blueair

Experiența mea cu Blueair

        Nu-mi face nicio plăcere să scriu despre lucruri negative, să mă încarc de rău și să transmit o stare de nemulțumire continuă dar parcă nici nu e bine să băgăm tot timpul gunoiul sub covor și să ne prefacem că în jur totul este roz și plutim pe norișori de puf. Așa că uneori e indicat să spunem lucrurilor pe nume și să nu mai înghițim orice gălușcă zâmbind îngăduitor. Astăzi o să vă povestesc experiența mea cu Blueair, compania aeriană low-cost.

        În ultimii doi ani am călătorit relativ des cu avionul, asta însemnând cel puțin o dată pe lună. Cu Blueair am avut prima ”întâlnire” anul acesta în aprilie când am fost cu sora mea la Birmingham. Biletele, cumpărate cu vreo două luni înainte, au fost ieftine, nimic de zis, dar până la urmă asta înseamnă lowcost așa că nu pot să spun că am făcut nu știu ce afacere, este ceva normal să nu plătești o căruță de bani atunci când alegi acest sistem.

        Odată cu prima călătorie a venit și primul incident pe aeroportul din Cluj. N-a fost mare lucru dar totuși a fost neplăcut pentru că nu reușeam să intrăm în zona unde se face controlul de securitate. Poarta de intrare se deschide prin scanarea codului de bare de pe biletul tipărit pe hârtie sau a qr-code de pe ecranul telefonului. Am încercat de câteva ori și eu și soră-mea… și nimic. Cum în spatele nostru se adunaseră câteva persoane, le-am lăsat în față și toate au trecut fără probleme. Am încercat din nou și la fel, senzorii nu reacționau deloc. Toată lumea trecea în afară de noi două. Până la urmă o persoană care lucra în aeroport a sesizat că avem o problemă și că forțăm intrarea și ne-a întrebat de la ce companie avem bilete. Când a auzit că de la Blueair ne-a trimis la ghișeu să ne refacem checkin-ul spunându-ne că această companie are o problemă la sistemul informatic. De la Blueair nu primisem niciun sms, niciun email de atenționare, nimic.

        Am stat puțin la coadă și, dacă bine țin minte, am primit bilete printate pe carton (din acelea clasice) pe care apoi le-am scanat fără probleme. Deci n-a fost mare lucru. Cu toate astea nu m-am simțit confortabil și în niciun caz nu a fost ceva care să aducă o steluță favorabilă în plus companiei mai ales că nici n-am primit vreo scuză pentru neplăcerea creată. Dar trăind în România sunt atât de obișnuită cu modul de tratare cu indiferență a clienților încât am uitat incidentul aproape instantaneu iar până mai zilele trecute nici nu m-am mai gândit vreodată la asta.

        Marțea trecută m-am întors din Anglia și aveam bilet Londra-Cluj cumpărat evident pe internet, tot de la Blueair. Cu o zi înainte, ca întotdeauna, intru pe site să-mi fac checkin online. Nu reușeam să trec de primul pas, cel în care se cer datele de identificare ale pasagerului. Nu primeam niciun mesaj de eroare, nu se descărca nicio clepsidră și nici nu se învârtea vreun cerculeț ca să văd că procesorul ăla lucrează ceva. Pur și simplu nu se întâmpla nimic. Dar absolut nimic. Am încercat de câteva ori iar apoi am intrat la alte opțiuni din meniu să văd dacă alea funcționează. Se părea că da. Mergea totul în afară de checkin. Mi-am zis că probabil are ceva browserul meu de internet și l-am rugat pe Cristi să încerce de pe calculatorul lui. Aceeași reacție. Nulă. Nimic. Nada. Niente. Deja trecuse juma’ de oră de când de când tot bâjbâiam fără succes așă că am sunat la Blueair să vedem ce se întâmplă.

