În afară de omletă care mie nu îmi place deloc. Adică, na, o mănânc dacă mi se pune în față dar prefer oricând ochiurile sau, cel mai bine, ouăle fierte tari. Tăiate felii subțiri și puse pe o felie de pâine prăjită unsă cu unt și eventual cu un pic de ceapă verde deasupra. Dar m-am cam săturat și de combinația asta și parcă nu mai știu ce să mănânc dimineața. E plin frigiderul de mâncare și nimic nu mă tentează, uneori am impresia că niciun aliment nu mai are gust. Ca și când aveam covid și orice mâncam, parcă mestecam hârtie 🙂 Nu era nici bun, nici rău, mâncam doar ca să mă aflu în treabă. Urâtă senzație!
Acum situația nu e nu e chiar așa de neagră, dar nici pe departe nu este. Am tot așteptat să vină vara cu roșiile ei gustoase și… nimic. Orice sortiment de roșii am cumpărat, am avut parte de aceeași dezamăgire. Fără gust, fără aromă, indiferent dacă proveneau din Spania, Turcia, Grecia sau din mult lăudata Românie. Or fi de vină semințele modificate genetic… se poate și asta. Aștept acum să se coacă roșiile din grădina tatălui meu (în maxim două zile va avea prima recoltă) și sper să am o mare satisfacție. Nu a cumpărat semințe la plic de la supermarket ci și-a făcut propriile răsaduri din semințe recoltate de la plantele de anul trecut așa că șansele de a mânca niște porodici adevărate sunt foarte mari.
Dacă am niște roșii bune, dulci și zemoase, nu îmi mai trebuie decât o felie de pâine cu unt. Nici după cereale nu mă dau în vânt, mai ales după cele pline de zahăr. Și nici după fulgii de ovăz pe care englezii îi consumă în fiecare dimineață cu tot felul de fructe puse deasupra din care nu lipsesc bananele. Adevărul este că mănânc banane de două ori pe an, nu că nu mi-ar plăcea dar dacă am în față un coș cu fructe, nu o să întind niciodată mâna după banane, lucru pe care nu mi l-aș fi imaginat în urmă cu 30 de ani. Dar gusturile omului se mai schimbă, la fel cum, atunci când au apărut pe piață, iaurturile cu fructe mi se păreau deliciul suprem iar acum le-aș schimba oricând cu un iaurt natur. A nu se crede că sunt vreo fițoasă, lucru practic imposibil după ce timp de opt ani din viața mea am mâncat la cantină. Mănânc orice dar asta nu înseamnă că mănânc cu plăcere.
Ce nu am încercat niciodată (și sunt curioasă de gust) sunt shake-urile proteice mai ales de când una dintre cele mai bune prietene a început o dietă (de detoxificare, zice ea) în care mănâncă doar fructe și legume iar pentru a suplini lipsa de proteine își face la micul dejun un astfel de shake. Ea spune că sunt excelente. Am văzut pe internet că sunt oferte proteine foarte bune așa că, de ce nu? Poate o să încerc și eu să-mi schimb o perioadă regimul alimentar.
Adică dacă ar fi să aleg între dieta keto (care se bazează pe grăsimi) și o dietă vegetariană, clar aș alege a doua variantă. Sper însă să nu fiu pusă vreodată în fața acestei dileme pentru că, deși mâncăm pentru a trăi, mâncarea bună este în același timp și o mare plăcere a vieții. Cel puțin pentru mine. Poate de aceea între aparatele electrocasnice fără de care nu aș putea trăi, vine, imediat după mașina de spălat, frigiderul. Și bineînțeles, un prajitor de paine bun care să umple în fiecare dimineață bucătăria cu un miros apetisant.
Dar, revenind la întrebarea din titlu, voi ce mai mâncați la micul dejun? 
Și mie mi-ar fi de folos să aflu ce mai pregătesc oamenii la micul dejun pentru că rotesc aceleași lucruri de mult timp și ar fi binevenit și ceva nou.
