Author: Ioana

Review loțiune de corp sub duș Nivea Q10

Ioana 5 Comments
        Am promis că o să vă spun părerea mea despre loțiunea de corp sub duș de la Nivea și, după ce am folosit-o de câteva ori, sunt în măsură să fac un review complet. Când am auzit prima oară, în urmă cu doi ani, despre un lapte de corp care se folosește sub duș am fost mai mult decât reticentă și m-am gândit că nu am nevoie de așa ceva mai ales că avusesem o experiență destul de neplăcută cu un alt produs.
     Am crezut că este ceva similar cu uleiul pentru bebeluși de la Johnson & Johnson. Poate vă aduceți aminte reclama care promitea o piele fină nu doar pentru copii ci și pentru adulți dacă se aplică uleiul pe pielea udă… Așa am făcut dar mie nu mi s-a potrivit și nu mi-a plăcut. Îmi rămânea uleiul ăla pe piele fără să fie absorbit deloc, parcă eram o gogoașă…Și de-atunci mi-a intrat în cap că dacă pe piele există un strat de apă, acesta se comportă ca o barieră și nu lasă nicio loțiune să intre în profunzime. Așa că până de curând n-am vrut să încerc niciun fel de variantă in-shower body lotion.
       Dar, ca de obicei, m-am răzgândit chiar dacă de data asta mi-a luat ceva timp. Când am folosit loțiunea pentru prima oară nu știam exact la ce să mă aștept deși pe ambalaj sunt trecuți cei patru pași de urmat: te speli sub duș și te clătești în mod obișnuit, apoi aplici loțiunea, te clătești din nou, te usuci și gata. 
        Loțiunea are consistență destul de groasă, este mai degrabă o cremă decât un lapte, și deci nu curge ușor astfel încât să se risipească. Este de culoare albă cu mici particule aurii care dau senzația unei exfolieri ușoare. Mirosul este cel deja consacrat și foarte plăcut al brandului Nivea. Când am folosit loțiunea prima dată, simțeam un iz de mentă și nu-mi dădeam seama de unde vine. Abia mai târziu, am citit cu atenție pe ambalaj și am văzut că scrie că acele particule aurii conțin mentol. Efectul este extrem de răcoritor și mai ales vara pe caniculă cred că va fi minunat.
       Și pentru că am tot auzit de coenzima Q10 am căutat să văd ce este această miraculoasă substanță. Nu o să dau copy-paste la vreo explicație științifică, ci o să vă spun ce am înțeles eu. Este o substanță cu un rol asemănător vitaminelor dar este sintetizată în corp și este prezentă în toate celulele organismului. La nivel dermatologic, coenzima Q10 stopează procesul de îmbătrânire a pielii. Deci dacă specialiștii au constatat acest lucru eu zic să profităm de descoperire și să ne punem pe piele cosmetice care conțin Q10. 
      Pe scurt, această loțiune mi-a plăcut foarte mult și o să o folosesc în continuare. Lasă pielea hidratată fără însă a avea senzația de uleios sau lipicios, mirosul de proaspăt se păstrează aproape două ore și scutește timp mai ales atunci când suntem pe grabă. Iar dacă efectul de îmbătrânire a pielii este întârziat, cu atât mai bine, dar asta nu se poate constata decât de-a lungul timpului.
        Totuși, pentru că nu poate fi niciodată totul perfect, pentru anumite zone foarte uscate cum ar fi câlcâiele sau coatele este necesară în continuare o cremă de corp. 
          Pentru că îmi place să experimentez, am vrut să văd ce se întâmplă dacă folosesc loțiunea ca pe una obișnuită, adică pe pielea uscată. Concluzia este un big no-no! Nu intră deloc în pielea uscată, este proiectată pentru alt mod de utilizare și așa trebuie să rămână. Deci, așa cum scrie clar pe ambalaj, se folosește sub duș și apoi se clătește. Eu o recomand cu drag și cu mare sinceritate.
         

