Nepoatele mele își vor scoate etichetele de lipit pe borcanele de zacuscă la imprimantă?

        Mai e puțin și începe marea zacuscăreală. Sau a început deja? Poate că da pentru că vinetele sunt în plin sezon și multă lume alege să le coacă acum și să le păstreze la congelator până când vor apărea gogoșarii cei mai grași, mai roșii și mai îndesați, dulci și zemoși, numai buni de adăugat în zacusca ce nu lipsește din cămara niciunei gospodării tradiționale.

        Îmi place zacusca, de fapt cui nu-i place, dar spun cu toată sinceritatea că oricât de bun ar fi gustul, nu mi se pare că merită efortul. Cel puțin mama avea o rețetă atât de complicată în care toate legumele trebuiau fie coapte, fie călite, fie prăjite, toate tocate și măcinate că îți lua două zile întregi să finalizezi un astfel de proces. Pe mine și pe soră-mea ne apuca groaza când o auzeam, pe la mijloc de septembrie, spunându-ne cu cel mai senin glas că mâine ne apucăm de zacuscă. Era clar ca bună-ziua că două zile erau duse pe apa sâmbetei. Eu nu mai puteam să citesc iar soră-mea trebuia să-și întrerupă colindul pe străzile din jur unde bătea mingea cu toți copiii din cartier. Eram consemnate la masa din bucătărie unde urma să curățăm un munte de vinete coapte și o grămădă un pic, un pic mai mică de ardei prăjiți pe grătarul din curte. Privind cu ochii de acum nu mi se mai pare un lucru atât de îngrozitor dar atunci mi se părea un chin, iar cantitățile de legume aduse în bucătărie căpătau în fața mâinilor noastre de copii proporții astronomice.

        Când venea iarna pivnița ne era plină de conserve iar pe rafturi străluceau o sumedenie de borcane ordonate, aranjate, etichetate ce arătau ca în pozele unei reviste culinare. Gemuri, dulcețuri, compoturi, siropuri, zacuști, murături colorate, asortate, vinete Imam Bayildi (pfff, ce bune erau), toate astea urmau să ne asigure confortul și plăcerea unor mese delicioase fără să fim nevoiți a cumpăra aproape nimic de la alimentara. De fapt nici nu prea am fi avut ce. Dar chiar și după ce vremurile s-au schimbat radical și supermarketurile au apărut ca ciupercile după ploaie umplând piața cu mărfuri de care odată nici măcar nu ne imaginam că există, mama a continuat să pună tone de conserve în fiecare an. Ce-i drept, nimic nu se compară cu ceea ce e făcut în casă.

        Uneori tata îi spunea că face parte din ultima generație care mai pune conserve pe iarnă ceea ce pe mama, care nu se considera deloc o tradiționalistă, o enerva cumplit. De fapt, deși îmi țineam gura, același lucru îl credeam și eu – că după ce mama nu va mai fi, rețetele de conserve vor lua drumul muzeului. Daaaaar… să vezi și să nu crezi, nu s-a întâmplat deloc așa. Cum, necum, m-am trezit peste noapte că gustul siropului de zmeură făcut în casă nu se compară cu cel găsit la magazin (sau, mai rău, cu vreo cola toxică) iar castraveții murați și puțin crocanți cu un vag iz de aniș îi bat oricând pe cei cu zahăr și oțet care tronează pe rafturile din Lidl. Așadar și prin urmare, iată-mă prelungind cu o generație șirul gospodinelor care se pregătesc de iarnă. Ce-i drept zacuscă (încă) nu fac dar, cum se știe, niciodată să nu spui niciodată… À propos de zacuscă, am auzit o idee pe care intenționez să o probez cât de curând. Cică dacă amesteci un borcan de zacuscă din comerț cu o vânătă coaptă și tocată, rezultă o zacuscă îmbunătățită cu o sută de puncte de juri că e făcută de casă. Chiar dacă mai jonglăm cu astfel de trucuri, poa’ să apară mii de conserve în comerț, eu nu cred că cele preparate în casă vor dispărea vreodată cu totul.