Asta pregătesc eu:
– felii de pâine (prăjită sau nu) unse cu o pastă de brânză făcută din: brânză de vaci (simplă, românească, cum găsim în piață), amestecată cu un pic de smântână, ceapă verde, mărar și sare. Alături de aceste tartine pun felii de castraveți, de roșii, de ardei, de morcovi (ce am la acel moment),
– felii de paine prăjită unse cu brânză de vaci și o cană de lapte.
– ouă umplute
Gălbenușurile fierte tari le amestec cu câțiva stropi de ulei de floarea-soarelui, câțiva stropi de oțet (normal, nu balsamic), un pic de sare și mărar sau pătrunjel. Apoi umplu jumătățile de albuș.
În farfurie pun, tot așa ca mai sus, și felii de legume (ce am) sau chiar și câteva bucățele de cașcaval
– lapte cu cacao + pâine prăjită unsă cu unt.
Fac întâi o pasta din cacao, miere și scorțișoară, apoi torn laptele cald peste ea și amestec.
– felii de caș + paine + felii de roșii
– pâine prăjită cu zacuscă + felii de roșii, de castraveți
– salată de vinete + felii de roșii, de castraveți
– bruschete (amestec cubulețele mici de roșii cu sare, oregano și ulei de măsline și le pun pe pâine prăjită)
– iaurt simplu amestecat cu fulgi simpli de porumb
Mi-ai dat o idee foarte buna cu salata de vinete, cred ca n-am mai facut de o luna.
Si salata de icre, ca tot aveti dvs o reteta foarte buna.
Ce mancam?Paine cu zacusca facuta de noi.Paine prajita unsa cu unt si langa cateva rosioare din gradina unei prietene,tot la ea am mancat o pasta de jumari bestial de buna si ma trece gandul sa-i cer reteta ,iaurt natur cu paine prajita,omleta cu cartofi razuiti in ea,icre somonate de la Auchan cu masline langa,dulciuri nu am voie dar niste palanete cu branza sau cu varza ramase pe a doua zi ,in general cam ce gasesc in frigider si pot combina fara prea multa paine.
Din pacate, din cauza traiului in Italia am cam uitat cum e sa mananc sărat dimineata. Doar sambata si duminica cand avem mai mult timp mai mancam oua, sunca, rosii si castraveti etc. ” M-am dat cu italienii” 😉 imi zice sotul meu cand mananc pe fuga cativa biscuiti, sau in cel mai fericit caz paine prajita cu unt si gem sau miere, dar neaparat cana mare cu lapte si cafea. Macar cu asta am ramas, cana mare cu lapte nu-mi lipseste, nu cafeluta intr-un degetar. Cel putin dimineata, cafeaua trebuie sa fie mare. Desigur nu ma opreste nimeni cand mananc acasa sa mananc micul dejun consistent, “cu furculita”. Asa zic italienii, si se crucesc cand aud ca altii mananca salata cu ceapa de dimineata 🙂 Cred ca incet-incet am observat ca e mai rapid si comod. Apoi, aici la ora 12 e pauza de masa , avem o firma de catering care ne aduce masa la toti in firma, avem sala de mese, si daca as manca oua si sunca dimineata nu as mai putea manca la pranz, ar trebui sa stau flamanda pana seara la 18, caci alta pauza de masa nu exista. Si nici nu m-as putea intinde cu pachetul de acasa pe birou, as fi o ciudatenie…
Dar imi place cand merg in structuri hoteliere sa aleg pe cele cu mic dejun continental, fug de cele care au mic dejun italian. Rar gasesti in Italia structuri cu mic dejun sarat, poate doar in cele care au oaspeti internationali.