Share This:

Read More

Ce mai spune netul

Ioana 4 Comments
        Ploaia de azi mi-a stricat tot programul. Dacă ar fi fost doar câțiva stropi nu m-ar fi afectat prea tare dar cum a turnat cu găleata, m-am hotărât să nu ies după-masa din casă așa că am pierdut vremea pe internet. Și când spun pierdut, nu e doar o expresie. Mi s-au dus ore din viață citind niște bazaconii de care m-am crucit. De obicei sar peste astfel de titluri dar azi m-a mâncat curiozitatea să văd până unde poate ajunge prostia umană. Și am văzut. Vă dau câteva exemple, din ce îmi mai aduc aminte, pentru că am încercat să rețin și sursa. Iată deci cu ce informații noi m-am ales astăzi:
        În primul rând am aflat ce boli poți face de la hârtia igienică parfumată – doar dacă o folosești frecvent 🙂 Multe, inclusiv cancer de colon. (unica.ro)
       Acum știu cum să mă opresc din a mai face exces de înghețată: să miros de câteva ori pe zi scorțișoară, trandafiri și vanilie și astfel mi se va reduce pofta de dulciuri (sanatate.bzi.ro)
       Nu există surse scrise dar totuși s-a constatat că geto-dacii aveau câte 30 de soții pe care le cumpărau de la părinții lor (adevărul.ro)
         Poate ați aflat deja (asta am văzut-o de mai multe ori) că s-a inventat un dispozitiv care reduce consumul de energie electrică la mai puțin de jumătate. Tot ce trebuie să faci este să-l bagi în priză și toate aparatele din casă vor consuma mai puțin! Când am citit articolul mai aveam la dispoziție doar 34 de minute ca să comand aparatul la incredibilul preț de doar 180 de lei. Am ratat ocazia. (sfatulparintilor.ro)
         Iar ca să îți decolorezi părul, storci câteva lămâi, îți întinzi sucul pe păr, apoi stai la soare minim o jumătate de oră, deși se recomandă câteva ore. E adevărat că poți face cancer de piele dar ce mai contează? (kanald.ro)
        ”Celebrul numerolog” Carmen Hara a decretat că Gabriel Cotabiță e posibil să moară înainte de a împlini 60 de ani (adică în noiembrie) sau să mai trăiască încă 20 de ani. Este o părere extrem de bine documentată bazată pe studiul cifrelor care alcătuiesc data nașterii (ziarulring.ro)
        Pentru o cură rapidă de detoxifiere se recomandî o felie groasă de ceapă pusă pe tălpi și apoi acoperită cu șosete pe timpul nopții. Până dimineața se vor elimina toate toxinele din organism. Nu vreau să-mi imaginez cum ar mirosi în dormitor după un astfel de ritual. (secretele.com)
        Astea sunt doar câteva din inepțiile care mi-au trecut azi prin fața ochilor dar internetul abundă în articole în care găsești metode de tratare a cancerului în două săptămâni, publicitate la creme pentru creșterea sânilor sau icoane făcătoare de minuni… Dar decât cenzură parcă tot mai bine e să-i lași liberi pe nebuni 🙂 

Share This:

