3 lucruri care îmi lipsesc după ce m-am pensionat

        De 285 de zile mă trezesc în fiecare dimineață cu zâmbetul pe buze și nu-mi vine să cred că nu trebuie să mă mai grăbesc nicăieri. Nici să fug în bucătărie să-mi fac cafeaua, nici să deschid precipitată ușa dulapului ca să-mi aleg hainele, nici să mă spăl pe față contra cronometru și nici nu mă mai răstesc la pisică dacă miaună prelung cerșind mîncare de parcă nu aș fi hrănit-o de trei zile. Iar partea cea mai bună, la care pe vremuri nici măcar nu puteam spera, este că nu mă mai grăbesc să mă dau jos din pat după ce deschid ochii. Dacă vreau să mai lenevesc cinci minute, pot să o fac. Dacă am nevoie de zece, la fel. Dacă vreau să mă întorc pe partea cealaltă și să mai dorm o oră, nu mă oprește nimeni. Și toate astea pentru că am ajuns la ceea ce în urmă cu ani de zile părea de neatins, adică la vârsta pensionării. E drept că am ”trișat” puțin și am făcut-o anticipat dar dacă legea permite acest lucru, de ce nu.

        Deși în 18 mai se va împlini un an de zile de când nu mai merg la serviciu, încă nu-mi vine să cred ce mare realizare s-a petrecut în viața mea. Pentru că eu așa o văd, ca pe o realizare, ca pe un țel atins, deși unii spun că ar fi  ultima etapă a vieții. Teoretic așa este, dar atât de bine ca acum, nu mi-a fost niciodată. Încă sunt în putere, sunt sănătoasă, slavă Domnului, și pot să mă bucur de viață în deplinătatea ei,  iar dacă stau să mă gândesc un pic, sunt printre norocoșii care au ajuns la 58 de ani, bine merci. Pe unii, din păcate, i-am pierdut pe drum mult prea devreme. Am fost avertizată că s-ar putea să am o mică depresie, că s-ar putea să mă plictisesc, să nu-mi găsesc locul sau să am un sentiment de excludere dar, din fericire, nimic din toate acestea nu s-a adeverit. În continuare îmi vine să țopăi de bucurie în fiecare zi și am o mulțime de planuri și proiecte de viitor iar singura problemă este gestionarea timpului pentru că, dacă vă vine să credeți, nici acum nu îmi ajunge timpul.

        Dacă am regrete? Nu. Categoric, nu. ”Regret” este un cuvânt cu o semnificație prea mare ca să îl iau în calcul dar poate că am totuși anumite nostalgii la care mă gândesc cu drag. De exemplu la zilele în care făceam cu colegii de birou o masă comună (adică o ”slăninoasă”, cum spusese odată cineva și așa îi rămăsese numele) și aduceam fiecare de acasă cele mai gustoase și nesănătoase bucate întinzând printre tastaturi dărabe de slănină, telemea, ridichi și ceapă roșie iar pe câteva coli de hârtie A4 tăiam pâinea caldă cumpărată din piață. Mi-e dor și de cafelele ”povestite” dimineața și un pic și de shoppingul online pe care îl făceam cu schimb de impresii între două contracte și un act adițional 🙂

        Altceva nu-mi vine în minte. Pensia pe care o primesc e cât salariul pe care l-am avut la ultimul job așa că din punct de vedere financiar nu am simțit o cădere. Nu mai am însă tichetele de vacanță care mare bucurie îmi făceau. Este ciudat cum atunci când le primeam (o dată pe an) parcă aveau o valoare mai mare decât banii cash și nu știu cum să explic dar când le foloseam (la Felix de fiecare dată) aveam o lejeritate mai mare în a cheltui decât atunci când aș fi deschis portofelul, deși practic era același lucru. De fapt la fel se întâmpla și cu tichetele de masă, pe vremea când aveam acest beneficiu. Chiar dacă scria valabilitate tichete de masa pe card 12 luni de acum încolo, în secunda doi le executam 🙂 Cred că este o chestie psihologică și ai impresia că nu scoți banii din propriul buzunar. Adevărul este că aceste tichete sunt foarte avantajoase atât pentru angajator cât și pentru cel care le primește și nu înțeleg de ce sunt companii (unele chiar foarte mari) care  nu profită de avantajele fiscale pe care acest tip de recompensă extrasalarială îl oferă. La o simplă căutare pe google tichete de masa legislatie, oricine își poate da seama că această modalitate de plată aduce bani în plus atât în buzunarul angajatului cât și în conturile firmei. Trebuie doar să fii deschis la astfel de soluții.

        Astea sunt, deci, cele trei lucruri care îmi lipsesc după ce m-am pensionat: mesele comune, părerile schimbate în timpul sesiunilor de cumpărături și tichetele. În rest, s-auzim numai de bine.

Share This:

6 thoughts on “3 lucruri care îmi lipsesc după ce m-am pensionat

  1. Ce amintiri frumoase Ioana.Slanina alba inghetata adusa de Lacri ,cu ceapa rosie si paine de casa,borcanele cu zacusca toamna,si prajiturile pe care aduceam de sarbatori,eu mai adaug si intalnirile cu colegii la diferite evenimente ,mi le aduc aminte cu drag.Ma bucur de pensie de mult timp dar parca as vrea sa mai traiesc anii cand munceam (bineinteles cu varsta de atunci).Sanatoase sa fim si sa profitam cat mai mult de avantajele statutului de pensionari tineri (zic eu ).

  2. Bună, Ioana. Scrii tare,tare frumos. Am înțeles că ai ieșit la pensie anticipat. Cu penalizare? E mare penalizarea? Weekend minunat!

  3. Happy Retirement Ioana! …Asta am facut si eu cu sotia!

    Sanatate si toate cele bune.
    Gabi Dobre

Leave a Reply to Rodica Bucur Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *