lifestyle

Ce mai spune netul

Ioana 4 Comments
        Ploaia de azi mi-a stricat tot programul. Dacă ar fi fost doar câțiva stropi nu m-ar fi afectat prea tare dar cum a turnat cu găleata, m-am hotărât să nu ies după-masa din casă așa că am pierdut vremea pe internet. Și când spun pierdut, nu e doar o expresie. Mi s-au dus ore din viață citind niște bazaconii de care m-am crucit. De obicei sar peste astfel de titluri dar azi m-a mâncat curiozitatea să văd până unde poate ajunge prostia umană. Și am văzut. Vă dau câteva exemple, din ce îmi mai aduc aminte, pentru că am încercat să rețin și sursa. Iată deci cu ce informații noi m-am ales astăzi:
        În primul rând am aflat ce boli poți face de la hârtia igienică parfumată – doar dacă o folosești frecvent 🙂 Multe, inclusiv cancer de colon. (unica.ro)
       Acum știu cum să mă opresc din a mai face exces de înghețată: să miros de câteva ori pe zi scorțișoară, trandafiri și vanilie și astfel mi se va reduce pofta de dulciuri (sanatate.bzi.ro)
       Nu există surse scrise dar totuși s-a constatat că geto-dacii aveau câte 30 de soții pe care le cumpărau de la părinții lor (adevărul.ro)
         Poate ați aflat deja (asta am văzut-o de mai multe ori) că s-a inventat un dispozitiv care reduce consumul de energie electrică la mai puțin de jumătate. Tot ce trebuie să faci este să-l bagi în priză și toate aparatele din casă vor consuma mai puțin! Când am citit articolul mai aveam la dispoziție doar 34 de minute ca să comand aparatul la incredibilul preț de doar 180 de lei. Am ratat ocazia. (sfatulparintilor.ro)
         Iar ca să îți decolorezi părul, storci câteva lămâi, îți întinzi sucul pe păr, apoi stai la soare minim o jumătate de oră, deși se recomandă câteva ore. E adevărat că poți face cancer de piele dar ce mai contează? (kanald.ro)
        ”Celebrul numerolog” Carmen Hara a decretat că Gabriel Cotabiță e posibil să moară înainte de a împlini 60 de ani (adică în noiembrie) sau să mai trăiască încă 20 de ani. Este o părere extrem de bine documentată bazată pe studiul cifrelor care alcătuiesc data nașterii (ziarulring.ro)
        Pentru o cură rapidă de detoxifiere se recomandî o felie groasă de ceapă pusă pe tălpi și apoi acoperită cu șosete pe timpul nopții. Până dimineața se vor elimina toate toxinele din organism. Nu vreau să-mi imaginez cum ar mirosi în dormitor după un astfel de ritual. (secretele.com)
        Astea sunt doar câteva din inepțiile care mi-au trecut azi prin fața ochilor dar internetul abundă în articole în care găsești metode de tratare a cancerului în două săptămâni, publicitate la creme pentru creșterea sânilor sau icoane făcătoare de minuni… Dar decât cenzură parcă tot mai bine e să-i lași liberi pe nebuni 🙂 

Share This:

Read More

Gadgeturi non-electronice

Ioana 2 Comments
        Nu sunt înnebunită după gadget-uri, în sensul clasic al cuvântului, adică acele prostioare electronice, micuțe și simpatice care fac tot felul de chestii și care se lansează de fiecare dată cu mare tam-tam. Drept să spun, nu prea mă interesează noutățile tehnologice de ultimă oră. În schimb am niște obiecte fără de care aproape că nu mai pot trăi și pe care le port cu mine tot timpul. Și care îmi sunt tare dragi pentru că sunt utile și îmi fac viața mai frumoasă. 
      Vă vine să credeți sau nu, la un moment dat, în urmă cu câțiva ani, mi s-a făcut bătătură la încheietura mâinii de atâta sprijinit pe birou cu mouse-ul. Pur și simplu mă durea mâna și m-am plâns acasă de ciudățenia care mi s-a întâmplat. Păi de ce n-ai spus mai repede? m-a întrebat Cristi și mi-a cumpărat un mouse-pad cu o perniță cu gel pe care să-mi sprijin încheietura. Habar n-aveam că există așa ceva dar era exact ceea ce îmi trebuia. Asta înseamnă că și alții au pățit același lucru înaintea mea și cuiva i-a venit această idee genială. Acum am două mouse pad-uri, unul acasă și unul la birou.
        Se presupune că o doamnă nu are nevoie să umble cu un deschizător de sticle în poșetă dar eu, de când am primit acest breloc, în urmă cu vreo 15 ani, l-am agățat lângă cheia de la casă și nu m-am mai despărțit de el. Mi-a folosit în mult mai multe situații decât aș fi crezut. În concedii, în tren, în mașină, la terase când chelnerii uitau să deschidă berea sau sucul, de fiecare dată cei cu care eram s-au bucurat de dotarea pe care o port în geantă.
        Urmează apoi ruleta mică de plastic. Pe asta am primit-o de la o doamnă care era agent de vânzări la o mică fabrică de confecții, ca să mă exprim elegant. De fapt săraca umbla din instituție în instituție să vândă haine angajaților, cred că știți cu toții cum funcționează sistemul. Eu și colegele mele cumpăram mereu de la ea cămăși și ținute business. Odată ne-a cadorisit pe toate cu acest mic obiect promoțional și de atunci am început să măsor tot ce prind în cale 🙂 La fel ca în una din legile lui Murphy, dacă tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îți par cuie. Cam așa și cu mine, colind magazinele second hand în căutare de comori și de multe ori găsesc tot felul de perdele, pernițe decorative, covorașe, panglici, curele sau diverse obiecte cu dimensiuni care  necesită să fie măsurate. Sau stau pe ebay în căutare de chilipiruri și, ca să-mi imaginez mai bine cum arată diverse chestii, scot ruleta, mai ales că pe o parte e în centimetri iar pe cealaltă parte e în inches și nu mi-e întotdeauna la îndemână să mă apuc de calculat.
        De briceag nu pot să spun decât de bine. Cine nu are nevoie să aibă tot timpul la dispoziție o forfecuță, o pilă sau o pensetă? Tot un cadou a fost și micuțul briceag și îl port cu mine de 20 de ani. Mi-a plăcut atât de mult încât de atunci am făcut și eu, la rândul meu, același fel de cadou multor persoane dragi. Se spune însă că nu e bine să faci cadouri cuțite (iar un briceag tot un fel de cuțit e). Cică un cuțit taie prietenia, așa că dacă vă gândiți să dăruiți ceva tăios ar fi bine să cereți bani în schimb ca să pară de fapt o vânzare. O monedă de 1 ban este suficientă pentru încheierea tranzacției, asta bineînțeles dacă credeți în superstiții. 
        And last but not least, sticluța cu pulverizator. E un recipient din plastic, are 20 de ml și l-am cumpărat din Sephora într-un set cu alte cîteva cutiuțe de dimensiuni la fel de mici. L-am luat în ideea de a-mi pune cremele, șamponul și alte cosmetice atunci când plec în vacanță ca să nu car tone de bagaj cu mine. Apoi am văzut cât de puțin loc ocupă în poșetă și cât de ușor este, așa că îmi torn parfum în acestă sticluță și o am în permanență la mine fără să-mi simt geanta grea ca și când ar fi plină de bolovani. Aș vrea să-mi cumpăr un travalo,care tot cam așa ceva este, numai că arată mult mai fancy și umplerea se face un pic mai ușor. 
        O să-l pun pe wish list dar deocamdată nu e chiar o prioritate. Pe aoro costă 45 de lei iar pe ebay cam 10 lire cu transport cu tot și sunt mici, au doar 5 ml. Deci poate să mai aștepte chiar dacă sunt atât de drăguțe. Deocamdată sunt foarte mulțumită cu sticluța mea de plastic.
        M-aș bucura să aud de la voi ce obiecte ciudate cărați tot timpul în poșetă sau prin buzunare.
        

Share This:

Read More

Dați 1 leu pentru spital

Ioana 7 Comments
        Nu cred că există român care să nu recunoască emblema culturală a Capitalei și chiar a țării, adică Ateneul Român. Interesant este că în Larousse-ul ilustrat (care în trecut ținea locul google-ului de azi), multă vreme singura fotografie care apărea pentru București a fost Ateneul. Dar noi cu toții îl știm de pe vechile bancnote de 100 de lei sau de pe cele de 5 lei pe care le folosim în prezent.  
        Cu îndemnul ”Dați un leu pentru Ateneu!” au fost strânși peste 500.000 de lei de aur care, împreună cu alte donații, au dus la începerea lucrărilor în 1886. Lucrările au durat doar doi ani pentru că totul merge ca uns atunci când ai bani la dispoziție. Și a ieșit un lucru minunat. Cât de mândri și de mulțumiți trebuie să se fi simțit oamenii simpli atunci când, acum o sută și ceva de ani, se plimbau prin fața Ateneului știind că și ei au contribuit la ridicarea acestuia donând un leu. Un leu pe care dacă l-ar fi ținut în buzunar nu le-ar fi schimbat cu nimic viața. Un leu pe care dacă l-au pus lângă alți lei, au schimbat imaginea unei țări și au adus multă bucurie în sufletul a mii și mii de oameni care, în ambianța fastuoasă au participat la concerte și expoziții de artă.
      Cel mai probabil de aici s-a inspirat grupul de entuziaști care, la începutul acestui an, a demarat proiectul 1 Leu, un proiect ce unora li s-ar putea părea nebunesc dar pe care eu îl văd perfect realizabil: cel al construirii unui spital privat pentru copii, un centru medical de oncologie și hematologie pediatrică.
        Proiectul ar putea deveni realitate în trei ani dacă fiecare român care trăieşte în această ţară ar dona 1 leu o dată la 9 luni. S-ar strânge astfel 80.000.000 lei. Acești bani ar acoperi achiziţionarea unui teren de aproximativ 1,5 hectare, o construcţie de aproximativ 7.000 mp, cu secţie de radioterapie şi transplant medular, cu laborator propriu, cu două săli de operaţie şi echipamente de ultimă generaţie ca dotare. Costul acesta înseamnă proiectul de la zero până în momentul în care spitalul va începe să funcţioneze.         

     Interacțiunea cu statul va fi redusă la minim iar fundația care va asigura funcționarea spitalului nu va avea ca scop obținerea de profit. Deja s-au anunțat medici care vor veni să lucreze pro bono și sunt sigură că pe parcurs vor apărea tot mai mulți voluntari care vor dori să dea o mână de ajutor. Dar primul pas este ridicarea spitalului.

        Nu vreau să vă povestesc acum despre cazuri sfâșietoare de cancer la copii și nici nu vreau să revăd imaginile cu copii de 2-3 ani cu branula în mânuță, fără niciun fir de păr, conectați la aparatele de perfuzie dar totuși jucându-se pe holurile spitalelor de oncologie. În fiecare zi apar astfel de informații la televizor și tuturor ni se rupe inima. Și totuși peste 80% din cazul cancerelor la copii pot fi vindecate iar acum vreau să vedem ce putem face împreună. Poate că 1 leu înseamnă o picătură într-un ocean dar oceanul e făcut din picături. 

        Dacă doriți să vă implicați în acest proiect, dacă simțiți că vă puteți lipsi de 1 leu pentru a da o șansă unor copii care au avut neșansa de a se îmbolnăvi de cancer, puteți face acest lucru depunând în contul RO38RNCB0088145640110002 deschis la Banca Comercială Română pe numele Asociației 1 leu. Iar dacă vreți să faceți un adevărat gest de mărinimie care nu vă costă absolut nimic puteți redirecționa 2% din impozitul pe venit către acestă asociație. Formularul îl găsiți aici și puteți să-l depuneți direct la Administrația Financiară sau îl puteți trimite prin poștă. 

