am propus în acest an să am grijă de mine mai mult (de fapt e un deziderat început anul trecut și e ceva mai complex). în fond asta e cam singura treabă a mea și doar a mea. 🙂
Buna treaba ti-ai propus 🙂
La mulți ani! Eu şi anul acesta îmi propun (sper să reuşesc,nu ca anii trecuți),să spun ‘nu’ la mulți oameni şi multe obiceiuri.Să nu mai fiu “slab㔺i să cedez în fața oricui are ceva lacrimi la colțul ochiului,până î şi vede treabă făcută,apoi…”p-aici ti-e drumul ”
Vă pup cu drag.
La multi ani si mult succes atunci 🙂
La multi ani, Ioana! La multi ani tatalui tau!
La multi ani, Ioana pt 2018 ! La multi ani de nume! (se accepta urarile pana la Pasti, da? 😀 )
Frumoasa idea propusa de tine – dar sa stii ca nu stiu daca imi iese zilnic, dar daca nu iese o zi, va iesi urmatoarea!! .
Eu mi-am propus pentru 2018 un cuvant: ZAMBESTE. Ultimii ani mi-au sters din zambet, stau mult serioasa.