        Mă gândesc că, la fel, atunci când a apărut televiziunea, s-a spus și despre radio că va dispărea, că oamenii îl vor înlocui complet cu televizorul care oferă în plus imagini și nu doar sunet. Ei bine, radioul nu a dispărut deloc, ba din contră mi se pare că în ultimii ani chiar a avut parte de o creștere extraordinară. Despre ziare și, în general, despre presa scrisă s-a spus la fel, că odată cu apariția internetului, acestea vor dispărea și că nimeni nu va mai fi dispus să cumpere hârtie atunci când orice știre se regăsește online. Uite că totuși internetul merge de 20 de ani iar chioșcurile de ziare există în continuare și, chiar dacă tirajul cotidienelor a scăzut simțitor, revistele sunt bine merci și chiar există apariții noi.

        Un subiect foarte intens dezbătut în ultimii ani este cel legat de scrierea de mână, profesori din unele țări considerându-l o modă învechită iar Finlanda este prima țară din lume care a renunțat la creioane și își îndrumă copiii înspre dezvoltarea abilităților de tastare. Deși mulți oameni au salutat această măsură, unii profesori susțin totuși că scrisul de mână îi ajută pe copii să dezvolte abilități motrice fine și au propus ca lecțiile de caligrafie să fie înlocuite cu cele de desen. Este perfect adevărat că viitorul este digital dar mie mi se pare un pic aberant să ajungi la vârsta adultă și să nu știi ține un creion în mână. Sau să nu știi la ce folosesc chestiile de aici.  Să presupunem totuși că ai făcut lecții de desen în școală și, ca să elimini stresul sau ca să îți umpli timpul, îți cumperi tot felul de cărți de colorat pentru adulți pe care le umpli cu culori fără să depășești conturul imaginilor. Din mâinile tale ar putea ieși mici opere de artă dar pe care tu nu ești în stare să le semnezi. Adică pur și simplu nu știi să îți scrii numele în josul paginii, nu neapărat cu un astfel de stilou caligrafic dar nici măcar cu un pix obișnuit. Și nu știi pentru că la școală s-a considerat că acest lucru este total inutil și irelevant pentru viața de zi cu zi. Important  este să știi să tastezi și atât. Se pare că au trecut vremurile în care scrisul frumos era apreciat iar unul urât și neinteligibil putea să ducă la note mai mici la lucrările de control.

        Voi ce credeți? cât de important este ca elevii să învețe să scrie de mână? Merită efortul sau obiceiul acesta este deja perimat și va dispărea cu totul la un moment dat? Oare nepoatele mele își vor scoate etichetele de lipit pe borcanele de zacuscă la imprimantă? scris de mână

 

 

 

Share This:

15 thoughts on “Nepoatele mele își vor scoate etichetele de lipit pe borcanele de zacuscă la imprimantă?

  1. Sa stii ca baiatul meu, in Olanda, scrie de mana la scoala, dar nu primeste note pt cat de frumos scrie, caligrafia nu e importanta. Dar cumva arata okish caietele si scrisul lor, in nici un caz ce scriam noi, dar scriu.
    Mie imi trimit mama si soacra zacusti si muraturi, dar la noi chiar sunt ultima generatie. Copilul nu e crescut cu gusturile astea si nu ii plac nici unele, deci nu voi avea motivatie. Pt noi, ma lipsesc daca trebuie sa muncesc eu, mananc un ardei crud si citesc o carte in timpul unei zacusti 😁 atunci erau alte vremuri, faceau de nevoie. Dar sunt si femei carora le place sa faca, eu tricotez de placere, de ex. Sper sa ma imprietenesc cu una care face zacusca si muraturi de placere ☺

    1. La urma urmei caligrafia este un fel de artă deci mi se pare corect să nu primească note pentru asta iar eu aș scoate notele și la muzică și la desen. Ba chiar și la sport adică pentru tot ceea ce este pe bază de aptitudini înnăscute și aș da doar calificative. Admis/ respins.
      Cu ”ultima generație” aș fi băgat și eu mâna în foc dar uite că m-am apucat de pus murături. La zacuscă nu mă bag că nu merită efortul în schimb castraveții se pun extrem de ușor. Ăsta e al doile an în care voi pune 🙂

