În primul rând stau acasă. Vreau să spun în limita posibilităților, adică în afara timpului pe care îl petrec la serviciu pentru că, cel puțin deocamdată, instituțiile statului, adică acolo unde prestez și eu, funcționează. Și Doamne dă să meargă în continuare că asta ar însemna că situația nu e atât de gravă.
Azi, fiind sâmbătă, mi-am propus să nu ies deloc din casă dar până la urmă am fost nevoită să merg la cumpărături pentru că frigiderul mi-era gol. Și, deși acum câteva zile râdeam de cei care își făceau provizii ca și când urmau să intre pentru următorul an în bunkerul anti-atomic, azi am sărit și eu un pic calul. Adică am cumpărat mai mult decât intenționam să o fac dar, printre atâtea cărucioare pline de marfuri, m-a luat și pe mine valul. Am găsit aproape tot ce am vrut în afară de morcovi. Ba nu, nici crutoane de pâine nu mai erau dar crutoane pot să îmi fac și singură. Paste făinoase nu am mai găsit decât din alea scumpe cu 8 lei pachetul (față de Barilla care sunt maxim 5). Dar am luat, să fie 🙂 Iar acum m-am trezit că am în casă 6 (șase) pachete de paste făinoase în condițiile în care nici când eram cu familia completă nu am avut vreodată mai mult de două-trei. E bine. Congelatorul e plin de brânză și înghețată iar taică-mio are în curte 10 găini grăsune deci de foame nu cred că trebuie să ne facem griji.
În rest, cât mai puține drumuri deși vremea de afară te îndeamnă la plimbare. Cerul e perfect senin, soarele deja călduț iar pomii au început să înflorească. Presimt însă că anul acesta o să îi admirăm doar în online. Aș citi dar parcă nu mă trage ața, adevărul e că nici nu mi-a căzut în mână o carte care să mă atragă cu adevărat iar de mers la bibliotecă nu se pune problema, de fapt nici nu știu dacă nu cumva s-o fi închis. Am trei cărți începute, una mai plicitisitoare ca alta. Sau poate nu mă pot eu concentra fiind cu gândul tot la coronavirusul ăsta împuțit. Am zis că nu mai deschid televizorul decât o dată pe zi la știrile de seară dar circoteca politică suprapusă peste epidemie m-a făcut să mă activez din nou.
În afară de asta sau, mai bine spus, în paralel cu uitatul la televizor, am reușit să îmi cos o perdea pentru living, perdea care stătea uitată într-o pungă de acum o lună de când am cumpărat-o. Apoi mi-am făcut unghiile. Da, știu, țara arde și baba se piaptănă 🙂 Dar încă nu mi-a trecut încântarea după ce în toamnă mi-am luat un kit de unghii cu gel. Credeți-mă că a fost cea mai bună investiție ever, investiție pe care am amortizat-o după doar 3 manichiuri făcute acasă. De aici mi-am luat toate cele trebuincioase și treaba merge ca pe roate.
Iar în timp ce așteptam să se usuce oja, am făcut niște teste de inteligență dintr-o cărticică găsită întâmplător prin casă. De fapt mai degrabă aș spune teste de perspicacitate. Întotdeauna mi-a plăcut să găsesc soluția problemelor de acest gen și sunt în stare, atunci când nu mă prind din prima, să mă gândesc trei zile și trei nopți fără să deschid la pagina cu rezolvarea. La fel cum mi s-a întâmplat și la problema de mai jos care, cică, s-a dat la un job interview la Amazon pentru o poziție de software developer. Problema asta nu e din cartea mea ci a postat-o pe Facebook în urmă cu vreo lună un prieten și mi s-a părut foarte interesantă: Avem un cablu de 80 de metri care este atârnat între doi stâlpi înalți de 50 de metri. Curbura cablului atârnă la 10 metri de sol. Ce distanță este între cei doi stâlpi?
Nu mi-au trebuit chiar trei zile dar recunosc că mi-a luat ceva timp să-mi dau seama care este răspunsul pentru că mintea mea a crezut că este o problemă complexă de matematică și am luat-o razna gândindu-mă la tot soiul de grafice și asimptote și funcții. Adică întrebarea m-a derutat ceea ce cred că era și intenția celui care a ales-o pentru test. Vă las și pe voi să studiați problema și singurul indiciu pe care vi-l dau este faptul că aceasta poate fi rezolvată de un copil de clasa a patra.
Asta ca să aveți ce face pe perioada coronavirusului în cazul în care vă plictisiți de la atâta stat în casă, HBO și Netflix 🙂
Rezolvarea acestei probleme ar putea fi condiția eliberării bolnavului din sarcofag, pardon, din izoletă (termen nou pentru mine, inexistent în DEX)
Da, intr-adevar: un elev de clasa a IV-a ar putea sa rezolve problema usor. Chiar si noi daca ne concetram putin. … Distanta dintre stilpi este 0 (zero) metri. Cu alte cuvinte: Stilpii sint lipiti.
Da, exact!
Mi-am batut si eu capul cu problema si tot citeam distanțele, ca era ilogic ca un triunghi dreptunghic sa aiba ipotenuza cat o cateta, deci distanța dintre stâlpi inexistenta, dar în cazul asta nu era bun desenul. Deci au trisat oarecum.
Eu am prevazut munca in gradina, citit, cusut (si eu am cateva tipare burda). Si e momentul sa imi iau la puricat cartile necitite, printre care și una cu probleme de logica 🙂
Provizii mari nu prea am, decat dacă tona de miere si gemuri din pivniță se poate numi provizie. Dar am 3 gaini si urzici si leurda in gradina. Si poate mergem la pădure si mai aduc niste leurda sa plantez sa avem mai multa pt la anul.
