Trebuie să recunosc că am căzut și eu în capcana publicității conformându-mă trendului inițiat de cercetătorii cu studii publicate exclusiv pe Facebook și, în urmă cu câțiva ani, am cumpărat mult lăudata sare roz de Himalaya, cea mai pură sare din lume, starea ei fiind menținută timp de milioane de ani de stratul gros de gheață care a ferit-o de poluare. Și, cum a stat ea de-a lungul erelor geologice ferită de intemperii, a ajuns acum o alternativă ”sănătoasă” la sarea obișnuită pe care o avem cu toții la masă. Afirmația asta, oarecum de bun simț deși nu este demonstrată științific, ar mai fi cum ar fi, dar articolele care vin să susțină că structura celulară a acestei sări înmagazinează ”energie vibrațională” sau că sarea roz previne bolile cardiovasculare și că reduce semnele îmbătrânirii, m-au trezit la realitate și mi-am dat seama că am cumpărat o mare minciună. Un rezultat al campaniilor de marketing concretizat într-o râșniță de sticlă cu o formă frumoasă, cu cristale roz care arată bine pe raftul din bucătărie (și în pozele de pe Instagram) dar care exact aceeași utilitate și același gust ca sarea din salina orașului în care m-am născut și care, cel puțin în zona unde locuiesc, se găsește gratis.
Din fericire am trecut de mult de faza de oameni ai peșterilor și ca să ne procurăm sarea zilnică nu mai suntem nevoiți să rășpălim blocul de sare care se întinde sub pământ în aproape toată zona Ardealului. Mergem frumușel la orice magazin unde cu doi lei cumpărăm un kil de sare sau, dacă vrem ceva mai trendy-flendy, luăm o cantitate mai mică ambalată frumos într-un flacon cu găurele în capac și gata de a fi presărată peste mâncarea din farfurie.
De câte ori văd râșnița mea cu sare roz de Himalaya mă gândesc ce naivă (ca să nu spun fraieră) am fost lăsându-mă înșelată de campaniile influencerilor care promovau niște aberații greu de înghițit de cineva care are pretenția că își folosește judecata proprie atunci când vine vorba de descoperiri senzaționale. Adică eu.
Cum se zice, am pus o dată botul, a doua oară nu-l mai pun. Sărorologii au ajuns acum la un cu totul alt nivel, unul de importanță mai mare, mai tare și cu niște beneficii atât de fantastice de stă mâța-n coadă. Tocmai ce am văzut în magazine flaconașe cu sare albastră de Persia, o sare celebră pentru culoarea ei unică (asta e adevărat) și un gust deosebit, ușor dulce (c‘mon, sare dulce??) și aromă puternică și pregnantă. Ca o paranteză, vă spun eu că dacă scapi prea multă sare în oală, indiferent ce culoare ar avea sarea, aroma devine înfiorător de pregnantă 🙂 Verificat pe propria piele. 
Sarea albastră de Persia este delicioasă (chiar așa??) și este indicată în dietele vegane. De ce ar fi recomandată veganilor, asta nimeni nu poate să precizeze cu exactitate dar bag seama că sarea albă, țărănească, plictisitoare și lipsită de orice finețuri conține probabil urme de ouă sau lapte. Altă explicație nu am însă partea cu adevărat șocantă vine atunci când vezi prețul: 25,99 adică 26 de lei suta de grame. Sau două milioane șase sute kilu’ pe înțelesul celor care încă socotesc pe stil vechi. Iar prost e ăla care dă, nu ăla care cere.
Era să pic jos când am văzut prețul dar n-am făcut-o pentru că mi-am dat seama că totuși există și alte variante ”sănătoase” de sare pentru bugete mai strâmtorate. Cum ar fi sarea neagră de Himalaya.