        20 de minute am stat pe hold până când într-un final a răspuns Liviu. Așa s-a prezentat. I-am spus ce problemă am, la care el m-a informat că (reproduc mot à mot) are un coleg care se ocupă de site și acuma lucrează la el ca să-i aducă îmbunătățiri. Really?? și de ce colegul nu a pus un anunț ca să nu dispere clienții? sau de ce compania nu a trimis emailuri în care să ni se comunice acest lucru? Săracu’ Liviu era așa de blând și de nevinovat ca apa sfințită. Nimic nu știa. Nici măcar să ceară scuze în numele companiei. Nu a fost nepoliticos sau arțăgos dar era atât de neprofesional în abordare cum nici băiatul de la aprozarul din colțul străzii nu este, lucru ciudat pentru o firmă atât de mare și cu pretenții de customer care. Singurul lucru pe care îl știa era că checkin-ul se face doar în aeroport și se deschide cu două ore înainte de plecare. Destul de trist, m-am gândit, mai ales că aveam cumpărat deja biletul de autocar și îmi calculasem timpul la limită. Dacă și la checkin se vor mișca la fel de lent ca și la îmbarcarea din Cluj, am pus-o de mămăligă că am uitat să vă spun că la dus ne-au ținut la verificarea biletelor 45 de minute.

        Avionul trebuia să decoleze la 10 fix, au chemat toți cei 200 de pasageri la poartă la fără un sfert și o singură angajată de la Blueair a stat și a citit, că altă explicație nu găsesc după cât de atentă a studiat fiecare bilet în parte, timp de aproape o oră în timp ce toată lumea bătea mărunt din picioare. Dar am trecut peste asta pentru că eram bucuroasă că plec în vacanță. Mai greu a fost pentru cei ai căror copii se plictisiseră de moarte. Dar am trecut și peste pentru că, v-am spus, sunt obișnuită. Aș putea spune chiar călită.

        În fine, a doua zi de dimineață am depășit cu succes testul stresului pentru că autocarul a întârziat un sfert de oră, am făcut checkin-ul și, răsuflând ușurată, m-am urcat în avion. Dacă totul  s-ar fi oprit aici acest articol n-ar fi existat. Până la urma urmei o oră pierdută din viața mea chinuindu-mă să accesez un site în lucru nu e așa de importantă. Și nici cele câteva sute de ore pierdute din viețile câtorva sute de pasageri de pe zeci de zboruri care cu siguranță au încercat același lucru. Noi să fim sănătoși și să ne vedem de treabă. Când merge, merge, când nu… ciocu’ mic și la ghișeu.

        Cireașa (amară) de pe tort a fost de fapt sucul pe care l-am comandat în avion. Prețurile sunt afișate în lire și în euro, de fapt același lucru cu toate că există o diferență între cele două valute. Un pepsi costă 3 lire. Sau 3 euro. Sau poți plăti în lei dar nu zice cât. O liră fiind aproximativ 5 lei, m-am gândit că o fi maxim 15 lei așa că atunci când stewardul a zis 14 mi s-a părut ok. I-am dat banii, mi-a dat sucul și bonul și a trecut mai departe. Numai că atunci când din curiozitate, obișnuință sau de plictiseală  m-am uitat pe bon am văzut că de fapt sucul meu costase 13,25. IMG_20170919_110335_resized_20170920_091012521

        Poate e o deformație profesională după ce am lucrat 20 de ani într-o bancă sau poate e doar ideea mea despre corectitudine dar urăsc aceste ”rotunjiri”. Vă jur însă că nu e vorba de zgârcenie și nu sunt un zgârie brînză care să facă urât pentru niște mărunțiș. Singurul lucru pe care îl cer este să mi se spună prețul real, adică exact atât cât scrie pe casa de marcat. Dacă omul ăla mi-ar fi spus 13,25 și nu ar fi avut să-mi dea rest nici nu mi-ar fi păsat dar când vine de la el putere să-mi spună mai mult decât face doar pentru presupunerea că eu nu am de unde să îi dau suma exactă, atunci deja mă calcă pe nervi. Nici eu n-am sărăcit la fel cum nici el nu s-a îmbogățit din firfireii ăia dar gestul de a-și asuma niște drepturi asupra banilor mei mi se pare urât și total neprofesional. Repet, nu sunt o zgârcită iar la restaurant las întotdeauna bacșiș chiar și atunci când serviciile nu se ridică la înălțimea așteptărilor mele. Cred că doar dacă mi-ar vărsa chelnerul supa în cap nu aș lăsa bacșiș deși poate și atunci mi s-ar face milă de el. Stewardul din avion m-a enervat însă la culme.

