palmieri barcelona

Barcelona, detalii logistice

        Long time no see, adică pe românește bine v-am regăsit după o pauză așa de lungă :)  Dar am lipsit motivat pentru că tocmai m-am întors din mult așteptata vacanță la Barcelona, dornică nevoie mare să vă împărtășesc impresiile mele de călătorie. Am foarte multe de spus dar încă nu mi s-au sedimentat amintirile așa că îmi vine greu să aleg cu ce să încep. Senzațiile și trăirile cu care am revenit sunt încă învălmășite la grămadă și poate că ar trebui să le structurez cumva și să le pun într-o anumită ordine astfel încât să dau un sens și o utilitate informațiilor pe care le-am adunat. Cine știe, poate vă vor fi de folos la un moment dat pentru că sper să ajungeți cu toții să vedeți într-o bună zi acest oraș superb. Da, este superb și oricât am încercat să nu cad în extaz gratuit, nu am găsit alt cuvânt mai potrivit.

       O să încep totuși cu detaliile logistice pentru că sunt importante și stau la baza oricărei călătorii reușite. Plănuiam demult o ieșire cu toată familia și prin iarnă unul dintre noi (cred că eu am fost aia din câte îmi aduc aminte) a pus piciorul în prag: acum ori niciodată. Prea o lălăiam de câțiva ani și împreună cu Cristina am hotărât perioada urmând ca fiecare să-și rezolve concediul. Oricum sfârșitul lui mai, începutul lui iunie nu este o perioadă pe care să se bată lumea deci mari probleme nu ar fi fost la serviciul niciunuia dintre noi. Apoi a trebuit să alegem destinația și deși mie nici prin cap nu-mi trecea că nu va fi una din insulele grecești, Cristina a spus așa într-o doară… Barcelona. Și Barcelona a rămas.

        La vremea aceea, prin ianuarie, nu știam mare lucru despre Barcelona decât că e al doilea oraș al Spaniei, că e un mare port la Mediterană, că a găzduit Olimpiada din 92 și că Sagrada Familia e simbolul pe care îl recunoaște orice turist. A, și că e un oraș superb :) , concluzie pe care am tras-o din tâmpenia de film a lui Woody Allen, Vicky Cristina Barcelona. De fapt atunci când am văzut filmul, acum 6-7 ani, cred că a încolțit prima dată în mine dorința de a vedea orașul pentru că filmul are marele merit (și de altfel singurul) de a prezenta niște imagini spectaculoase din diverse locuri ale Barcelonei.

        Primul lucru pe care l-am făcut a fost să căutăm cazare iar asta nu a fost chiar simplu având în vedere că aveam multe criterii de bifat. Să fie un apartament pentru 6 persoane, neapărat cu două băi ca să nu așteptăm unii după alții, să fie aproape de centru dar și de plajă, să fie în apropierea metroului, să aibă aer condiționat, să aibă review-uri pozitive și, nu în ultimul rând, să fie acceptabil ca preț. L-am găsit într-un final pe airbnb și nu cred că puteam fi mai mulțumiți decât am fost. Am plătit 4600 de lei pentru 7 nopți în momentul în care am făcut rezervarea.

        Greșeala pe care am făcut-o a fost că nu ne-am cumpărat întâi biletele de avion dar nu m-am gândit că nu vom găsi vreo super ofertă la companiile low cost. Ei bine, oricât am vânat și am așteptat, nu am găsit nimic. Wizz-ul din Cluj avea tarife în jur de 300 de euro dus-întors fără bagaj de cală iar din București ca să obții un preț bun trebuie să faci escală la Iași și călătoria dura cu totul vreo 10 ore. Până la urmă am mers cu Tarom-ul din București cu 210 euro la ore super rezonabile pentru că și asta contează enorm. Dacă ai avion la 6 dimineața și trebuie să fii în aeroport la 4, ți-ai compromis ziua. Zborul nostru încolo a fost la 8:30 dimineața iar înapoi la 11:30. Cristi, adică soțul, a venit la Barcelona direct din Anglia și a fost mai norocos pentru că și-a găsit bilete foarte ieftine, vreo 50 de lire dus-întors. Data viitoare o să programăm călătoria în funcție de biletele de avion găsite și acesta e sfatul pe care vi-l dau și vouă. E mai simplu să găsești cazare între miile de oferte după ce ai transportul asigurat. Companii aeriene sunt 2-3 pe când apartamente găsești la tot pasul deși oricum destinația Barcelona nu este una foarte ieftină mai ales în sezonul de vară.

