Mi se pare incredibil că după mai mult de un an de la declararea în mod oficial a pandemiei, oameni educați și cu carte pun la îndoială existența virusului. Nu spun de Catanga, Dumnezeu s-o ierte, că nu ai ce așteptări să ai de la ea (deși să te știi cu boli grave, să vezi că ai febră, nu mai ai gust și miros și să te tratezi după leacuri magice găsite pe internet mi se pare culmea ignoranței) dar cunosc o mulțime de oameni de la care aveam așteptări și care continuă să conteste vehement realitatea dureroasă care se petrece pe glob.
Nici eu nu înțeleg toate măsurile restrictive și de ce, matematic vorbind, închiderea magazinelor mai devreme cu câteva ore va duce la scăderea numărului de infectări și nu cred că oamenii vor renunța să se vadă pentru că nu o mai pot face până la ora 22 ci doar până la 20. Pe de altă parte indicațiile de bază sunt aceleași dintotdeauna și nu de azi, de ieri că doar cu toții am fost învățați de către părinții noștri în perioadele cu viroze să evităm aglomerațiile, să ne ferim de persoanele răcite, să ținem fularul la nas și să ne suflăm nasul în batistă chiar dacă acum totul se petrece la altă scară.
Știu totuși că în continuare eu voi fi printre cei care respectă regulile dar, pe de altă parte, îi înțeleg și pe aceia care au atins punctul critic în gestionarea acestei demențe. Fiecare rezistă și se descurcă așa cum poate dar nu toți au curți, unii nu au nici măcar balcon sau, mai rău, nu au niciun fel de preocupare care să le distragă atenția de la panica mondială. În perioada de lockdown a apărut o cerere bruscă pentru articolele care țin de amenajarea casei, de improvizarea unui colț pentru work from home (pe românește tele-muncă și mi se pare foarte bună traducerea) dar avântul inițial a început să se tempereze pentru că lumea a depășit faza. Deja și-au luat toți birouri ca să dea bine pe zoom, și-au schimbat covoarele, au pus draperii noi, printuri înrămate pe pereți și au căutat pe google după lustre living și lumină ambientală. Iar dacă nu au fost atinși de microbul designului interior, atunci cu siguranță și-au descoperit veleități de bucătari. Să ridice mâna sus cine n-a postat pe Facebook în starea de urgență măcar o poză cu banana bread sau o pâine rumenită tocmai scoasă din cuptor.
Însă hobby-urile astea au început să se estompeze și frustrările să crească exponențial de la zi la zi. Cele două tabere cu statusuri radicale adică ”baricadați-vă în case” și ”ieșiți în stradă la proteste” mai au puțin și vor ajunge la violențe fizice (de fapt lucrul acesta s-a și întâmplat în alte țări). Nu știu care e soluția, nimeni nu știe dar eu aș fi mers pe testarea masivă și apoi, evident, izolarea purtătorilor de virus. Desigur o testare ieftină și nu transformarea acestei acțiuni într-o afacere super profitabilă pentru eternii băieți deștepți. Iar apoi vaccinarea în masă (slavă cerului că în România lucrurile se mișcă relativ bine în direcția asta).
Când e pandemie virusul se fâțâie și se transmite cât vrea el și unde vrea el, fie că sunt spatii închise sau deschise. Nu ține cont de ora închiderii magazinelor și fiecare dintre noi ar trebui să-și vadă de grijă pentru că se vede că statul nu a reușit să gestioneze situația. Singura cale de a scăpa de pandemie este imunizarea în masă și cu asta suntem cu toții de acord, vacciniști sau nu. Diferența constă în orizontul de timp (că nu e totuna dacă mai durează un an sau trei) și costurile pe care le implică, câteva milioane de morți în plus sau în minus. În cazul acesta vaccinarea face diferența iar faptul că în spațiul public au apărut mesaje ale unor medici care declară răspicat că nu se vor vaccina vehiculând teorii conspiraționiste, mă îngrozește. 