        N-am spus nimic atunci dar scriu acum deși mă îndoiesc că cineva de la Blueair va vedea sau că va face ceva pentru creșterea satisfacției clienților. Și de ce ar face atâta timp cât, chiar și cu aceste scăpări, eu și mulți alții vom continua să zburăm cu ei. De ce? Pentru că ne convine orarul și destinația. Sau cel puțin până se trezește Wizz din somn. blueair

        Later edit – Am uitat să vă spun că de data asta echipajul a uitat să ne dea bomboana de la finalul călătoriei. Pffff… ce oameni! :)

Share This:

Citește mai mult

halloween

Chit-chat la o cafea

        M-am dat pe brazdă, cum s-ar zice, dar n-am avut încotro și m-am îmbrăcat ca la balamuc. Eu, care mă uitam strâmb la englezoaicele înfofolite cu geci de blană dar cu șlapi în picioare, am ajuns să le copiez stilul :) M-au jenat atât de tare și pantofii și adidașii pe care îi am aici încât am fost nevoită să iau la purtare sandalele. Sunt în Anglia de o săptămână și ca de fiecare dată profit de ocazie ca să văd cât mai multe locuri pentru că orice colțișor mi se pare că are ceva de oferit. Drept urmare umblu pe jos ca apucata. Aplicația de pe telefon îmi spune că în medie fac pe zi 16000 de pași și deși încălțările nu-mi sunt noi și le-am purtat de nenumărate ori înainte, nu știu ce s-a întâmplat de mi-au făcut beșicuțe la călcâi. În consecință mi-am pus sandalele în picioare și mi-am continuat periplul.

       Problema e că aici a venit deja toamna adevărată și dimineața când plec eu sunt 8-9 grade iar la prânz temperatura nu trece de 14°C. 14 grade e temperatura Angliei. De multe ori vorbesc cu Cristi la telefon și îl întreb cum e vremea iar el îmi spune e cald și bine, sunt 14 grade. Asta în februarie. În iulie îmi spune e frig și nașpa, sunt 14 grade. Alteori, prin noiembrie, e binișor, sunt 14 grade. Trag deci concluzia că 14 grade e temperatura medie a acestei țări. Acasă n-aș umbla așa îmbrăcată nici să mă plătească cineva dar aici, cum nu mă cunoaște nimeni, am făcut o încercare din care n-am ieșit deloc rău. Cu pulover, geacă, eșarfă la gât și cu picioarele goale în sandale jur că nu s-a uitat nimeni strâmb la mine ba chiar mă integram perfect în peisaj de zici că eram de-a lor. Mă așteptam să-mi înghețe degetele dar spre surprinderea mea nu mi-a fost deloc frig deși am prins chiar și reprize de ploaie.

        Weekendul trecut am făcut o excursie la Exeter și Torquay, două orașe în sud-vestul Angliei. A fost muuult peste așteptări și ce frumuseți am văzut acolo o să-mi rămână pe veci în amintire dar voi scrie un articol separat despre asta peste câteva zile. Înainte însă de a mă apuca de scris va trebui să editez filmul pe care l-am făcut pentru că imaginile spun mai mult decât o mie de cuvinte. A fost mi-nu-nat chiar dacă vremea a fost execrabilă.