De cand cu nebunia covid foarte multe hoteluri au adoptat micul dejun preambalat, cornurile si dulciurile industriale pe care ti le plaseaza in camera, alturi de o masina de cafea din cea cu doze. Urasc dulciurile industriale preambalate si ultimei structuri care m-a primit cu astfel de mic dejun i-am lasat o nota proasta pe Booking. Pentru ca scriau “mic dejun inclus” si am gasit in camera pachete intregi pentru tot sejurul doar dulciuri industriale si doze de cafea. Sotul meu nu bea cafea, nici macar alternative nu avea 🙁
Dar deja asta e alt subiect 🙂
Salata de rosii si castraveti (la mine in piata gasesc rosii foarte gustoase) si telemea proaspata de oaie (am o tanti de la care cumpar). Fac paine in casa si mananc cam 2 felii dimineata cu branza, sunca slaba si salata. Sau, altadata, imi fac sandwich cu crema de branza si felie de ou fiert tare si castravete. Sau icre crude pe felie de paine cu unt. Sau mamaliga cu unt si telemea :))
De cand am vrut sa slabesc, am adoptat un nou stil de mic dejun: intr-o farfurie imi asez frumos cateva fructe taiate, nuci de toate felurile, musli amestecat cu iaurt (pe cat posibil fara zahar sa fie combinatia) si pe deasupra ii dau cu seminte, goji, nuca de cocos, ce se mai gaseste prin casa. Cu o cafea cu lapte langa, merge foarte bine.
La un moment dat nu am mai suportat combinatia aceasta, dar cred a a fost din cauza unor medicamente care imi dadeau aciditate la stomac. N-am mai luat medicamentele, si cum in pandemie am pus ceva kg, am adoptat din nou acest stil si acum merge foarte bine.
Se mai intampla in unele dimineti sa nu am chef de mic dejun sanatos, asa ca mananc paine prajita cu ce gasesc prin frigider. Ce am mai facut in trecut, si vreau sa mai fac: omleta gatita la cuptor in vas ceramic, cu o salata de cruditati langa ea. Si bineinteles, nelipsita cafea, sau lapte cu gust de cafea as putea spune ca beau de fapt. 🙂
Eu am perioade lungi in care mănânc aceleași lucruri.de exemplu porridge fara zahar lăsat pana dimineata in iaurt. Sau ouă moi cu pâine si unt. Acum roșii (din gradina, au gust,) cu pâine, unt si telemea.
Cred ca o sa luam un prajitor de pâine, ca am mâncat si in vacanta tartine de pâine prăjită cu avocat si rosii si vad din comentarii ca multa lume il foloseste. Am avut unul si intr-un elan de ordine l-am aruncat, ca era nefolosit.
Chiar de curând am fost prin hoteluri frantuzesti si a trebuit sa mănânc mic dejunuri dulci: am.incercat una alta, ba croissant, ba pâine cu unt si gem, ba iaurt, ba prăjitură si chec, ca la final să îmi zic ca am mâncat ceva cu multe calorii, dar nu mi-a cazut ca acasa. Adică degeaba ai un mic dejun din care ai multe sa alegi, daca nu e ceva cu care esti obisnuit.
Eu nu mănânc decât foarte rar micul dejun. Cand iau totuși micul dejun mănânc ouă in diverse forme (omletă, ochiuri, fierte moi sau curioase, tari nu prea imi plac) sau roșii cu chestii banale (salam, brânză, șuncă) Îmi place de asemenea chec cu un pahar de chefir. Pe sandviciuri imi.place să pun dulceață de ardei iute. În general imi place combinația de dulce cu sărat. Ultima găselniță (asta nu e de mic dejun dar pentru mine e bestială) – lubeniță cu telemea! Mi-a spus cineva la o petrecere și nu prea îmi venea să cred dar am zis să încerc. Eu nu prea mâncam pepene roșu. Am venit acasă și am încercat. Am mâncat jumătate de lubeniță cu telemea. Credeam că o să plesnesc😊
“Am mâncat jumătate de lubeniță cu telemea. Credeam că o să plesnesc”
:))))) Tare asta!
Mie intotdeauna mi s-a parut ca pepenele are un usor miros de telemea, de asta nici nu-mi place 100%.
