Mango outlet

         M-am ținut de promisiune și anul acesta nu am mai cumpărat nimic de la reduceri. Până acum, când am cedat ispitei și am cheltuit 20 de euro. Dar în cel mai inteligent mod posibil, spun eu. Am făcut un pic de smart shopping de la Mango, una din firmele mele preferate. Și cum să nu fie Mango firma mea preferată mea când Kate Moss este muza care îi inspiră pe designerii de la Mango  iar actuala regină a Spaniei, Letizia, le poartă hainele ?
         Ca să mă abțin de la cumpărături nu am mai fost în mall-uri de ceva vreme. Dar am făcut greșeala să intru pe www.mangooutlet.com și pe alte site-uri ca să-mi mai înec dorul.  De fapt nu a fost o greșeală pentru că nu îmi pare rău deloc de cumpărăturile făcute și nici nu am vreun sentiment de vinovăție. Sunt chiar fericită cu ce mi-am luat . Și am încălcat doar o promisiune, nu chiar un jurământ 🙂 E o diferență, nu ?
         Mangooutlet  este un site care livrează direct din Spania, prin curier rapid, la prețuri de outlet. În afară de reducerile care le au față de site-ul mamă (mango.com) au avut recent o promoție care mai oferea un discount suplimentar de 15% la orice produs. Taxa de transport este zero la comenzi în valoare de peste 100 de euro. În caz contrar este 10 euro. Dar nu există să nu găsești o prietenă, două, trei cu care să te cuplezi și să faci în total 100 de euro. Ceea ce am și făcut, am comandat un pachet la comun împreună cu o prietenă și iată cele 3 produse pe care mi le-am cumpărat: o pereche de pantaloni scurți din denim, o bluză de dantelă și un pulover.

         Pantalonii scurți au costat 10 euro și știu că o să aibă o viață foarte lungă. Au un pic de stretch în material , sunt foarte comozi și o să îi port în toate excursiile.

 
       Bluza de dantelă a costat 6 euro (redusă de la 30) și este foarte versatilă, se poate purta atât la blugi cât și pe sub un sacou . Sau se poate combina cu o fustă prețioasă pentru o ținută de gală. Este foarte feminină, delicată și o iubesc !

         Iar puloverul este numai bun pentru o seară răcoroasă de vară. Sau pentru la iarnă când nu vreau să mă supra-încălzesc dacă merg undeva. A costat doar 4 euro si are detaliile acelea cu ținte pe umeri care sunt foarte trendy. Dar nu într-atât încât sa iasă prea tare în evidență. Și cel mai mult îmi place că are mânecile trei-sferturi.
 

 
         Mangooutlet are și haine pentru bărbați dar nu am cumpărat niciodată așa că nu pot să-mi dau părerea la acest capitol. Am observat doar că reducerile nu sunt așa de mari ca la secțiunea femei. Dacă aveți răbdare o să găsiți haine la niște prețuri incredibile, nici nu se compară cu cele piperate din mall. Iar dacă vă abonați la news-letterul lor o să aflați din timp de discounturi suplimentare sau zile în care oferă transport gratuit indiferent de valoarea comenzii.
         Am comandat de mai multe ori de pe acest site, așa că dacă aveți nevoie de consultanță de specialitate vă stau cu drag la dispoziție 🙂

Share This:

Read More

Bonsai

         Pentru mine bonsai înseamnă cruzime față de plante. Nu mi-au plăcut niciodată copăceii crescuți în ghivece fără pământ suficient, fără apă destulă și fără îngrașăminte. Niște plante chinuite, chircite, cu crenguțele tăiate de cum încercau să se îndrepte spre cer. Nu înțeleg această formă de artă. Mai mult decât atât, o urăsc. Este ca și cum ai închide o vietate într-o cușcă forțând-o să se dezvolte după forma pe care vrei să i-o dai tu, alta decât cea lăsată de natură.
 