        Acum sunt în Coventry, după cum am spus fac lungi plimbări pe jos și descopăr în fiecare zi ceva interesant. Am luat orașul la pas și cum am la dispoziție tot timpul din lume îmi permit să mă opresc și să observ detașat oamenii, locurile și viața așa cum trece ea pe lângă noi. La orele la care ies eu cred că toate mămicile din oraș își scot copiii la plimbare, în orice caz e plin de cărucioare și vreau să vă spun că și bebelușii tot cu picioarele goale sunt :) Sunt mulți, foarte mulți negrișori care mie mi se par cei mai drăguți dintre toți copiii. Când îi vezi cu părul ăla creț și cu ochii ca mărgelele îți vine să-i iei la pupat și cu greu mă abțin să nu îi mângâi sau să îi prind de mânuțe. Parcă sunt niște jucării vii. Când eram mică, vreo 8-9 ani aveam, am primit la un Crăciun o păpușă negresă îmbrăcată într-o rochiță verde în carouri și cu turban pe cap care la început mi s-a părut tare urâtă dar apoi am îndrăgit-o nespus. M-am jucat cu ea ani de zile și probabil de atunci mi se trage slăbiciunea pentru pielea tuciurie :)

        Evident intru și prin magazine. Prin orice fel de magazine. Nu mă plictisesc nici chiar magazinele alimentare pentru că sunt curioasă ce mănâncă englezii. Mă copleșește de fiecare dată abundența de produse și mărci. Când sunt în România și mă duc la supermarket am impresia că avem de toate și nu ne lipsește nimic (și de fapt așa și este) dar aici totul este dus la un alt nivel. De exemplu dacă la noi găsești 10 feluri de maioneză, aici cu siguranță sunt 30. Dacă la noi sunt 20 de feluri de pâine, aici sunt pe puțin 40. Nu zic că este necesar să fie atâtea pentru că este și foarte greu să te decizi ce vrei și ce îți place, eu doar constat. Sunt și unele chestii pe care nu le-am văzut la noi cum ar fi paste la conservă. Șiruri întregi de rafturi cu conserve de spaghetti, penne, fusilli, farfalle și toată gama de macaroane bolognese, carbonara sau te miri ce alte sosuri mai au italienii, pe toate le găsești încapsulate. Încă nu am gustat nicio astfel de conservă dar trebuie neapărat să încerc pentru că sunt foarte curioasă ce gust or avea. Pentru mine pastele sunt ceva care prin definiție trebuie mâncate pe loc, proaspăt făcute. Dar cine știe, am trecut peste atâtea prejudecăți așa că nu ar fi prima oară să-mi schimb radical părerea.sp2

        Există totuși ceva ce am căutat și nu am găsit sau, mă rog, sortimentul este mult redus. Pate de ficat. După îndelungi căutări am găsit un singur fel și nici acela exact ce-mi trebuia pentru ouă umplute. Sau poate nu am știut eu cum se cheamă? Un răhățel de borcănaș umplut cu o pastă care printre altele avea și cartofi în compoziție. La gust aducea vag cu pateul pe care îl știm noi dar la textură era cam nisipos. Până la urmă l-am folosit aducându-i niște îmbunătățiri dar cu siguranță a doua oară nu-l mai cumpăr.pate

        Cel mai mult îmi place să intru prin librării. Intru și prin magazinele second hand pentru că toate, dar absolut toate second-handurile, au sector de carte unde găsești adevărate comori la o liră-două. Ca să nu mai spun de anticariate unde mă simt ca-n rai. Îmi pare așa de rău că ieri sau alaltăieri am văzut Pe aripile vântului, o ediție americană din anii ’50 și nu mi-am luat-o. Era în stare impecabilă, două volume cartonate cu doar 4 lire. Nu știu ce-a fost în capul meu. Adică știu, mi-am propus să nu mai cumpăr cărți decât în format electronic (și oferta este excelentă aici) pentru că realmente nu mai am unde să le depozitez în casă și în ultimii doi-trei ani m-am ținut de această regulă, dar, la naiba, pentru cartea aia puteam să-mi încalc principiul. Acum e prea târziu. Adevărul este că am renunțat să mai cumpăr romane pentru că sunt cărți pe care le citești doar o dată, foarte rar se întâmplă să vrei să citești un roman a doua oară, așa că prefer să le iau de la bibliotecă. În schimb marea mea pasiune din ultima vreme sunt biografiile, memoriile, jurnalele și tot ceea ce se încadrează la acest gen. Iar acum sunt setată pe Regina Victoria :) À propos, aici se face reclamă la anvergură maximă filmului Victoria și Abdul pe care abia aștept să îl văd, nu știu dacă a apărut deja în cinematografele din Cluj dar sper că da.librarie