      1. Am facut zacusca, dar cantitate mica, deci nu prea complicat. Nu mai fac, ca ma doare stomacul de la ea. Pun in schimb gemuri: ia 2 ore o tura de vreo 7-8 borcane. Anul asta a pus si sotul.
        Cat despre scris de mana, eu cred ca e important. Cu notele ma gandeam si eu ca tine, mai ales ca era vai de capul meu la sport si la muzica. Dar am cugetat mai bine si pana la urma si matematica e tot un talent innascut. Ma intrebam pana la urma de fapt ce nu e legat de talent. Chiar si faptul de a munci mai mult sau mai putin la școală e tot o aptitudine innascuta cred 🙂

        1. Să nu exagerăm totusi cu aptitudinile înnăscute, așa dacă zicem că nu avem talent la a munci, câți nu ar fi să lase pe alții în locul lor la treabă? :)))))

  2. Dacă soții ar pretinde femeilor să prepare zacuscă sau să croșeteze, și le-ar obliga să facă acest lucru, ar fi mare scandal, ar ieși cu scântei. Trebuie să recunosc însă că femeile sunt foarte harnice și tot ele trebuie să pună pe masă, pentru toți ai casei, ce se găsește prin cămară.
    Dacă ar fi după mine, chiar de aș mânca doar din două în două zile, tot n-aș pune zacuscă, mai ales că nu prea îmi place (nici măcar nu conține carne).
    Dar nu-i treaba mea, nu mă amestec, numai zic…
    Iar cu scrisul, cine știe ce aduce viitorul. Oricum, pentru a preveni abandonarea scrisului de mână ar trebui introdusă iscălitura pentru primirea salariului. Măcar atât.

    1. Eu cred că din moment ce a apărut semnătura electronică cea scrisă de mână va dispărea foarte curând.

  3. Facutul conservelor pt iarna nu e chiar o placere pt mine,dar nu concep sa nu am niste borcane cu zacusca in camara ori castraveti murati.Au fost si ani in care am ramas in pana primavara si am cumparat din magazin sau de la un mic aprozar muraturi facute de altii si uneori erau mai bune ca ale mele,dar de pus conserve pt iarna nu ma las oricat de costisitor sau obositor ar fi.Cred ca e cazul sa fierb bulion dar anul asta nu am mancat rosii dulci coapte pe vita asa cum le luam din gradina si uitam sa le spalam si nu pateam nimic.Cat despre scris frumos ,ortografic am aflat si eu de la nepoata mea ca la scoala in tara ei invatatorul nu o cearta daca scrie urat .S-a suparat pe mine cand i-am spus ca are un scris urat si neglijent dar pe parcurs cand a vazut cat de frumos scrie mama ei,s-a corectat singura si acum ma bucur sa vad ca o intereseaza sa scrie corect si in romana nu numai in franceza sau engleza.Toate se rezolva in timp dar nu cred ca scrisul de mana va disparea definitiv vreodata.

    1. Uneori chiar le invidiez pe femeile care gătesc din plăcere, asta înseamnă că nu e o corvoadă să stea în bucătărie 🙂

    2. Cand baiatul a inceput scoala tocmai veneam din Romania, tineam la ideile mele, asa ca in clasa 1 i-am cumparat caiete speciale (vad ca se fac si acum) si tot il puneam sa scrie literele, asa ca scria frumos in clasele mici. Cu sora mai mica n-am facut nimic. Acum, ca adulti, el scrie urât, ea scrie f frumos. Eu cred ca de fapt caligrafia aia nu conteaza in forma viitoare a scrisului, ci fiecare ne formam propriul fel de a scrie. Si mai conteaza poate exercitiul, ca scriam mult mai frumis in studenție decat acum.