Read More

Gadgeturi non-electronice

Ioana 2 Comments
        Nu sunt înnebunită după gadget-uri, în sensul clasic al cuvântului, adică acele prostioare electronice, micuțe și simpatice care fac tot felul de chestii și care se lansează de fiecare dată cu mare tam-tam. Drept să spun, nu prea mă interesează noutățile tehnologice de ultimă oră. În schimb am niște obiecte fără de care aproape că nu mai pot trăi și pe care le port cu mine tot timpul. Și care îmi sunt tare dragi pentru că sunt utile și îmi fac viața mai frumoasă. 
      Vă vine să credeți sau nu, la un moment dat, în urmă cu câțiva ani, mi s-a făcut bătătură la încheietura mâinii de atâta sprijinit pe birou cu mouse-ul. Pur și simplu mă durea mâna și m-am plâns acasă de ciudățenia care mi s-a întâmplat. Păi de ce n-ai spus mai repede? m-a întrebat Cristi și mi-a cumpărat un mouse-pad cu o perniță cu gel pe care să-mi sprijin încheietura. Habar n-aveam că există așa ceva dar era exact ceea ce îmi trebuia. Asta înseamnă că și alții au pățit același lucru înaintea mea și cuiva i-a venit această idee genială. Acum am două mouse pad-uri, unul acasă și unul la birou.
        Se presupune că o doamnă nu are nevoie să umble cu un deschizător de sticle în poșetă dar eu, de când am primit acest breloc, în urmă cu vreo 15 ani, l-am agățat lângă cheia de la casă și nu m-am mai despărțit de el. Mi-a folosit în mult mai multe situații decât aș fi crezut. În concedii, în tren, în mașină, la terase când chelnerii uitau să deschidă berea sau sucul, de fiecare dată cei cu care eram s-au bucurat de dotarea pe care o port în geantă.
        Urmează apoi ruleta mică de plastic. Pe asta am primit-o de la o doamnă care era agent de vânzări la o mică fabrică de confecții, ca să mă exprim elegant. De fapt săraca umbla din instituție în instituție să vândă haine angajaților, cred că știți cu toții cum funcționează sistemul. Eu și colegele mele cumpăram mereu de la ea cămăși și ținute business. Odată ne-a cadorisit pe toate cu acest mic obiect promoțional și de atunci am început să măsor tot ce prind în cale 🙂 La fel ca în una din legile lui Murphy, dacă tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îți par cuie. Cam așa și cu mine, colind magazinele second hand în căutare de comori și de multe ori găsesc tot felul de perdele, pernițe decorative, covorașe, panglici, curele sau diverse obiecte cu dimensiuni care  necesită să fie măsurate. Sau stau pe ebay în căutare de chilipiruri și, ca să-mi imaginez mai bine cum arată diverse chestii, scot ruleta, mai ales că pe o parte e în centimetri iar pe cealaltă parte e în inches și nu mi-e întotdeauna la îndemână să mă apuc de calculat.
        De briceag nu pot să spun decât de bine. Cine nu are nevoie să aibă tot timpul la dispoziție o forfecuță, o pilă sau o pensetă? Tot un cadou a fost și micuțul briceag și îl port cu mine de 20 de ani. Mi-a plăcut atât de mult încât de atunci am făcut și eu, la rândul meu, același fel de cadou multor persoane dragi. Se spune însă că nu e bine să faci cadouri cuțite (iar un briceag tot un fel de cuțit e). Cică un cuțit taie prietenia, așa că dacă vă gândiți să dăruiți ceva tăios ar fi bine să cereți bani în schimb ca să pară de fapt o vânzare. O monedă de 1 ban este suficientă pentru încheierea tranzacției, asta bineînțeles dacă credeți în superstiții. 
        And last but not least, sticluța cu pulverizator. E un recipient din plastic, are 20 de ml și l-am cumpărat din Sephora într-un set cu alte cîteva cutiuțe de dimensiuni la fel de mici. L-am luat în ideea de a-mi pune cremele, șamponul și alte cosmetice atunci când plec în vacanță ca să nu car tone de bagaj cu mine. Apoi am văzut cât de puțin loc ocupă în poșetă și cât de ușor este, așa că îmi torn parfum în acestă sticluță și o am în permanență la mine fără să-mi simt geanta grea ca și când ar fi plină de bolovani. Aș vrea să-mi cumpăr un travalo,care tot cam așa ceva este, numai că arată mult mai fancy și umplerea se face un pic mai ușor. 
        O să-l pun pe wish list dar deocamdată nu e chiar o prioritate. Pe aoro costă 45 de lei iar pe ebay cam 10 lire cu transport cu tot și sunt mici, au doar 5 ml. Deci poate să mai aștepte chiar dacă sunt atât de drăguțe. Deocamdată sunt foarte mulțumită cu sticluța mea de plastic.
        M-aș bucura să aud de la voi ce obiecte ciudate cărați tot timpul în poșetă sau prin buzunare.
        