La fel si dulceata de capsuni facuta in casa, tot asa, mi se pare dintotdeuna ca miroase un pic si a telemea. Oare s-o potrivi si ea? :))
Nu cred ca am curaj sa incerc combinatiile 😀
Și francezii și italienii combină brânzeturile cu dulcețuri dulci și/sau picante, sau miere, le mănâncă la sfârșitul mesei, ca desert, iar unele dintre combinații sunt chiar potrivite.
Dar că dulceața de căpsuni ar avea gust de telemea e nouă ! 🙂 🙂
N-am spus ca dulceata de capsuni are gust de telemea.
Ci ca miroase a telemea – desigur, foarte discret.
De fiecare data cand mananc dulceata de capsuni (de casa) patesc la fel, simt in nari acest miros discret de telemea.
La fel si la pepenele verde se simte, mai ales daca e mai copt.
Demult era un documentar pe Discovery care vorbea despre gastronomia moleculara – prin care se pot face combinatii ciudate de alimente dupa cum se aseamana ele dpdv molecular.
Poate aici sa fie explicatia, nu stiu.
Sau poate e doar in capul meu 🙂
Da, e o salata excelenta , cum apare lebenita, cum îmi întra în meniu. Încearcă și o felie de telemea ( nu cea maturata) pe piine prăjită , iar deasupra gem, eu îl prefer pe cel de afine, îl fac în fiecare vara. Foarte consistenta aceasta combinatie , iar alaturi de o cafea, esti satul pina la prinz.
Am uitat de “friganele” : paine data prin ou si lapte, zahar vanilat si prajita in tigaie😀
Și francezii și italienii combină brânzeturile cu dulcețuri dulci și/sau picante, sau miere, le mănâncă la sfârșitul mesei, ca desert, iar unele dintre combinații sunt chiar potrivite.
Dar că dulceața de căpsuni ar avea gust de telemea e nouă ! 🙂 🙂
Inteleg asta cu miros de telemea, si mie mi se pare ca unele lucruri au un discret miros de altceva. Si nu-mi place gemul de capsuni sau bananele gatite, ca ambele isi schimba complet gustul.
Nicicum nu ma pot obișnui cu combinatiile dulce-sărat. Si sunt unele combinatii pe care le detest, gen iaurt ( sau ceva acru) cu ciocolată. Am fost de curând la un restaurant bine cotat si desertul ar fi fost excelent : caise, înghețată de caise, crema cu alune, dar au pus si o crema gen nutela, care, pentru gusturile mele , era ceea ce nu trebuia.
Nu-mi place nici combinația de pepene cu sunca de parma, pe care francezii o folosesc frecvent. Asa ca le separ si le mănânc discret separat. Doar ca soțului ii place foarte mult si n-ar manca pepene fara parma.
Lubenita cu telemea nu-i rea, dar prefer lubenita separat si telemeaua cu roșii.
Pana acum n-am vazut in Franta brânza mancata cu alte lucruri si nici pe post de desert, ci inainte de el. In schimb am văzut în România platouri cu branzeturi cu altele pe lângă, gen struguri. Eu cred ca francezii consideră că o brânză buna isi ajunge ei însesi. Ah, si apropo de mirosuri, de vreo 2-3 ori am dat peste brânză cu miros de amoniac.
Mie imi plac mic dejunurile dulci, incerc sa reduc din dulciuri in cursul zilei si macar dimineața sa imi fac pofta. Idei de mic dejun dulce: 1.lapte (de ovaz Scotti cu calciu…f.bun, iti da o stare de bine) cu cacao +paine cu unt de arahide, cacao presărată deasupra si feliute de banana 2. Iaurt grecesc+banana pisata+fulgi de ovaz+alt fruct (piersica, afine,caise etc). 3. Papanasi: 1 ou, branza proaspata, faina…uneori pun si banana (da, bananele sunt nelipsite:-))))) sau un fel de clatite cu iaurt grecesc in loc de branza proaspata 4. Terci cu ovaz: o cana de lapte o pun la incalzit, cand incepe sa fiarba adaug fulgii de ovaz si ii fierb cateva minute, apoi adaug o banana pisata si de obicei pun cacao si esenta de rom.