  4. Pe iarna am deja congelat ceva legume si mai pun ce mai culeg din gradina, mi-am pus la uscat plante de ceaiuri, facut gem de nectarine, si mai pun muraturi in septembrie. Nimic complicat, totul inseamna 15-30min cu spalat/aranjat (gemul la foc mic in oala cu fund gros nu are nevoie de stat langa). Nu scot etichetele cu fortza, daca nu vor, scriu/lipesc peste ele. Altfel eu cumpar din romania de la o romanca harnica: zacusti, gemuri cu 10-20% zahar sau magiun fara nika. Are legume in curte la parintii ei si ce nu are cumpara de la vanzatori verificati, sterilizeaza si sunt care livreaza – ei ii e bine, mie mi-e bine.

    Altfel, stirea ca Finlanda ar fi scos scrisul de mana e gresita. . Finlanda a renuntat la literele de mana si clasele de caligrafie (cursive handwriting classes), copiii scriu cu creion/stilou cu litere de tipar. Au remarcat ca de pe la clasa a 6a incolo copiii si adultii nu mai folosesc A ul mare care se scrie cu coditza incarligata si termina cu alta coditza asa ca au decis ca e pierdere de vreme coditzele asa ca in filanda de la clasa intai copiii in finlanda scriu A asa cum il vedem aici: A, adica 3 betze. Litere de tipar le zicem noi. Daca e vreun copil interesat de caligrafie, o va face peste ani, au multe optionale in scoli.
    ( m-am informat de pe site-uri de stiri in finlandeza si tradus cu google translate, apoi am intrebat prietenii nostri finlandezi si confirmat. Mi-a luat fi 15-20min sa imi clarific ca e vorba de o greseala de traducere si ma amuza ca unii ziaristi din ro scriu fara sa investigheze putin, e atat de usor sa aratam ca altul ar fi gresit cand de fapt….. Finlanda ramane no.1. In lume in educatia formala a copilului, dar si in incurajarea sel-education. ).

    1. Sunt total de acord cu simplificarea scrierii de mână, imi spunea un prieten din SUA ca in unele state copiii invata sa scrie doar cu litere de tipar ceea ce mi se pare ok, pana la urma scrisul trebuie sa fie doar citeț și atât.
      Eu gemuri nu pun pe iarna pentru ca nu mancam niciunul din noi decat foarte, foarte rar in schimb muraturile sunt de nelipsit.

  5. stai sa intre nepoatele la scoala sa vezi tu cum e cu scrisul de mână…. copiii astia pur si simplu gandesc mai repede decat le poate merge mâna si ei chiar declara ca e atat de plictisitor scrisul de mână…. dante mananca litere cu polonicul, nu pentru ca nu stie ci pur si simplu pentru ca gandeste fraza inaintea scrisului.
    cat despre zacusca… in alti ani abia assteptam sa ma apuc sa fac. anul asta nu simt sa ma indemne nimic la a face, nici parintii mei nu se mai implica sa ma ajute, iar eu nu vreau decat sa dorm… nu mai am energie. sper sa mai gasesc vinete si dupa ce incepe scoala si poate atunci sa ma mobilizez cumva, altfel imi este imposibil. ceea ce sigur imi va produce suferinta la iarna ca eu nu concep sa nu am borcane frumos aliniate in cămară. si e si gustos si sanatos si le si place copiilor. dar unul nu s ar ingramadi la ajutat , poate doar la încurcat :)))

    1. Drept sa spun nu stiu daca e asa sanatoasa zacusca, are o gramada de prajeli deci sa nu suferi daca nu apuci sa faci anul ăsta 🙂
      Iar in legatura cu celalalt subiect, eu as fi de acord cu scrierea de mana cu litere de tipar. Ce ne trebuie atatea inflorituri cand pana la urma scopul e altul? doar sa fie citet scrisul si atat.

      1. de aia m-am bucurat cand Finlanda a scos literele de mana. Daca ei au facut, atunci or sa faca si celelalte tari, mai incetul.
        P.S. fiica mea are caiet de caligrafie….fiica mea fiind fiica mea, calcule mintale de stau oamenii la piatza cu gura cascata, si cand sa scrie, scrie cam ca un dr roman 😀

Leave a Reply to ely Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *