7 verbe pentru 7 zile #43

        Ce bine că azi e sâmbătă și a mai trecut o săptămână de noiembrie, cea mai tristă și mohorâtă lună din an. Ce-am făcut și ce mi s-a mai întâmplat, nu mare lucru dar totuși:

1. Am împodobit un mic brad, are doar 60 de cm însă toată casa a prins o atmosferă festivă. Nu cred că e prea devreme să așteptăm Crăciunul și mie îmi place mai mult perioada de pregătiri dinainte decât cea de după. Oricum la mine tradiţia ultimilor ani este ca în data de 2 ianuarie să despodobesc bradul care deja nu mai are niciun haz. Am pus o instalaţie cu luminiţe pe care am luat-o din Lidl şi care funcţionează cu baterii, deci nu mai sunt legată de nicio priză şi drept urmare pot să mut bradul oriunde aşa că asta şi fac. Mă plimb cu el dintr-o cameră în alta în funcţie de starea pe care o am 🙂
2. Am descoperit încă ceva la care nu m-aș fi gândit vreodată și când dau peste ceva care mă impresionează cu adevărat, ceva care mie nu mi-ar fi trecut prin cap în vecii vecilor, îmi place să cred că inventatorul este un geniu. Am găsit pe YouTube filmulețe de desene animate pentru copii foarte mici, filmulețe care induc somnul copiilor în doi timpi și trei mișcări. Desene simple și repetitive gen flori care se înclină în dreapta și stânga sau nori care intră și ies de pe ecran am tot văzut de când era Silvia mică-mică dar desenele astea, tot așa foarte simple, sunt mai speciale. De ce? pentru că după câteva minute culorile încep să se distingă din ce în ce mai greu,  ecranul se întunecă treptat până devine complet negru iar la un moment dat nu se mai vede nimic. Rămâne doar fundalul muzical iar bebelușul închide ochii. Ge-ni-al 🙂
3. Am înghițit o gălușcă. Amară și surprinzătoare. Aveam o prietenă pe Facebook cu care mă întâlnisem o singură dată în viața reală dar cu care rezonam bine având aceleași preocupări și gusturi oarecum similare. Avea și ea blog și iubea parfumurile și pisicile, ne dădeam like-uri reciproce și comentam din când în când, eu la postările ei, ea la ale mele. De o vreme n-am mai auzit nimic de ea și m-am îngrijorat crezând că poate e bolnavă sau poate trece printr-o perioadă mai proastă așa că am căutat să văd de ce nu îmi mai apare nimic în feed de la ea. Surpriză! Mi-a dat unfriend pe Facebook, unfollow pe Instagram, unsubscribed de peste tot și, probabil, dar asta nu am cum să știu sigur, block. De ce? habar nu am. Să fi spus ceva care o fi deranjat-o atât de tare, nu cred, dar mi-a picat extrem de greu. O să trec și peste asta cum am mai trecut peste multe și o să contorizez încă o dezamăgire la sacul pe jumătate plin. Viața merge mai departe.
4. Am asistat la moartea a două pisicuțe, totul în mai puțin de 24 de ore. Într-o miercuri mizerabilă de toamnă murdară și apoasă când mă întorceam de la serviciu am văzut tupilându-se pe sub ușa de la garaj doi pui de mâță. Drăguți foc așa cum sunt când sunt încă mici și cu chef nebun de joacă. Mereu avem astfel de musafiri în garaj așa că nu a fost nu știu ce surpriză. Am urcat în casă, am mâncat, m-am mai învârtit vreo oră și apoi am coborât să le duc un pliculeț de Kit kat. Era deja întuneric beznă și ploua mocănește iar când am ieșit din scara blocului l-am văzut pe cel alb întins pe alee. Nu mai mișca… și era ud leoarcă cu blănița albă zbârlită, culcat pe o parte, cu codița în sus și cu un soi de zâmbet pe fățucă. Nu era călcat de mașină (cred) pentru că nu era rănit. Dar era mort-mort 🙁 Celălalt, singur acum, flămând și înfrigurrat mieuna în garaj de ți se rupea sufletul. Nu am putut să-l prindem nicicum pentru că era tare sălbăticuț dar i-am lăsat mâncarea într-o cutie de conservă și o păturică uscată în căruciorul Ruxandrei. A doua zi am văzut urme de lăbuțe pe pătură dar ce folos… zăcea și el în fața scării vecine, de data asta se pare că lovit de o mașină. M-a întors pe dos toată povestea.
5. Am devorat tortul Doboș pe care îl așteptam de săptămâna trecută. Silvia a fost înnebunită după zagărul ars de deasupra iar eu am ajuns la concluzia că ceea ce se găsește în cofetării sub denumirea de tort Doboș nu are nicio legătură cu cel făcut în casă.
6. A apărut întrebarea Ce faci de Revelion?, întrebare care pe mine mă face să-mi dau ochii peste cap pentru că nu fac niciodată, nimic. Sau cel puțin nimic spectaculos care să merite a fi menționat. De-a lungul timpului am fost la restaurant cât să număr pe degetele de la o mână și nu m-am simțit bine niciodată iar la cabană la munte am fost doar de două ori. Ce-i drept și serviciul meu a fost de așa natură că nu puteam pleca din localitate decât în 31 seara, deci unde să te mai duci? În locuri unde să fie nevoie de chestii ca cele de aici nu m-aș duce nici picată cu ceară, nu că aș avea fițe dar din punctul acesta de vedere îmi lipsește total spiritul de aventură. Și nu neapărat aventura mă înspăimântă cât depărtarea de civilizație, poate pentru că sunt un om al betoanelor care se simte mai în largul lui cu picioarele pe asfalt decât pe răzorul dintre ogoare. Ce să fac, n-am avut niciodată niciun fel de afinitate înspre grădinărit, nici eu nici soțul meu, iar magazinele ca cele de aici mă plictisesc de moarte.
7. N-am văzut Bohemian Rhapsody și mă simt frustrată. Toți prietenii mei au văzut filmul, toți mi-au spus că e grozav și că actorul din rolul principal merită Oscarul și (aproape) toată lumea a declarat că e emoționant până la lacrimi. Doar Simona Tache a scris că Bohemian Rhapsody este un film despre Freddie din care n-a aflat nimic despre Freddie și că scenariul a fost slab. În rest recenzii negative nu prea au existat. În afară de faptul că unii critici s-au burzuluit susținând că unele episoade din viața cântărețului au fost răstălmăcite, se pare că filmul este un real omagiu adus trupei Queen și poate chiar o lecție de cultură generală pentru cei foare tineri care nu au auzit până acum de această formație.

Iar acum despre voi. Ați văzut filmul și dacă da, cum vi s-a părut?