        La Waterstone’s (un mare lanț de librării din UK) am văzut două cărți super-super faine și cred că am stat o oră și am tot citit din ele. Prima era despre cum Regina Victoria s-a implicat în aranjarea căsătoriilor care au influețat apoi destinul Europei (Queen Victoria’s Matchmaking: The Royal Marriages that Shaped Europe) iar cealaltă, The Greedy Queen: Eating with Victoria, cu mult mai multe elemente picante decât prima deși la fel de informativă, era despre mesele, festinurile și ceea ce se întâmpla în bucătăriile regale acum mai bine de o sută de ani. Ambele cărți au apărut anul acesta, una chiar acum în septembrie deci încă nu sunt traduse dar dacă vă plac genul acesta de cărți, și de altfel orice fel de alte cărți, le găsiți aici la prețuri foarte bune.

        Deja au apărut, pe ici, pe colo, decorațiunile de Crăciun dar încă nu s-a dat chiar startul oficial în schimb nebunia cu Halloweenul e în toi. Atâtea chestii amuzante am văzut și atâtea prostii aș fi cumpărat dar spre norocul meu bagajul la avion este limitat. Cu Crăciunul ne putem compara cu magazinele englezești dar la noi Halloweenul nu a luat așa amploare nici pe departe. Am văzut aici costume de dovlecei, prințese, batmani, stafii sau vrăjitoare pentru copii de la 2 luni până la adulți dar de ce mă mir eu de bebeluși când până și câinii și pisicile vor umbla costumați. Pentru câini, cel puțin, există toate mărimile la toate modelele :) halloween

        Iar lumea cumpără în draci, nu cred că există copil care nu va avea costum special de Halloween. La un moment dat chiar mă gândeam să îi iau și Silviei unul pentru că probabil se va organiza o mică petrecere cu copiii din bloc dar până la urmă am renunțat din același motiv, al transportului. Costumul de cal pe care Cristina l-ar fi vrut pentru pitică era mult prea voluminos și să plătesc bagaj de cală doar pentru un moft pe care Silvia oricum nu cred că îl înțelege încă,  nu merită. Dar costumul era atât de drăguț!!! și mai drăguț decât calul era unicornul :) Și mai era un dinozaur, un crocodil și încă o vietate roșie, nu mai țin minte exact ce creatură reprezenta dar toate mi-au plăcut.halloween2

         Cam așa au trecut ultimele zile, cu flecuștețe, cu relaxare, cu plimbări prin ploaie și cu nimicuri care ne fac viața mai plăcută. Mâine seară poate mergem la teatru. Poate. Dacă ne hotărâm și dacă mai găsim bilete o să urmeze o mare, chiar foarte mare problemă. Cu ce să mă îmbrac? pentru că n-am nimic corespunzător aici…

Share This:

Citește mai mult

nunta

Nuntă de zi sau de noapte?

        Cu toate că încerc să-mi amintesc în fiecare clipă că oamenii sunt diferiți și că nu există două persoane pe lumea asta care să gândească exact la fel, tot sunt luată prin surprindere atunci când constat că lucruri care mie mi se par evidente altora le scapă cu desăvârșire. Sau când văd că mie îmi plac lucruri care pe alții îi oripilează de-a dreptul. Nu-mi pot scoate din minte o fază petrecută duminică și pe care e musai să v-o povestesc și vouă pentru că sunt tare curioasă ce părere aveți.