        Haideți să nu mai așteptăm ca statul român să construiască acest spital. Am așteptat deja prea mulți ani în zadar și prea multe vieți micuțe s-au pierdut deja…


Share This:

Read More

50 de lucruri despre mine

Ioana 7 Comments
  1. Singurul meu regret este că nu m-am născut cu 10 ani mai târziu.
  2. Am stat 8 ani în internate și cămine și am mâncat la cantină. De atunci nu fac mofturi la mâncare.
  3. Colecționez parfumuri.
  4. Sportul meu preferat este patinajul artistic. La televizor, bineînțeles, pentru că eu nu știu să patinez.
  5. Cel mai mult îmi place să călătoresc pe apă. Cu vaporul, cu barca, cu ferryboatul, nu contează, apă să fie în jurul meu.
  6. Am simțul umorului foarte bine dezvoltat sau cel puțin așa îmi place să cred.
  7. Toată viața am regretat că părinții nu mi-au pus numele Cristina. Cred că nu e greu să ghiciți cum o cheamă pe fiica mea.
  8. Actrițele mele preferate sunt Meryl Streep și Julia Roberts.
  9. De multe ori nu pot să-mi exteriorizez sentimentele și uneori sunt considerată o persoană rece. Sau cel puțin așa se zvonește.
  10. Materia mea preferată în liceu a fost fizica.
  11. Toamna este anotimpul care îmi place cel mai puțin. Pădurile în tonuri de galben mi se par îngrozitor de triste.
  12. Când sunt acasă nu mă plictisesc niciodată.
  13. Am lucrat 20 de ani într-o bancă.
  14. Mi-ar plăcea să locuiesc în București.
  15. Cel mai spectaculos loc în care am fost vreodată a fost insula Santorini.
  16. Nu cred în zodii deși citesc horoscopul zilei. Sunt născută în zodia Gemenilor.
  17. Îmi place să cos la mașină. 
  18. Am 1 metru 70.
  19. Nu înțeleg niciun argument pe care îl aduc cei care se opun vaccinării. 
  20. Visez în fiecare noapte, iar dimineața îmi aduc aminte toate amănuntele.
  21. Din bucătăria românească cel mai mult îmi place supa de găină cu tăiței. 
  22. Iubesc pisicile și câinii la fel de mult. De fapt iubesc toate animalele.
  23. Îmi place să citesc dar nu mi-am notat niciodată numărul de cărți citite cum am văzut că e la modă acum.
  24. Mă uit în fiecare zi pe YouTube. Sunt abonată la aproximativ 100 de canale.
  25. Evit să iau medicamente. Antibiotice am luat doar de două ori în viață, prima dată la 9 ani când am avut scarlatină.
  26. Am rău de înălțime.
  27. Am făcut 7 ani de pian dar nu știu să cânt mai deloc. Nu am talent.
  28. Majoritatea cumpărăturilor le fac pe internet.
  29. Îmi place enorm să merg la balet. Când eram mică visam să fiu balerină.
  30. Poetul meu preferat este Lucian Blaga.
  31. Îmi place orice fel de înghețată.
  32. Nu fumez.
  33. Cred că toate lucrurile se petrec cu au anumit scop și că nimic nu este întâmplător.
  34. Culoarea mea preferată este roz dar mă îmbrac cel mai adesea în bleumarine, maro și alb.
  35. Când plec undeva pot să-mi fac bagajele în 10 minute.
  36. Florile mele preferate sunt lalelele albe. Și cele roz.
  37. Nu mă uit niciodată la filme horror. Never ever.
  38. Numărul meu norocos este 17.
  39. Nu înțeleg arta modernă dar nici nu pretind că mi-ar place.
  40. Aș putea mânca lebeniță în fiecare zi.
  41. Unul din proverbele care mă călăuzesc în viață este Noaptea e un sfetnic bun. L-am verificat de multe ori și pot să confirm acest lucru.
  42. Mă răzgândesc ușor. Asta se cheamă că sunt flexibilă.
  43. Vorbesc engleza și franceza.
  44. Dacă aș fi avut talent la desen, mi-ar fi plăcut să fiu arhitect.
  45. La televizor cel mai mult mă uit la știri.
  46. Aș putea deveni vegetariană dar nu cred că asta mi-ar aduce beneficii sănătății.
  47. Nu am permis de conducere.
  48. Cred că internetul este una din invențiile cu cel mai mare impact asupra omenirii.
  49. Cântăreața mea preferată este Patricia Kaas.
  50. Am început să beau cafea la 28 de ani. 
        Dacă aveți alte întrebări pentru mine, vă rog nu vă sfiiți. 