 
         Bonsai este un cuvânt japonez format din bon care înseamnă vas, tăviță cu margini joase și sai care înseamnă plantă. Bonsai reprezintă ”arta” de a crește copaci în miniatură. În Japonia această ”artă” a început prin secolul al IX-lea și a fost importată din China unde se numea penjing . Deosebirea dintre arborii bonsai și penjing este că cei cultivați în China sunt mai mari, pentru că stilul penjing creează miniaturi care sunt expuse în aer liber. Deci cumva chinezii dau arborilor un grad de libertate în plus față de japonezi.
         Un bonsai nu este genetic o plantă pitică. Este o plantă normală (cel mai adesea pin, ulm, arțar, glicină, jneapăn, cireș sau cais) , căreia i se  limitează spațiul de creștere, i se taie rădăcinile și ramurile și , în timp, devine un exemplar pitic al speciei. Deci dintr-o plantă sănătoasă și viguroasă artiștii o transformă într-o plantă cu handicap.

Glicină (wisteria) bonsai

Glicină în mărime naturală

 
          Care din cele două poze de mai sus vă place mai mult, vă îndeamnă la visare și vă dă chef de viață ? De ce să vrea cineva să condamne o plantă la o altfel de formă decât ceea ce reprezintă explozia de vitalitate a naturii ? Este ca și cum cineva ar vrea să crească un animal de o altă formă și mărime decât cele programate genetic. Sper că nu sunt astfel de persoane. Și atunci de ce să nu fie pedepsită cruzimea față de plante la fel cum e pedepsită cruzimea față de animale ?

Share This:

Read More

Cărțile mele

        Aceasta este o leapșă (un joc care se transmite de la unul la altul) pe care am preluat-o de la Daniela. Sunt 12 întrebări la care trebuie să răspunzi iar mai apoi să predai ștafeta celor care doresc să intre în joc.
 
          1. Prima mea amintire cu mine citind… datează din primul an de școala. Eu nu am știut să citesc înainte să merg la școală și acolo am învățat literele. După ce am trecut de lecția cu ”Ana are mere” am dat de una singură abecedarul  pe repede înainte și am făcut legătura între desene și litera care apărea scrisă mare în colțul paginii. Astfel înainte de vacanța de iarnă puteam să citesc orice. O prietenă mai mare cu doi ani mi-a sugerat să mă înscriu la biblioteca școlii. Bibliotecara a refuzat însă pe motiv că înscrierile se fac abia din clasa a II-a așa că am fost nevoită să recurg la pile și m-am lăudat că mama mea este profesoară la aceeași școala. Atunci bibliotecara a cedat și mi-a făcut fișă de înscriere. Mi-a recomandat cartea Croitorașul cel viteaz și mi-a spus că în maxim o săptămână trebuie să o aduc înapoi. Am returnat-o în aceeași dupămasă după ce o citisem pe nerăsuflate. Mi-a plăcut foarte mult și o țin minte și acum.
 

         2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o… A fost La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Terminasem clasa a V-a și vărul meu Andrei s-a mirat foarte tare când la întrebarea lui dacă am citit această carte i-am spus că nu auzisem de ea. Mi-a spus că toate colegele lui o citiseră (el era cu cinci ani mai mare ca mine) și numai despre asta vorbeau. O aveam în bibliotecă și am început să o citesc imediat deși mama mi-a spus că nu e potrivită pentru vârsta mea. Am devorat această carte (erau patru volume din Biblioteca pentru toți) și mi-am dorit să fiu când Olguța, când Monica. La sfârșit am plâns în hohote. Cred că în fiecare vacanță de vară am recitit La Medeleni.
         3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească… Poveștile scrise de Hans Christian Andersen : Fetița cu chibrituri, Rățușca cea urâtă, Mica Sirenă, Crăiasa zăpezii, Lebedele, Degețica și toate celelalte. Dacă toți copiii ar avea parte de aceste povești, dacă ar avea cine să le citească eu cred că ura și violența ar dispărea de pe pământ.
        4. Locul meu preferat de citit… în patul meu. Nu mă culc niciodată înainte de a citi măcar câteva rânduri indiferent cât aș fi de obosită. E adevărat că în ultimii ani nu citesc neapărat doar cărți, uneori răsfoiesc internetul.
         5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii… Nu am nevoie decât de liniște. Nu cafea, nu apă, nu pix…
        6. Numarul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare… Întrebarea asta nu are răspuns, nu pot să dau un număr. O să citesc atât cât voi putea dar știu că următoarea carte va fi asta:
 
          7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o… Este scrisă de Neagu Djuvara. Are un stil foarte plăcut și ușor de citit deși fiecare frază este plină de informație. Am citit multe din cărțile lui și am învățat mai multă istorie, geografie și politică decât în doisprezece ani de școală.  O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri este o carte care ar trebui să o citească orice român care din orele de istorie de la școală nu-și aduce aminte decât că i se cerea să memoreze un șir lung de ani, domnitori și bătălii. Greu de ținut minte și total inutil. Aceasta este însă o carte de istorie care se citește ca un roman palpitant.
 