        În weekend am fost la o nuntă, de fapt eu am fost un fel de baby sitter pentru nepoata Silvia la nunta la care fiică-mea a fost nașă. Evenimentul a avut loc în mijlocul unei livezi aflate pe un deal de unde priveliștea era mirifică și totul a fost organizat în mod tradițional românesc: nuntași îmbrăcați în costume naționale (sau cel puțin cu influențe), muzică populară, flori de câmp, căni de lut, pastramă de oaie, știți voi genul de care  spun… întoarcerea la origini. Frumos, nimic de zis, chiar dacă eu nu sunt înnebunită după acest stil. Dar mi-a plăcut.  Silvia s-a prins în horă și a jucat până n-a mai avut suflare, îi mergeau piciorușele de parcă era născută pentru dans dar pe la 11 seara a picat de oboseală așa că noi două ne-am retras elegant să băgăm cornu-n pernă :) Din păcate eu n-am prea putut dormi pentru că la pensiunea la care stăteam era o altă nuntă unde muzica a bubuit până dimineața la 6. Am mai ațipit din când în când dar a doua zi am fost chiaună de somn.

        Și cum orice nuntă ține trei zile și trei nopți, duminică petrecerea a continuat la casa părinților miresei. De fapt nu mai era chiar petrecere ci o continuare a mesei cu mulți musafiri care unii veneau iar alții plecau. În curte într-un cazan mare fierbea ciorba de potroace, cafelele se făceau pe bandă rulantă, sucurile se scoteau pe rând de la frigider și în tot timpul acesta lumea depăna impresii despre ziua precedentă. În timp ce oaspeții se schimbau apărând mereu alții și alții, gazdele nu mai pridideau cu servitul: pune-te masă, scoală-te masă cu tot ceea ce implică asta. Mă uitam la cei ai casei, nedormiți o noapte întreagă, care abia mai pridideau cu adunatul farfuriilor murdare de pe masă, umplut din nou platourile cu aperitive, făcut pachete pentru cei care plecau, condus la mașină și apoi preluat un nou lot de musafiri proaspeți.

        Eram în grădină și o supravegheam pe Silvia care se juca în nisip. Lângă mine, o doamnă cu atribuții în pregătirea ciorbei mesteca din când în când în oala uriașă care fierbea la foc mic. Era lividă la față și avea niște cearcăne uriașe iar mâna în care ținea lingura de lemn îi tremura de oboseală. Nici nu eram prea fresh după noaptea nedormită dar realmente mi-a fost milă de ea și m-am trezit vorbind: La noi nu se mai fac nunți de noaptea aproape niciodată… S-a uitat la mine fără să aibă nicio reacție. M-am simțit puțin derutată așa că am venit cu niște explicații suplimentare. Cred că obiceiul de a face nunțile ziua a rămas de pe vremea comunistă când toate restaurantele se închideau la 10 seara și cum lumea a văzut că nu e chiar rău să nu pierzi o noapte, așa a rămas. A făcut niște ochi de parcă aș fi spus că la noi nunțile se țin pe Marte. Doamne ferește, dar ce fel de nuntă-i aia?? Sunt sigură că nici măcar nu-i trecuse vreodată prin cap că o nuntă s-ar putea ține ziua. A devenit dintr-odată atât de pornită împotriva acestei idei încât nici măcar nu se putea concentra pe vreun argument pro pe care l-aș fi adus așa că am lăsat-o baltă.

        Părerea mea este însă că nunțile de ziua sunt perfecte, nu te macină oboseala, nu te ia somnul, pozele ies perfect, nu mănânci la ore imposibile, nu ți se umflă picioarele, nu ai senzație de nisip în ochi, te distrezi și te simți bine de dimineața până seara iar pe la 11-12 te poți duce liniștit la culcare fără să-ți fie dat programul peste cap. Și dacă stai să socotești un pic, la o nuntă de zi  numărul de ore de distracție este mai mare decât la una de noapte și cu toate astea a doua zi nu ești distrus. Pentru o nuntă de noaptea nu văd niciun avantaj. Voi?nunta

Share This:

Citește mai mult

ioana airbnb

Cum găsești cazare ieftină în excursii – airbnb

        Mai în glumă, mai în serios, mulți îmi spun că mă invidiază că ”mă plimb” toată ziua iar răspunsul pe care îl aud cel mai des atunci când îi întreb ei de ce nu călătoresc dacă asta își doresc, este Nu am bani. Sigur că excursiile presupun costuri dar treaba cu călătoriile ține de prioritățile pe care și le stabilește fiecare în parte. Pe mine nu m-a tentat niciodată să-mi iau televizor cu diagonala de 100 de cm ci mai degrabă să văd locuri la care odată nici măcar nu îndrăzneam să visez iar atunci când colegele mele își cumpărau în rate bijuterii de aur aduse din Turcia eu descopeream peisajele spectaculoase ale Croației.