E drept că fiind neagră e mai urâțică, dar ca beneficii nu e cu nimic mai prejos decât verișoara roz-bombon sau prietena bleu-ciel. La fel ca suratele, și sarea neagră e mai curată și mai nutritivă decît ceea ce se găsește în ocnele din România, e naturală, organică și nerafinată, e extrasă din mine virgine unde poluarea nu a ajuns sub nicio formă și conține minerale în formă pură cristalizate înainte de mezozoic. Desigur, dacă ții la sănătate și dacă vrei să devii o versiune mai bună a ta, va trebui să renunți la toate porcăriile de snacksuri sau chipsuri sărate în mod clasic și să alegi variantele mai scumpe, sărate în culorile curcubeului. Nu garantez rezultatele dar un pic de hipstăreală încă n-a omorât pe nimeni.
Doamne fereste, astia nu mai au limita, am vazut pe raft si sare afumata si preturile mi-au deranjat vederea.
Asta cu sarea afumata e alta găselniță 🙂
Ieri am intrat intr-un magazin de sapunuri de fitze si inca sunt socata de pretul de 98 de lei pt o bucata… era in forma de ou si nu,nu era sculptat manual
Poate era după un model de ou de la o specie rară de păsări :)))))
Si eu am cazut in capcana la Sovata si am cumparat o sticluta cu sare colorata verde( ca sa nu vin acasa cu mana goala )apoi la Bazna am cumparat un saculet cu sare de Bazna.Pe cea verde o foloseste nepoata mea sa coloreze apa din vana,pe cealalta inca nu am folosit-o si cred ca va ajunge la pubela .Prefer o baie buna la strandurile noastre cu apa sarata atunci cand vremea ne permite ,iar in farfurie sunt obligata sa pun cat mai putina din cauza tensiunii.Incerc sa ma dezbar de prostul obicei de a cumpara tot felul de chestii inutile dar am langa mine un cumparator inrait (ultima gaselnita patura electrica buna sa incalzeasca patul iarna) asa ca sunt slabe sanse sa ma lecuiesc.
O pătură electrică nu mi se pare o idee rea 🙂
Eu recunosc ca am pus botul la sarea afumată de Maldon. Am luat si sare de Himalaya, în cel mai mic gramaj, nu de alta, dar era singura sare disponibilă în magazine la noi care sa nu fie rafinată și nici de mare. Asa ca pana sa apuc la sare românească din salina, am luat-o pe aia.
Si, de aemenea, sarea amestecata cu tot felul de condimente/ierburi nu-mi place deloc. Nu pot sa controlez cantitatile si daca vreau o aroma mai intensa e musai sa adaug si sare. Mi se pare total aiurea.
A, clar…Nici eu nu-i vad rostul. Dar probabil or fi având clienti, din moment ce se gaseste.
Ba chiar in ultimul timp, cum am in gradina origami, rozmarin si cimbru, le iau direct de acolo si nici nu mai folosesc din alea cumparate gata uscate.
am luat si eu sare de Himalaya. ROZ. O singura data. Comandat depe net, acasa scria pe ea ca e Made in pakistan.
Acum 3 ani o prietena mi-a adus cadou sare de muraturi, 2.5 kile. Abia acum o terminam (si am pus si in cada, si in cosmetice, deci mi-am dat interesul sa o termin). Am o macinatoare mica de sare sa imi fac sare pudra. Musai sa o invit pe amica mea la mine iar, mi-a adus cel mai practic cadou (desi s-a intrecut pe sine la sectiunea de cantitate, de cate ori am umplut solnitzele m-am gandit cu drag la ea).
Da, da, sarea de Himalaya de fapt nu e din Himalaya :))))
Pe langa salinele noastre se gasesc bulgari mari de sare bruta. La preturi normale. Nu este la fel de frumoasa ca cele scumpe dar nu vad dc nu ar fi la fel de sanatoasa
Scuze, o mica observație. 26 lei inseamna 260.000. Adica douasutesaizecidemii lei, nu douamilioane.
26 de lei 100 g, 2 mil 600 ar veni kg
E posibil ca toate cele trei tipuri de sare sa fie f. benefice si chiar incarcate vibrational pozitiv. Decat sarea iodata? Sau, mai grav, sarea importata din Ucraina, iradiata? Daca avem sarea noastra buna(ma refer la cea grunjoasa) de ce importam?