         8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel… Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. O am pe noptieră și este cartea care îmi dă curaj și putere în momentele grele. Cred că sunt pasaje care deja le știu pe dinafară dar totuși găsesc de fiecare dată ceva nou. Scarlett O’Hara este personajul meu preferat din literatură iar fraza cu care se încheie cartea ”After all, tomorrow is another day” (până la urma urmei, mâine este o nouă zi) mi se pare un bun slogan după care să îți conduci viața.
         9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui… Este un roman foarte controversat, este viața lui Isus din perspectiva vieții omenești așa cum o trăim noi toți. Un pic mai greu de citit pentru că unele fraze se întind pe câte o pagină întreagă. Mie mi s-a părut o carte foarte interesantă dar nu cunosc personal pe nimeni căruia să îi fi plăcut.

         10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească… Shogun de James Clavell . Am început să o citesc de trei ori și de trei ori am renunțat. Îmi cer scuze față de fanii acestei cărți pemtru că știu că sunt foarte mulți.
         11. O carte care mă intimidează… Biblia.
        12. Trei dintre scriitorii mei preferați… Greu de ales doar trei. Lev Tolstoi din literatura universală, Ileana Vulpescu din literatura română contemporană și Lucian Blaga din poezie.
 
         Vă invit pe voi toți să răspundeți la aceste întrebări sau doar la acelea care vi se potrivesc cel mai bine într-un comentariu la această postare.
 
 

Share This:

Read More

Paste cu dovlecei și roșii

         Deși am spus că gătitul nu e nici pasiunea, nici punctul meu forte văd că iar vreau să împărtășesc o rețetă. Pentru că atunci când descopăr lucruri care se gătesc simplu, rapid, fără mult foc și, mai ales, gustoase, mă cuprinde un entuziasm inexplicabil. Mă bag și eu în vorbă cu gospodinele pricepute și am un punct de vedere.
         Rețeta o am tot de la Laura și o prepar pentru a doua oară în vara asta. Am constatat cu oarecare surprindere că am început să prefer mâncărurile fără carne ceea ce nu cred că e un lucru rău din punct de vedere al sănătății. In afară de asta, acest fel de mâncare este și foarte ieftin ceea ce este din nou un lucru bun. Deci: sănătos, ieftin, gustos și rapid. Dureaza 15, maxim 20 de minute cu tot cu fiertul pastelor așa că să purcedem. Avem nevoie de ceea ce se vede în poza de mai jos:
 
         Evident că nu o să folosim un pachet întreg de unt ci doar de 25 de grame (cam două lingurițe). De fapt poate nu e ”evident” pentru oricine … în urmă cu ceva ani aș fi pus tot pachetul fără să clipesc dacă așa vedeam în poză 🙂 . Iar pentru cei doi dovlecei și cele 15 roșii cherry am folosit doar jumătate de pachet de penne. Busuiocul ar fi bine să fie proaspăt dar merge și așa.  Brânza  `talienească de la Napolact e de fapt parmezan ras. Dacă nu aveți , puteți să radeți cașcaval sau chiar, în situații de criză, telemea obișnuită. Restul ingredientelor sunt obligatorii.
         Usturoiul tăiat feliuțe se pune într-o tigaie cu puțin ulei de măsline și se prăjește un pic. Să zic un minut.

         Apoi se adaugă dovleceii tăiați în bucăți de mărimea unei roșii cherry sau poate chiar mai mari un pic. Pentru că vrem să rămână întregi și nu vrem să facem un terci dizgrațios.

          Se presară cu sare și piper și se lasă la prăjit 7 minute. În acest timp se pune la fiert apa pentru paste iar roșiile cherry se taie în două. Adaugăm roșiile în tigaie și mai prăjim încă un minut-două. Timpii ăștia care vi-i dau eu sunt aproximativi. Nu suntem chiar la farmacie și nici nu este vorba de un proces tehnologic de mare finețe, dar pentru că mie îmi place să mi se dea astfel de amănunte ca să mă pot orienta mai bine , o fac și eu la rândul meu. Dacă roșiile ar rămâne ca la început ar fi minunat dar când dau de foc parcă se topesc și din ele rămâne doar gustul și un pic de culoare.
 