In rest incerc sa imi păstrez calmul, ca situatia la noi in Franta e urâtă, ca sora mea medic m-a facut sa fiu si mai panicată si ca fiul are un coleg de birou bolnav. Dar tare imi doresc sa rămânem cu toții sănătoși ca sa ne bucuram de zilele impreuna acasa care ne așteaptă.
Cu vremea asta frumoasa e foarte greu sa stam in casa,asa ca luam masina si iesim la plimbate undeva pe langa lacul Tarzan sau poate pe platoul de la Cheile Turzii.Daca te tenteaza vino cu noi pe la amiaza .Nu cred ca va fi aglomerat si daca da, e loc destul.Nu am stocuri mari de alimente si m-am bucurat ca am gasit in congelator doua pungi cu vinete pierdute sub alte verdeturi.Nu-mi place carnea congelata dar am facut niste provizii mai ales acum ca s-au cam golit sertarele cu verdeturi.In rest voi incerca sa-mi scot niste tipare simple din reviste Burda si sa ma ocup de croitorie ca sa mai lichidez din cupoanele adunate de nu stiu cat timp.
Din pacate situatia este grava pentru unii dintre noi. La noi in firma, de exemplu, ni s-a spus ca trebuie sa ne luam CO. Daca se continua cu isteria asta, vom ajunge in concediu fara plata si daca va fi dracu’ chiar atat de negru, activitatea firmei se suspenda si implicit contractele de munca. Din punctul meu de vedere toata aceasta isterie este exagerata, dar din pacate ne vom da cu capul de pereti peste cateva luni, cand se vor vedea efectele in economia care o va lua la vale si oamenii vor ramane fara locuri de munca. Am cautat surse de incredere de unde sa ma informez si cu cat citesc mai mult, cu atat imi este mai greu sa inteleg aceasta nebunie. De exemplu, acum am aflat, de pe site-ul OMS, ca anual, la nivel global mor 7 milioane de oameni din cauza poluarii, a complicatiilor pe care le genereaza aceasta. Si stau si ma intreb, ce naiba e mai “contagios” de atat?! Ca doar aer respiram cu totii!
Daniela, imi pare rau ca ai probleme la munca si stiu ca vom avea cu totii probleme economice (Cei care o sa trecem sanatosi peste aceasta perioada).
“Isteria” nu este nejustificata (am pus intre ghilimele pentru ca asta ai folosit tu, eu nu o consider isterie). Argumentul numerelor, strict, este incomplet. 7 milioane (minim) mor din cauza poluarii, global, dar nu vin toti deodata la terapie intensiva. Sistemul medical este sau acolo nu e poate fi sau va fi colapsat. Afluenta de pacienti gravi este peste capacitatea de a prelua. Si in acest timp inca exista si alti bolnavi, nu e doar coronavirus, care au nevoie de medici, echipamente etc.
E greu sa iti dai seama de gravitatea situatiei daca nu te atinge direct. Nu e nevoie sa fim panicati, e insa clar ca e o problema.
Acum, exista multe alte probleme, poate altele ni se par mai importante, dar masurile luate acum sunt importante. Cu cat masurile de acum sunt mai eficiente, cu atat vei zice peste 1 an ca a fost o isterie nejustificata si eu o sa ma bucur sa citesc asta, pentru ca va insemna ca totul s-a rezolvat bine.
Sanatate!
Sper sa ai dreptate, dar tot mi se pare un pic iresponsabil sa iti falimentezi singur economia tarii ca sa “distrugi” un virus; pentru ca odata economia cazuta, urmarile vor fi mai dramatice si mai “mortale” decat pandemia in sine, de aceea aplaud masurile luate de Marea Britanie.
Masurile luate de Marea Britanie sunt cinice si iresponsabile. Din nou, le aplauzi pentru ca nu ti-a murit cineva drag in aceasta pandemie. E usor cand vezi doar o parte a situatiei. Ei actioneaza fara grija fata de individ, ci au, teoretic, grija de popultie in ansamblu, asumand faptul ca vor muri multi oameni. E fain asa ca idee, doar ca practic nu se dovedeste prea simpatic.
Economia oricum avea de suferit daca ti se imbolnaveau milioane de oameni simultan si asta s-ar fi intamplat. Asta se intampla, de fapt.
Inteleg ca pe fiecare il doare ce e mai aproape de el. Dreptul la sanatate este garantat oricui si uneori trebuie sa sacrifici anumite alte lucruri pentru a il obtine. Daca ai fi o persoana la risc ai gandi altfel. Ne e greu sa vedem mai departe de nasul nostru si e ok asa, dar te asigur ca situatia necesita un asemenea raspuns. Este multa ipocrizie in anumite masuri, adica Ebola colapseaza sisteme in tari despre care nici nu stim cum le cheama si nu ii pasa nimanui, dar acum ne afecteaza pe noi si e altfel. Totul tine de perspectiva.
Un articol interesant pe subiect: https://www.theguardian.com/commentisfree/2020/mar/15/epidemiologist-britain-herd-immunity-coronavirus-covid-19?fbclid=IwAR1e17-z0ir5lfEi4e7S7A0HNvZwGNV48byDOFg7jyzADT5iPrRUM01tOF4 Prima fraza rezuma tare bine situatia: Your house is on fire, and the people whom you have trusted with your care are not trying to put it out. Even though they knew it was coming, and could see what happened to the neighbours as they were overwhelmed with terrifying speed, the UK government has inexplicably chosen to encourage the flames, in the misguided notion that somehow they will be able to control them.
Iti doresc sanatate !