Share This:

Read More

Dați 1 leu pentru spital

Ioana 7 Comments
        Nu cred că există român care să nu recunoască emblema culturală a Capitalei și chiar a țării, adică Ateneul Român. Interesant este că în Larousse-ul ilustrat (care în trecut ținea locul google-ului de azi), multă vreme singura fotografie care apărea pentru București a fost Ateneul. Dar noi cu toții îl știm de pe vechile bancnote de 100 de lei sau de pe cele de 5 lei pe care le folosim în prezent.  
        Cu îndemnul ”Dați un leu pentru Ateneu!” au fost strânși peste 500.000 de lei de aur care, împreună cu alte donații, au dus la începerea lucrărilor în 1886. Lucrările au durat doar doi ani pentru că totul merge ca uns atunci când ai bani la dispoziție. Și a ieșit un lucru minunat. Cât de mândri și de mulțumiți trebuie să se fi simțit oamenii simpli atunci când, acum o sută și ceva de ani, se plimbau prin fața Ateneului știind că și ei au contribuit la ridicarea acestuia donând un leu. Un leu pe care dacă l-ar fi ținut în buzunar nu le-ar fi schimbat cu nimic viața. Un leu pe care dacă l-au pus lângă alți lei, au schimbat imaginea unei țări și au adus multă bucurie în sufletul a mii și mii de oameni care, în ambianța fastuoasă au participat la concerte și expoziții de artă.
      Cel mai probabil de aici s-a inspirat grupul de entuziaști care, la începutul acestui an, a demarat proiectul 1 Leu, un proiect ce unora li s-ar putea părea nebunesc dar pe care eu îl văd perfect realizabil: cel al construirii unui spital privat pentru copii, un centru medical de oncologie și hematologie pediatrică.
        Proiectul ar putea deveni realitate în trei ani dacă fiecare român care trăieşte în această ţară ar dona 1 leu o dată la 9 luni. S-ar strânge astfel 80.000.000 lei. Acești bani ar acoperi achiziţionarea unui teren de aproximativ 1,5 hectare, o construcţie de aproximativ 7.000 mp, cu secţie de radioterapie şi transplant medular, cu laborator propriu, cu două săli de operaţie şi echipamente de ultimă generaţie ca dotare. Costul acesta înseamnă proiectul de la zero până în momentul în care spitalul va începe să funcţioneze.         

     Interacțiunea cu statul va fi redusă la minim iar fundația care va asigura funcționarea spitalului nu va avea ca scop obținerea de profit. Deja s-au anunțat medici care vor veni să lucreze pro bono și sunt sigură că pe parcurs vor apărea tot mai mulți voluntari care vor dori să dea o mână de ajutor. Dar primul pas este ridicarea spitalului.

        Nu vreau să vă povestesc acum despre cazuri sfâșietoare de cancer la copii și nici nu vreau să revăd imaginile cu copii de 2-3 ani cu branula în mânuță, fără niciun fir de păr, conectați la aparatele de perfuzie dar totuși jucându-se pe holurile spitalelor de oncologie. În fiecare zi apar astfel de informații la televizor și tuturor ni se rupe inima. Și totuși peste 80% din cazul cancerelor la copii pot fi vindecate iar acum vreau să vedem ce putem face împreună. Poate că 1 leu înseamnă o picătură într-un ocean dar oceanul e făcut din picături. 

        Dacă doriți să vă implicați în acest proiect, dacă simțiți că vă puteți lipsi de 1 leu pentru a da o șansă unor copii care au avut neșansa de a se îmbolnăvi de cancer, puteți face acest lucru depunând în contul RO38RNCB0088145640110002 deschis la Banca Comercială Română pe numele Asociației 1 leu. Iar dacă vreți să faceți un adevărat gest de mărinimie care nu vă costă absolut nimic puteți redirecționa 2% din impozitul pe venit către acestă asociație. Formularul îl găsiți aici și puteți să-l depuneți direct la Administrația Financiară sau îl puteți trimite prin poștă. 

