Sau cum ne batem joc de noi înșine. Azi am ”doar” trei exemple, trei situații care mă umplu pe de o parte de lehamite și pe de altă parte de un soi de tristețe dar, din păcate, lista e mult mai lungă și vă las pe voi să o continuați.
- Rampele de acces construite în dorul lelii, făcute
probabilcu siguranță doar pentru a obține autorizația de funcționare. Legea 448 din 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede foarte clar locurile de utilitate publică unde este obligatorie construirea rampelor de acces (clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și stațiile acestora, taxiurile și vagoanele de transport feroviar pentru călatori). Gradul de înclinare al rampei din poza de mai jos denotă o totală lipsă de empatie față de persoanele cu dizabilități și chiar mai mult, o sfidare a bunului simț. Până la urmă nu este vorba doar de cărucioare pentru handicapați ci și de cărucioare pentru bebeluși cărora le este cu totul imposibil să aibă acces într-o astfel de clădire. Și nu este doar vina constructorului ci și a proiectantului și, mai ales, a celui care a dat aviz pentru o astfel de monstruozitate. De nenumărate ori rampele arată în halul ăsta, de fapt în majoritatea cazurilor sunt impracticabile iar noi rămânem cu legea… Legea care este o barieră peste care sar dulăii, pe sub care trec cățeii și în fața căreia se opresc numai boii. Adică noi.
- Toaletarea delirantă a arborilor în fiecare primăvară. Copacii se taie și se retează (dacă s-ar putea, chiar din rădăcini) de niște neaveniți, muncitori incompentenți care sunt angajați fără a avea nici cea mai vagă noțiune de grădinărit sau horticultură. Probabil sunt plătiți la metrul liniar de crengi tăiate, altfel nu-mi explic dorința delirantă de a-și folosi drujbele într-un exces de zel demn de filmele horror. Pot să pun zeci de poze în care coroana arborilor a fost definitiv compromisă sau, mai rău, copacii s-au uscat complet, așa cum se vede în poza din dreapta. Din bezna cărei minți bolnave a ieșit oare o astfel de lucrare făcută în dușmănie?
- Colectarea selectivă a gunoaielor și reciclarea, operațiune impusă de Uniunea Europeană. Doar că degeaba încearcă uniunea să ne demonstreze că planeta asta se duce de râpă dacă nu avem grijă de ea și degeaba ne avertizează că am ajuns în al doișpelea ceas, la gradul de nesimțire de care dăm dovadă, le putem arăta oricând că noi suntem mai tari și că facem tot ce ”vrea mușchii noștri”. Iar amenzile pe care probabil le vom căpăta cât de curând se vor plăti tot din taxele și impozitele colectate de la noi, muritorii de rând. Cum să pui o singură pubelă de un metru cub la 200 de apartamente? Dar, în același timp, bifa de pe raportul final există: avem colectare selectivă a deșeurilor? da, să trăiți, raportăm că am executat! Somnul nepăsării naște monștri.
Când vezi astfel de cazuri, îți vine să spui că nu suntem în stare de nimic și, evident te întrebi de ce în alte părți se poate și la noi nu. De ce în alte țări nu ți-e groază să mergi la poștă să trimiți un pachet, de ce înmatricularea unei mașini se face online iar numerele îți vin la ușă, de ce, dacă știi că ai asigurare medicală îți poți programa telefonic o consultație la medic fără să aștepți ore în șir la coadă, în picioare, în condiții greu de imaginat chiar și pentru un om sănătos așa cum se întâmplă zi de zi la registratura Spitalului oncologic? De ce nu reușim să ne ridicăm din cloaca în care ne complacem de atâta amar de vreme? De putut se poate, avem exemple ca cele de aici când vedem că turismul medical a devenit o opțiune pentru mulți străini care vin la noi în țară nu doar pentru prețurile mai mici ci și pentru profesionalismul medicilor, nu doar pentru probleme stomatologice ca acum câțiva ani ci și pentru chirurgie estetică sau chiar generală (de exemplu riscuri de hernie). Însă tot ceea ce este bun și eficient aparține sistemul privat. Chiar și amărâții care adună din gunoaie pet-urile de plastic ca să-și facă bani de-o pâine fac o treabă mai bună decât cei însărcinați cu reciclarea și care au fost înzestrați cu mare tam-tam cu pubele, tomberoane, afișe și semnalizatoare, creîndu-li-se (probabil pe bani europeni) sloganuri mobilizatoare.
