hygge

Conceptul Hygge sau fericirea din lucrurile mărunte

        Cred că nu a existat generaţie care să nu fi aflat la şcoală cât de specială, deosebită, muzicală, unică şi fără asemănare e limba română, motiv de a ne împăuna aşa cum numai noi ştim să o facem. Mi-aduc perfect aminte cum unul din argumentele supreme aduse în favoarea teoriei superiorităţii graiului mioritic era lipsa corespondentului cuvântului dor în alte limbi. Dar ce spun eu în alte limbi? Practic în nicio limbă de pe pământ  nu mai există cuvântul dor, deci,  cel puţin din acest punct de vedere, al unicităţii, trebuia să fim pe podium. Asta am învăţat la şcoală, asta am crezut până când, încet, încet şi pas cu pas am pătruns în subtilităţile limbii engleze iar apoi în cele ale limbii franceze. Am constatat şi spun sincer cu reală surprindere că aceste două limbi au, ambele, un fond lexical cu mult mai mare decât al nostru şi, în mod evident, există o mulţime de cuvinte intraductbile.

        Unul dintre acestea este cosiness și este unul dintre preferatele mele. Nu poţi să traduci cosiness printr-un singur cuvânt pentru că nu are echivalent în română dar este  acea stare de confort care exprimă căldura plăcută a unui cămin, atmosfera liniştită, calmă şi relaxantă care te învăluie atunci când te simţi bine. E un cuvânt în engleză, foarte des folosit, pe care noi pur şi simplu nu îl avem. Îl avem pe dor dar nu-l avem pe cosiness. Şi cât de bine e ca atunci când intri la tine în casă să te întâmpine o atmosferă cosy :) Poate părea ciudat dar mie, la fel de mult cum îmi place să călătoresc, îmi place şi să stau acasă. Să stau, da? Nu să spăl vase, nu să fac şmotru, nu să zugrăvesc pereţi sau să fac ordine în debara ci pur şi simplu să-mi întind picioarele pe un fotoliu, să citesc o carte bună, să văd un film sau să ascult muzică în surdină. Dacă stau să mă gândesc un pic cred că cele mai relaxante zile de concediu au fost cele în care am lenevit acasă mutându-mă dintr-o cameră în alta. Dar ce urât sună lenevitul ăsta pe lângă (din nou) intraductibilul lounging around :)

        Danezii, despre care se spune că sunt cel mai fericit popor din lume, au un cuvânt, hygge, oarecum sinonim cu englezescul cosiness dar care înseamnă mai mult decât o simplă stare de bine şi de confort. Hygge este un concept care adună în el plăcerile simple prin care viaţa de zi cu zi devine o bucurie, casele mai primitoare și oamenii mai fericiți. Hygge este specific stilului de viață danez care înseamnă sentimente pozitive, bunăstare, confort, ospitalitate, respectul pentru cei din jur, dragostea pentru natură și, nu în ultimul rând, lipsa aspirațiilor lacome. Am fost o singură dată în Danemarca și am văzut cu ochii mei stilul lor de viață care este într-adevăr diferit de orice altceva am mai văzut prin Europa. Ar fi oare greu să importăm și noi principiile lor? O să-mi dau singură răspunsul: nu greu, ci imposibil :) Suntem mult prea diferiți.

        Cu toate astea, de multe ori în serile de iarnă încerc să recreez atmosfera pe care am întâlnit-o în nordul îndepărtat în urmă cu mulți ani, atmosferă care mi-a rămas întipărită în suflet și pe care îmi doresc să o reîntâlnesc într-o bună zi. Ce fac pentru asta? Simplu, mă înconjor de lucruri care îmi fac plăcere. De exemplu mă lipesc de calorifer, mă acopăr cu păturica mea roz și pufoasă, îmi pun pisica pe picioare (de fapt nu trebuie s-o pun eu, vine ea singură) și mă uit la un episod din The Crown. Dar înainte de a da play mă învăluiesc într-un parfum de casa, unul pentru care am dispoziție în ziua respectivă. În perioada asta aleg de obicei între scorțișoară și vanilie sau mai am o lumânare tot de la Yankee Candle, Snowflake Cookie se numește, care miroase înnebunitor a prăjituri tocmai scoase din cuptor. E o iluzie evident pentru că eu nu fac niciodată prăjituri dar până la urmă toți ne hrănim cu iluzii :) lumanari

        Pasiunea pentru lumânări am căpătat-o în timpul acelei călătorii în Danemarca. Era la început de februarie și nopțile în apropierea cercului polar erau încă extrem de lungi, se lumina târziu și deja pe la ora trei începea să se întunece iar la patru era beznă deplină. În schimb oriunde mergeam vedeam lumânări aprinse în ferestre, în holurile instituțiilor, pe mesele restaurantelor, pe tejghelele micilor magazine și chiar în sălile de așteptare ale cabinetelor medicale. Când spun peste tot, exact așa să vă imaginați. Nu exista căsuță care să nu aibă pe pervazul ferestrei lumânări strălucitoare care pâlpâiau vesel invitându-te parcă să le treci pragul. Geamurile luminate festiv dădeau un aer de sărbătoare oricărei străzi și deși vremea era mizerabilă nimic nu părea mohorât. De fapt nici nu existau motive pentru așa ceva. Oamenii se bucurau de ceea ce aveau, de o cină cu prietenii, de o conversație plăcută, de o glumă bună, de intimitatea unei cafenele și nu visau la cai verzi pe pereți. Vedeau întotdeauna partea plină a paharului și nu sufereau după avuții nemăsurate. Trăiau simplu și modest, fără ifose nefondate și nelalocul lor.

        M-am întors atunci acasă cu bagajul de cală burdușit cu o mulțime de sfeșnice de toate mărimile și culorile (multe luate din magazine second-hand), o grămadă și mai mare de lumânări și un stoc substanțial de parfumuri pentru casa. Le-am cărat de acolo pentru că pe vremea aia în România, deși trecuseră câțiva ani de la revoluție, magazinele continuau să fie pe jumătate goale, lumânări nu se găseau decât la biserică, internetul era aproape necunoscut iar comerțul online încă nu se născuse. În orice caz tot ce am cumpărat atunci din Danemarca în materie de lumânări parfumate și pentru care am fost atât de încântată, găsesc acum într-o ofertă de o sută de ori mai mare pe www.aoro.ro și credeți-mă că profit mereu de această oportunitate :)

        Hygee a devenit un fenomen care a început să crească de la o zi la alta pe scară planetară deși cuvântul, și de altfel conceptul în sine, există de sute ani. Ideea de bază este acceptarea și recunoașterea sentimentelor trăite și simțite în momentul prezent.  Adică azi. Exact în seara aceasta. Poți să fii de unul singur, cu prietenii sau cu familia, poți să fii acasă sau în afara ei dar numitorul comun este arta de a crea intimitate fie cu propria-ți persoană fie cu cei dragi din jurul tău. Iar eu asta o să fac imediat, doar să mai scriu încă trei rânduri.

        O să-mi fac un ceai cu aromă de portocală, o să-mi pun alături o farfurioară cu turtă dulce, o să sting lumina din tavan și o să las doar veioza apoi o să deschid una dintre cele trei cărți pe care le am pe noptieră în timp ce o să ascult ticăitul ceasului vechi de 50 de ani și bineînțeles o să aprind una din lumânările parfumate care mă duc cu gândul la îndepărtatele mări ale nordului pe care se întrezăresc ca prin ceață străvechi corăbii vikinge…hygge

 

Share This:

Citește mai mult