 

           Apoi adăugăm puțin unt și două-trei linguri din apa în care au fiert pastele astfel încât să se formeze un pic de sos. Amestecăm pastele cu legumele, presărăm brânză deasupra și gata. Asta a fost tot. I love this !

Share This:

Read More

A fi sau a nu fi… cu sâmburi

         Ce-i asta ? O lebeniță fără sâmburi ? Special creată pentru noi, cei care nu mai avem timp nici să mâncăm… Ce invenție grozavă care ne scutește de efortul de a da sâmburii deoparte ! Glumesc, desigur, pentru că de fapt este o anomalie care mă îngrozește.

 
         Pentru mine invenția asta e similară cu cea cu tubul de la hârtia igienică dizolvabil în apă. Dacă nu știți despre ce vorbesc, aveți aici o scurtă prezentare a modului în care cercetătorii își irosesc talentele. Invenții doar de amorul artei. Să nu ne mai deplasăm până la coșul de gunoi sau să nu mai mișcăm mâna să îndepărtăm sâmburii. (Aaah, și astfel să dispară concursurile copiilor care se întrec în a scuipa sâmburii cât mai departe ?! )
         În cazul cu tubul de hârtie, scutești un drum la coșul de gunoi . Deci ai câștigat vreo 30 de secunde.  În cazul cu lebenița / pepenele / harbuzul sau cum vrei să-i spui acestui fruct delicios nu câștigi nimic. Doar pierzi. Pentru că fructele și legumele modificate genetic pot fi nocive, pot contribui la dereglari ale metabolismului, pot provoca alergii sau  pot crește rezistența organismului la antibiotice, vitale pentru tratarea infecțiilor.
          Câteodată aceste creații ale omului modern sunt bune la gust. Alteori nu. Sunt convinsă că toți am mâncat iarna roșii de la supermarket. Sunt rele ? Nu, deloc. Nu sunt rele pentru că nu au nici un gust. Eu nu simt nici o diferență dacă mănânc astfel de roșii sau mănânc hârtie. E ca și cum aș mesteca în gol. De aceea prefer să aștept vara ca să mănânc roșii adevărate, coapte în grădină abia pe la mijlocul lui iulie, dulci și zemoase. Și neapărat cu sâmburi.
 
 
         Sunt mulți oameni care își doresc să mănânce cât mai sănătos iar în momentul apariției unui copil în familie acest lucru devine esențial. Cu bani puțini dar cu multă muncă doi tineri au pus pe picioare o afacere prin  care cultivă pământul numai cu mijloace naturiste și ecologice. Își produc singuri răsadurile, nu folosesc substanțe chimice și bineînțeles nimic nu este modificat genetic. Pentru ca plantele să nu se îmbolnăvească folosesc doar “leacuri” făcute natural chiar de către  ei în diverse combinații din urzică, salvie, gălbenele, apă de var sau cenușă de lemn reciclată.
         Ceea ce îi recomandă este în primul rând gustul legumelor și fructelor produse . Majoritatea clienților care au gustat din recolta lor au devenit clienți fideli.  Oricine poate să comande direct de pe site ( http://legumeproaspeteacasa.com/ )  ceea ce ei cultivă în grădină. Vinerea  legumele comandate sunt primite acasă.  Lista produselor care se pot comanda nu se rezumă doar la fructe și legume ci și pâine de casă sau brânzeturi ale unor fermieri care  împărtăsesc același respect pentru produse proaspete și naturale.
 
         Bineînțeles că livrarea se face doar în zonele apropiate fermei, adică București și Târgoviște.  Mi se pare o idee de afaceri excelentă. Să ai coșul cu legume proaspete la ușă în fiecare săptămână nu e de ici, de colo. Afacerea se conduce după principii clare și verificate de creștere a vânzărilor adică se poate face abonament lunar iar la comenzi mai mari de 100 de lei se oferă discount de 10%.
         Mai, mai că mi-aș deschide și eu o astfel de afacere mai ales că începutul pare promițător. Se pare că am început cu dreptul. Priviți ce dovlecei superbi mi s-au făcut în grădină:
 
 
         

Share This:

Read More