Și eu cam asta vreau. Să eliberez spațiul pe care îl am, să mă scap de toate obiectele inutile și adunătoare de praf și să am un loc în care să respir în voie. Ideea mi-a încolțit de mult în minte însă nu am vrut o schimbare bruscă pe care poate să o regret apoi ci mai degrabă o trecere treptată în care să mă obișnuiesc cu noul stil. Am văzut pe Pinterest un milion de poze cu interioare care mai de care mai frumoase și cu idei care nu mi-ar fi trecut prin cap în vecii vecilor și am citit o mulțime de tips and tricks date de arhitecți sau de specialiști în design. După atâta muncă de ”cercetare” am reușit oarecum să sintetizez câteva idei principale, furate de la oameni cu experiență în domeniu, idei care puse în aplicare duc la o estetică minimalistă.
- În amenajarea unei case, culorile alese ar fi bine să fie neutre. Prea multă culoare și, mai ales, prea multe culori amestecate dau impresia de îngrămădeală. Asta nu înseamnă că totul ar trebui să fie doar alb sau bej (deși nu arată rău). Nuanțele de gri, maro, ocru și, în general, toate culorile de pământ duc cu gândul la spații largi, la liniște și relaxare și sunt relativ ușor de combinat între ele.
- Ar fi minunat ca elementul central al încăperii, adică cel pe care îți cad ochii prima dată, să fie o piesă de mobilier atemporală, ceva care nu se demodează niciodată și asta nici nu este prea greu având în vedere că acum nimeni nu te mai judecă dacă măsuța din sufragerie este din anii 70 și nu mai este ”modernă” în accepțiunea actuală a cuvântului. Un scaun recondiționat vechi de 100 de ani sau o canapea cu tapițeria schimbată având brațele zvelte ale unei alte epoci pot deveni punctul de interes în jurul cărora se va construi tot restul ambianței.
- Într-un spațiu deja locuit, cel mai greu lucru este trierea obiectelor renunțând la cele de care nu ai într-adevăr nevoie. Cel mai indicat este să se scoată toate, dar toate lucrurile de pe rafturi și apoi să se restabilească necesitățile punând înapoi doar ceea ce este absolut necesar. Spațiile libere între obiectele de pe etajere sau din biblioteci fac imediat ca zona să pară mult mai mare.
- Texturile diferite adaugă multă profunzime unui spațiu neutru iar asta înseamnă că nu totul trebuie să fie doar lemn sau doar metal sau doar sticlă. Un candelabru de cristal poate face un contrast extraordinar de atrăgător cu o banchetă rustică din lemn.
- Minimalismul se bazează pe liniile simple și curate, fără înflorituri inutile iar debarasarea de ornamente și punerea accentului pe funcționalitate, face ca totul să devină practic.
- Iluminatul este esențial iar asta ține nu doar de ferestre mari acoperite cu perdele cât mai transparente ci și de lămpi, sfeșnice sau astfel de veioze care amplasate acolo unde trebuie dau o lumină ambientală care induc o stare de coziness foarte plăcută. Pe românește, confortul de te afla acasă.
- Orice încăpere arată mai caldă și mai primitoare atunci când materialele textile din care sunt făcute covoarele, perdelele sau pernițele decorative sunt din fibre naturale. Deci cât mai mult bumbac, in sau lână și cât mai puțin plastic
- Designerii scandinavi recurg adesea la pereții din șipci de lemn care deși uneori pot avea un vibe rustic sunt în același timp eleganți dar, mai ales, dau senzația de încăpere aerisită. În ccea ce privește șipcile de lemn există însă o linie foarte clară de demarcație între ceea ce înseamnă aerisit și curat față de extrema cealaltă pe care am întâlnit-o în unele cabane în care pereții sunt îmbrăcați complet în lemn iar după ce ai închis ușa în urma ta, te simți ca într-o cutie iar claustrofobia începe să îți dea târcoale.
- Fotografii simple alb-negru sau tablouri monocrome pe canvas sunt elemente de decor care sunt foart accesibile ca preț iar agățate pe pereți unele lîngă altele pot forma o mică galerie de artă care încântă vizual și dau un accent personal oricărei încăperi.
- Și ultimul punct dar desigur nu cel din urmă – plantele. Un ficus, un copăcel, o plantă curgătoare sau măcar un cactus aduc la viață orice încăpere și cu cât mai mult verde, cu atât mai bine.
Minimalismul nu înseamnă neapărat să trăim precum călugării tibetani fără niciun obiect în jurul nostru, să avem doar o cană, o furculiță și o haină pentru când se face frig, minimalismul presupune să deținem doar lucruri care ne sunt necesare pentru a avea o viață confortabilă și nu una austeră. Adică mai mult spațiu și mai puțin stress.