        Nici eu n-am bani puși deoparte pentru călătorii și nu-mi permit vacanțe exotice, hoteluri luxoase sau destinații foarte îndepărtate unde biletul de avion costă 1000 de euro însă vânez orice ofertă, orice promoție și nu-mi scapă niciun cupon de reducere. De când companiile aeriene low cost au apărut ca ciupercile după ploaie prețul zborurilor a scăzut simțitor iar o călătorie la Londra cu 260 de lei (dus-întors) este ceva la ordinea zilei și vă spun asta din experiența proprie. Dacă aruncați o privire pe site la Wizzair, Ryanair sau Blueair o să găsiți prețuri de nu o să vă vină să credeți, am văzut oferte la Roma cu 70 de lei dus-întors, bineînțeles că nu în plin sezon dar până la urmă trăim în secolul XXI și condițiile meteo nu ne mai țin în casă. Sau cel puțin n-ar trebui să ne mai speriem de o simplă ploaie iar între a nu vedea Roma deloc sau a o vedea pe o vreme mohorâtă, o să aleg întotdeauna a doua variantă.

        Azi însă nu o să vorbesc despre transport ci despre cazare și mai exact despre cum puteți găsi cazare ieftină atunci când mergeți în străinătate dacă alegeți să călătoriți pe cont propriu. Dacă vă sperie prețul hotelurilor, dacă nu vreți să lăsați acolo o căruță de bani, dacă nu sunteți pretențioși în sensul în care nu aveți nevoie de o cameristă care să vă pună prosoapele la uscat și să vă facă patul dimineața, atunci site-ul airbnb.com este pentru voi. Airbnb este o companie care deține o platformă online prin care se pot închiria, oriunde în lume, camere, apartamente sau case întregi direct de la proprietar. Practic, proprietari din întreaga lume își pun la dispoziție imobilele, începând de la mici camere de mansardă sau căsuțe construite în copaci, la vile cu piscină sau adevărate castele. Descrierea este întotdeauna însoțită de poze și, cel mai important, de recenziile turiștilor care au stat acolo. Cu cât mai multe recenzii pozitive, cu atât mai bine și mai ușor de ales. Prin airbnb nu o să găsiți hoteluri ci camere în casele oamenilor obișnuiți iar prețul este, evident, mult mai mic. Sigur că și pe airbnb există proprietăți de lux cu prețuri piperate dar cu siguranță o să găsiți și variante ieftine care oferă condiții basic, adică exact ceea ce caut eu atunci cînd călătoresc: un pat  confortabil și o baie curată.

        Primul pas pe care trebuie să-l faceți este acela de a vă crea un cont. Atenție însă, acesta trebuie să fie cu numele real și nu diminutive gen Ghi-Ghi, Pușa sau Mătușa pentru că toate informațiile din cont ajung la gazdă care vă poate refuza cazarea având în vedere că primește în propria casă practic o persoană necunoscută. După fiecare cazare veți primi un feedback de la gazdă și astfel vă veți crea referințe dar la început sunteți un străin total necunoscut. Contul de profil include și o poză care de asemenea ar fi indicat să fie propria voastră față și nu un peisaj cu natură moartă sau un apus de soare, numărul de telefon și câteva cuvinte despre voi. Informațiile de genul data nașterii sau telefonul nu sunt publice dar trebuie să fie reale, altfel nu veți putea fi contactat de proprietar în caz de nevoie.

        Există trei tipuri de cazare:

  1. Entire Home – adică ai toată casa la dispoziție iar proprietarul nu stă acolo pe durata șederii tale.
  2. Private Room – o cameră separată și acces la spațiile comune pe care le împarți cu proprietarul și, eventual, cu alți oaspeți(baia, bucătaria, living-ul, terasa, etc). Unele din aceste private room au baie proprie (private bathroom) ceea ce constituie un element de confort în plus.
  3. Shared Room – adică o cameră la comun cu una sau mai multe persoane, ceva de genul hostel.

