În seara asta mă uitam la televizor, adică în direcția televizorului, că de fapt nu vedeam și nu auzeam nimic și, picându-mi ochii pe o carte din bibliotecă m-am hotărât să scriu o listă a celor mai frumoase cadouri pe care le-am primit de-a lungul timpului. Am stat puțin să cuget și prin minte mi-a trecut rapid, ca o săgeată, gândul că parcă am mai scris despre asta numai că pur și simplu nu mai țineam minte dacă doar am avut intenția sau chiar am concretizat. Jesus! mă lasă memoria îngrozitor. Am căutat pe blog și am găsit acest articol, scris exact în urmă cu un an despre mingea roșie cu buline albe și primul meu rimel. Deci se pare că în fiecare an la început de decembrie intru în atmosfera specifică și încep să mă gândesc la cadouri. Cele două de care v-am spus data trecută nu le mai trec pe lista de acum deși intră cu siguranță în top ten dar nu vreau să mă repet. Sunt cadouri primite cu diferite ocazii, nu neapărat de Crăciun, și care fie mi-au creat o emoție puternică pe moment, fie le-am îndrăgit din ce în ce mai mult pe parcursul timpului.
O să încep cu Larousse-ul primit de Crăciun la începutul anilor 90 pentru că la vederea acestei cărți m-am hotărât să scriu lista de față.
Larousse-ul este un dicționar în limba franceză care are două părți distincte, prima este un dicționar explicativ al cuvintelor, iar partea a doua, cuprinde o mică enciclopedie ilustrată și extrem de bine documentată. Pe vremea când nu exista internetul, Larousse-ul era un fel de google în care găseai aproape orice.
Numele vine de la Pierre Athanase Larousse (1817-1875), gramatician și lexicograf francez care a înființat editura Librairie Larousse specializată în editarea dicționarelor și a enciclopediilor. Mi-am dorit enorm această carte care a fost foarte scumpă la vremea aceea când încă în România nu prea erau edituri, cărțile se aduceau din străinătate iar salariile noastre, în comparație cu valuta, erau mai mult decât mizerabile. M-am bucurat mult să primesc Larousse-ul și l-am folosit foarte mult și de nevoie dar și din pura plăcere de a-l răsfoi și de a găsi lucruri interesante.
Ordinea în care o să înșir cadourile dragi mie este absolut aleatoare, le scriu după cum îmi vin în cap, nu este neapărat o ordine a preferințelor. Un obiect pe care îl folosesc de 20 ani deși atunci când l-am primit nici măcar nu știam la ce se folosește, este sfeșnicul cu suport pentru difuzarea mirosului. Deci, după cum ați observat, nici acum nu știu cum i se spune dar oricine se uită la poză își dă seama ce este.
L-am primit într-o iarnă de la niște prieteni plecați în Germania care mi-au adus și o sticluță cu un ulei esențial. La noi încă nu apăruseră astfel de obiecte așa că atunci când s-a terminat uleiul, evident nu am mai avut de unde cumpăra altul și, pentru că îmi plăcea foarte mult efectul pe care îl avea asupra aerului, am găsit o soluție de compromis. Turnam în recipientul de deasupra esență de vanilie, migdale, rom sau orice altă esență se mai folosea pentru prăjituri iar în casă mirosea de ziceai că atunci am scos tava din cuptor 🙂
O carte care mi-a fost foarte, foarte dragă am primit-o când aveam vreo 9-10 ani de la nașa mea și de acolo am prins eu mare drag de limba engleză. Se numea English through Pictures and Games, avea desene și texte scurte iar la sfârșitul cărții erau prinse în plicuri separate 6 discuri de vinil pe care era înregistrat integral conținutul cărții
Am primit cartea într-o vară și toată vacanța am ascultat la pickup discurile până i-am înnebunit pe toți din casă. Știam toată cartea pe de rost iar toamna când am mers la școală profesoara m-a întrebat dacă am luat lecții pe timpul verii.
Nu-mi aduc aminte să mă fi bucurat de haine în mod deosebit dar știu că mi-a făcut o plăcere deosebită să primesc la Sfântul Nicolae un mic șirag de perle. Scosesem din ghete toate dulciurile, tradiționalele portocale și nuieluța când mama m-a întrebat dacă am verificat bine să nu mai fi rămas ceva. Am mai băgat o dată mâna și am găsit mărgeluțele sidefate care mi s-au părut ca de prințesă. Era un șirag subțire care se prindea la baza gâtului, perlele din mijloc fiind puțin mai mari și mergând descrescător spre capete iar închizătoarea o mică bijuterie în sine, fiind încrustată cu strasuri. La 12 ani cât aveam nici nu-mi puteam dori ceva mai frumos.
Un cadou de dată mult mai recentă este mașina de cusut primită de la soțul meu. A cumpărat-o dintr-un flea-market din Germania cu 10 euro.
Atâta am cusut la mașina asta, merge atâta de bine și atâtea lucururi frumoase am făcut cu ajutorul ei, că pe zi ce trece sunt tot mai încântată deși o am de 6-7 ani, cel puțin.
M-am bucurat de L’Air du Temps ori de câte ori l-am primit pentru că este parfumul meu de suflet și nu o să mă satur niciodată de el.
Iar dacă este o ediție specială, cum sunt acestea de mai sus, plăcerea este cu atât mai mare. Pe astea le-am primit de la Cristina de Crăciun și de ziua mea.
Și ultimul cadou de care o să vă spun este Kindle-ul pe care mi l-am cumpărat singură în sensul că eu am ales ce să-mi iau cu banii primiți de la unchiul meu.
Așa de mult mi l-am dorit și atâta m-am gândit dacă să dau 500 sau 600 de lei pe el (că vroiam neapărat Kindle și nu altă marcă) până când mi s-au oferit acești bani de ziua mea. Am știut instantaneu ce voi face cu banii și acum mă bucur enorm să îl am.
La lista mea ar mai fi de adăugat și mobila de păpuși stil Ludovic al nu-știu-câtelea pe care am găsit-o sub brad când eram mică, și păpușa negresă cu turban pe cap și umbrela albastră… Vai, cum era să uit de prima mea umbrelă? Tot unchiul cu Kindle-ul mi-a cumpărat-o când încă nu eram la școală și am fost în al nouălea cer. Mie una albastră și surorii mele una roșie. N-a plouat deloc în vara aia deși mă rugam în fiecare seară să pot ieși cu umbrela la plimbare 🙂
Am avut, ce-i drept puține, și cadouri care nu m-au încântat deloc, unele făcute doar așa, ca să fie bifată o obligație dar despre acestea o să vă spun altă dată. Până atunci, spuneți-mi voi care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ați primit vreodată?