Din păcate, nimic sau aproape nimic din ceea ce ține de sistemul de stat nu funcționează cum trebuie și atâta timp cât noi toți aruncăm vina pe ceva abstract, lucrurile vor continua să se desfășoare în exact aceeași manieră.
era o vorba: “se trage pe cur cand e vorba de munca” 🙂 . Se potriveste la unii.
Situatia nu este roza dar adevarul este ca nu ne putem civiliza asa rapid.
1. Prefer oricand o rampa cu unghi neconform decat deloc, pot impinge carutul copilului mergand in lateral pe scari.
2. In toaletare nu se implica oamenii, daca locatarii blocului coboara si cer explicatii iti garantez ca se regleaza lucrurile
3. Colectarea se face cu amenzi, nu va face nimeni un efort daca nu este recompensat sau emendat.
Pare coplesitor dar Romania se schimba. Incet dar sigur … depinde de fiecare daca vrea sa astepte aici si sa contribuie la schimbare sau nu.
Da, si eu am remarcat ca se schimba in bine. Si pe la noi in Romania se respecta in mare colectarea, iar gunoaiele arata muult mai bine decat acum cativa ani si chiar decat anul trecut.
Cat despre toaletarea copacilor, si in Franta se mutilau pur si simplu copacii de la blocul unde stateam sau din alte locuri. Iar la noi in oras era o rampă de asta abruptă, dar “trișam” si eu, mergând pe lateral. Cat despre numere comandate pe internet, e prea lung sa va povestesc cat de greu a fost cu ele si in nici un caz nu iti vin la usa. Sau as mai putea sa va povestesc cum strada noastra e asa prost numerotata, încât nu vine aproape nici un pachet la poarta, asa ca am renuntat sa mai comandam pachete pe adresa de acasa.
Ieri remarcam venind spre casa ca pe langa șoseaua periferică a Parisului e o mizerie de nedescris si o aglomerare de “locuinte” de imigranti, de arata ca un bidonville.
Asa ca peste tot sunt si lucruri bune si lucruri rele si depinde de noi să le vedem pe alea bune. Romania e in progres, iar alte locuri in regres, nu stiu ce e mai bine.
si eu remarcai schimbari in Bucuresti, chiar mari.
Dar unele pot fi imbunatatite fix de noi, oamenii. De ex. intr-o zi dupa ploaie o masina de la REBU (sau ce societate mai e) uda florile si iarba verde. 2 batrani in spatele meu bombaneau continuu despre situatie. Un coleg a sunat la administratia primariei sa semnaleze ca dupa ploaie nu e mment de udat si sa nu mai faca exces de zel inutil 🙂
Cand am vazut arbori decupati exact cat sa treaca camioanelev pe wub ei am zis ca nu vad bine. Rampe aici sunt puse si daca trotuarul are cativa cm inaltime, se pun rampe mobile acolo unde au loc evenimente. Off, asa nu vreau sa compar si ny pot.
Prin mai, asociatia de proprietari a pus un anunt jos ca va trebui sa incepe sortarea gunoiului – plastic, hartie si menajer. Menajerul se poate arunca in continuare pe ghena, in timp ce pt cel pt reciclat ori il lasam pe scara din spate (locuim in bloc vechi si avem 2 intrari, cum se faceau pe vremuri, una pt boieri si una pt servitori) si il va lua femeia de serviciu pt 10 lei extra la intretinere, ori il ducem in curtea interioara (avem si din aia).
M-am dus la administrator sa il intreb cat de des trebuie scos afara, daca trebuie in fiecare sapt pana intr-o anumita zi, daca pun tomberoane, ce fac cu sticlele din sticla etc. Sotia dansului imi spune “aduna doar sticlele de plastic si stalcestele intr-un sac si ajunge”. Adica daca sa zicem ca vine vreun control, sa vada sacii cu sticle de plastic prin curte sau pe la usi si sa zica ca neam facut treaba, deci sortatul gunoiului e o nimica toata si ar putea oricine sa faca asta.
Ce pacat ca ne prefacem… exista totusi oameni sarmani care aduna din gunoaie peturile si le vând undeva deci practic undeva in țara asta se recicleaza plasticul. Mai avem o mică speranta.