        De asemenea, trebuie să știți că unele gazde oferă reduceri atunci când stați mai mult de 7 nopți (weekly discount). Atunci când căutați cazare puteți să puneți diverse filtre astfel încât să vă afișeze doar locațiile care îndeplinesc anumite condiții, de exemplu lift (dacă aveți de cărat cărucior pentru copil), loc de parcare (dacă mergeți cu mașina) sau să vă fie acceptat cățelul cu care călătoriți. Toate ofertele au atașate o galerie de poze astfel încât să vă puteți forma o imagine cât mai clară despre amenajările interioare.

        În momentul în care v-ați hotărât la un anumit apartament, o casă sau doar o cameră privată, există două posibilități de rezervare în funcție setările definite de proprietar: fie puteți rezerva direct (instant booking), fie trimiteți o cerere de rezervare (request to book). Dacă treceți prin cererea de rezervare va trebui să vă prezentați politicos, să scrieți câteva cuvinte explicând de ce ați ales acel apartament și că intenționați să-l predați în stare impecabilă. Dacă aveți doar review-uri pozitive șansele de a fi refuzat sunt aproape nule dar dacă sunteți la prima rezervare va trebui să faceți un mic efort pentru a vă face o descriere cât mai bună.

        Din motive ce țin de siguranța proprietarului, adresa exactă a locației, cu stradă și număr, o să vă apără abia după ce ați făcut plata cu cardul (se plăteșete întotdeauna înainte) și tot acum, prin intermediul aplicației Street View, o să puteți vedea împrejurimile casei, strada și direcțiile prin care puteți ajunge acolo. Unii proprietari (puțini) solicită un security deposit. Suma respectivă se blochează dar nu-ți va fi luată de pe card decât dacă pleci lăsând pagube importante în urma ta. Practic, în acest mod proprietarul vrea să se asigure ca își poate remedia stricăciunile în cazul în care acestea apar și în niciun caz nu va fi vorba despre un pahar spart sau o față de masă pătată.

        Ce altceva ar trebui să mai luați în calcul atunci când faceți o rezervare prin airbnb? Modul de anulare a rezervării în caz că vă răzgândiți și nu mai puteți ajunge din diverse motive. Ceea ce vă recomand este să alegeți o cameră care are la capitolul „Cancellation” trecut flexibile sau moderate asta însemnând că veți primi toți banii înapoi (cu excepția comisionului luat de site). Dacă însă la modul de anulare apare scris ”strict” atunci, anulând cu o săptămână înainte, vă vor fi returnați doar 50% din suma plătită exceptând de asemenea comisionul platformei. Mai rău decât strict poate fi super strict 30 days sau chiar 60 days. Important este însă să citiți, să citiți și încă o dată să citiți toată descrierea apartamentului și toate review-urile lăsate de oaspeții dinainte astfel încât să nu vă treziți ulterior spunând vai, dar eu nu am știut asta!

        Se ştie că nu există publicitate mai bună decât word-of-mouth recommendation, adică exact ceea ce fac eu acum. Nicio reclamă la TV n-o să poată înlocui vreodată impresiile reale ale cuiva care a încercat de-adevăratelea un serviciu sau un produs iar eu vin doar cu păreri pozitive despre airbnb. Pentru exemplificare vă las la sfârşit un filmuleţ cu apartamentul pe care l-am închiriat în iunie la Barcelona.

        Iar dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare, puteţi plăti cu 100 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 280) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă.

        Later edit:  Pe airbnb au început să își înscrie proprietățile din ce în ce mai mulți români iar sistemul merge perfect și la noi. Eu am stat o singură dată, la Sibiu, anul trecut când am fost la Târgul de Crăciun și am găsit o cameră încântătoare într-o casă medievală chiar în buricul târgului.

Share This:

Citește mai mult