        Haideți să nu mai așteptăm ca statul român să construiască acest spital. Am așteptat deja prea mulți ani în zadar și prea multe vieți micuțe s-au pierdut deja…


Share This:

Read More

Cel mai simplu Tiramisu

Ioana 12 Comments

        Numele desertului Tiramisu însemnă în italiană ridică-mă și nu cred că se putea găsi un nume mai potrivit. Mie, cel puțin, îmi ridică moralul instantaneu.
        Prima și prima dată am mâncat tiramisu la niște prieteni francezi. Era un tiramisu făcut în casă, fără alcool, și mi s-a părut cel mai bun lucru pe care l-am gustat în Franța deși, fiind pentru prima oară acolo, am încercat multe din rafinamentele pentru care francezii sunt vestiți. Dar așa s-a întâmplat, să-mi cadă cu tronc un desert italian.

        Mi-am notat atunci rețeta, care este foarte simplă, și am făcut-o de nenumărate ori. Nu chiar atât de des cum aș fi vrut pentru că încerc să limitez pe cât posibil numărul de calorii. Dar dacă nu mi-ar fi teamă că mă fac cât China, aș mânca în neștire.
        Să trecem deci la lucruri concrete, adică la ingrediente:
  • 500 grame de brânză mascarpone
  • 5 ouă
  • 5 linguri de zahăr
  • 24 de pișcoturi
  • 400 ml de cafea  
        Din cantitățile astea ies cam 8-10 porții, așa că, dacă vi se pare prea mult, se poate înjumătăți totul. Ca să știți la ce să vă așteptați: acest tiramisu are o consistență destul de moale, nu este țeapăn ca o prăjitură și se servește în cupe de înghețată. Contează foarte mult calitatea mascarpone-ului care, dacă este prea moale, s-ar putea să compromită rezultatul final. Eu îl cumpăr de la Lidl unde raportul calitate / preț mi se pare foarte bun.
        Pasul unu: se prepară cafeaua pentru că aceasta trebuie să fie rece atunci când se vor înmuia pișcoturile. Nu puneți zahăr și mai ales nu folosiți ness, ci cafea neagră.
      Apoi se separă albușele de gălbenușe și se bat spumă. Gălbenușele și zahărul se amestecă împreună și treptat se adaugă brânza. Eu folosesc robotul de bucătărie și toată operațiunea durează cinci minute. Fără mixer durează un pic mai mult dar nu e imposibil. Apoi, peste acest amestec de culoare galbenă și cu un gust absolut delicios, se răstoarnă spuma de albușe și, cu mișcări ușoare se amestecă împreună. Vreau să spun că nu e nevoie să frecați ca la zacuscă ci doar un pic, astfel încât să rămână o compoziție pufoasă, cu aerul din albușe încorporat în ea.
        Pișcoturile se înmoaie, unul câte unul, în cafea și se așează într-un vas. Trebuie să le treceți rapid prin cafea pentru că absorb lichidul foarte ușor și dacă le țineți prea mult pur și simplu se dezintegrează.
        Nu este necesar să le aranjați artistic pentru că oricum nu se vor vedea la final. Peste ele se toarnă crema propriu zisă. 
        Se nivelează puțin și gata. Deasupra se poate presăra ciocolată neagră rasă sau pulbere de cacao și se lasă la frigider patru ore. 
        Asta e tot. Adică nu chiar. Să vă mai spun una-alta despre pișcoturi 🙂 În engleză se numesc ladyfingers iar în italiană savoiardi. Numele lor vine de la Ducele de Savoia pentru că la curtea sa, la sfârșitul secolului al XV-lea, s-au făcut pentru prima dată cu ocazia unei vizite a regelui Franței. Au avut un succes atât de mare încât au devenit prăjitura oficială a curții fiind oferite oaspeților ca un simbol al bucătăriei locale. Și se vede că și acum, după mai bine de 500 de ani de la apariție, sunt la fel de apreciate.

Share This:

Read More