Share This:

Read More

Parfum de vacanță

Ioana 4 Comments
        Știu că nu numai mie mi se întâmplă ca atunci când simt un anumit miros să retrăiesc amintiri sau senzații pe care le asociez unor experiențe sau persoane. Pur și simplu așa este construit creierul nostru, să-și aducă aminte de tot felul de lucruri în momentul în care simte un anumit miros. 
      La mine această memorie a mirosurilor se pare că este cea mai dezvoltată în comparație cu memoria vizuală sau cea auditivă. Ca să rețin o față umană nu mi-e de ajuns o singură privire și ca să recunosc un actor mai degrabă îl țin minte după nume decât după cum arată. La fel, dacă aud o melodie la radio trebuie să fie ceva ieșit din comun ca să o țin minte de prima dată. În schimb, dacă am simțit odată un miros nou, indiferent dacă mi-a plăcut sau nu, pot să îl recunosc dintr-o mie (sau cel puțin așa cred).
       Un miros oarecare declanșează amintiri și readuce în memorie evenimente din copilărie, momente din viață, persoane sau sentimente trăite. Cine nu se bucură de mirosul de acasă, pentru că fiecare casă are un miros specific, cine dintre cei din generația mea nu asociază mirosul portocalelor cu cel al Crăciunului, cine nu-și aduce aminte de primele zile de școală de după vacanță atunci când simte mirosul creioanelor proaspăt ascuțite sau zilele petrecute la țară atunci când în aer se simte mirosul de iarbă proaspăt cosită?
         La fel ca tuturor, mi se întâmplă și mie. Doar că uneori forțez nota întorcând regulile jocului. Dacă mi se face dor de ceva ce nu pot avea pe moment, îmi aduc din trecut măcar mirosul. Dacă am o zi proastă, încerc să mi-o transform olfactiv într-o zi frumoasă pe care am trăit-o la un moment dat. Și funcționează de fiecare dată. În seara asta am vrut să fiu din nou în Corfu Town la fel ca anul trecut în septembrie… și am fost. De fapt, de acolo vă scriu acum 🙂 Mi-am dat cu un pic de parfum, am închis ochii și când i-am deschis eram deja acolo, pe străduțele înguste, cu scări care se termină în mare ducând spre nicăieri. 
        Acolo am purtat pentru prima oară un parfum de la Yves Rocher – So elixir. Nu sunt un fan al parfumurilor de la Yves Rocher, cel puțin pe pielea mea mi se pare că toate sunt foarte asemănătoare și nu am reușit să creez o legătură între noi, dar acesta mi s-a părut altfel și m-am îndrăgostit de el. Nu doar pentru amintirile pe care mi le-a lăsat, ci pur și simplu pentru că mi-a plăcut de la prima atingere.
         So elixir este iasomia de iunie adunată într-o sticluță. Un parfum fără nimic artificial, cald, greu și mieros care persistă foarte mult și nu-și schimbă mirosul în timp. Adică notele de vârf și notele de bază vin toate deodată învăluindu-te de la început la sfârșit. L-aș încadra mai degrabă la categoria parfumuri de toamnă-iarnă dar având în vedere că l-am purtat pentru prima oară într-o seară de vară, ce-i drept fără să fie caniculară, o să-l asociez întotdeauna cu briza mării din Corfu Town. 
        Eu îl simt ca pe un șal care ți se așează confortabil pe umeri lăsându-ți senzația că cineva drag are grijă de tine. Îți ține de cald cu grație, fără să te înfofolească și fără să-ți îngrădească libertatea de mișcare fiind ușor și greu în același timp.
        Îl simt pe mână și în păr și îmi place foarte mult dar acum trebuie să vă las pentru că mă așteaptă o noapte lungă în care voi călători înapoi acasă. O să mă îmbarc pe ultimul ferryboat. Asta bineînțeles după ce voi lua o cină târzie la unul din restaurantele micuțe cu lumânări aprinse pe fiecare masă și cu acorduri de sirtaki auzindu-se discret pe fundal.

Share This:

Read More