        Cu câteva zile înainte de plecare era să leșin când am auzit știrea că angajații ROMATSA vor declanşa greva generală în 30 mai pe termen nelimitat începând cu ora 9:00. Avionul nostru era la 8:30! Până la urmă cu un pic de noroc am reușit să decolăm dar am avut niște emoții groaznice. Cristina a avut un noroc chiar foarte mare pentru că a primit locuri la business class și s-a lăfăit ca un belfer într-un fotoliu încăpător cu toate că o avea și pe aia mică în brațe. În mai puțin de trei ore am fost în Barcelona, am trecut rapid de controlul pașapoartelor și am ieșit în fața aeroportului să luăm autobuzul spre centru. Când am văzut câtă lume era am crezut că juma’ de Europă a venit la mare la Barcelona. La ghișeul de bilete era o coadă de cel puțin 200 de persoane și nu exagerez absolut deloc. M-a luat cu transpirații numai la gândul că vom aștepta cel puțin o oră… deși ceva nu mi se părea tocmai în regulă pentru că printre turiști erau câțiva reporteri și televiziuni care filmau puhoiul de oameni. Ulterior am aflat că dădusem peste o altă grevă, de data asta o grevă parțială a transportului în comun și a taximetriștilor. Coada era la aerobus (o linie expres) dar noi am luat autobuzul 46 și în juma’ de oră am fost în centru, în Placa d’Espanya adică exact în buricul târgului. Pentru că încă nu știam de unde se pot cumpăra cartele de călătorie am luat bilet direct de la șofer – 2,30 euro.

        Transportul public în Barcelona funcționează perfect iar o cartelă cu 10 călătorii costă 9,85 euro, o călătorie însemnând că după ce ai validat un bilet poți să te plimbi și să te muți dintr-un mijloc de transport în altul timp de o oră și 15 minute. Adică, de exemplu, iei metroul 3 stații, apoi ieși la suprafață și mai iei autobuzul încă două stații, apoi schimbi linia și tot așa. Totul este să te încadrezi în acel interval de timp care este oricum mai mult decât suficient. Am folosit transportul public în fiecare zi din cele 7 cât am stat în Barcelona dar de multe ori am mers și pe jos pentru că este foarte plăcut să te plimbi pe străduțele înguste și pline de mister. Pe jos sau cu trotineta :) Vlad și-a adus cu el trotineta și bine a făcut pentru că s-a deplasat extrem de ușor dintr-o parte în alta mergând pe pistele de biciclete care sunt amplasate pe mijlocul drumului, între benzile de circulație ale mașinilor, idee care mi s-a părut excelentă. Am crezut că o să fie o ciudăţenie el cu trotineta lui dar nici vorbă! Sunt sute de trotinete, biciclete şi tot felul de alte chestii cu roţi care nici măcar nu ştiu cum se numesc. Ca să nu mai spun câte scutere invadează oraşul odată cu primele ore ale dimineţii.

        N-am avut, ca să spun aşa,  o vacanţă “culturală”, adică n-am intrat în niciun muzeu dacă nu punem la socotelă cele câteva catedrale vizitate dar cu toate astea am învăţat mai multe despre Spania decât în toţi anii de şcoală. Acum ştiu o mulţime de lucruri despre Catalonia, despre dictatura generalului Franco, despre monarhie sau despre Columb. De fapt nici n-am intenţionat să petrec zilele frumoase de vară închisă prin muzee când tot timpul a apărut altceva mai interesant, ceva care îţi fura privirea şi care te atrăgea ca un magnet. palmieri barcelona

        Mi-au plăcut enorm plimbările la ceas de seară pe faleză şi în port, mi-a plăcut spectacolul de la fântânile magice, acvariul imens, plaja, panorama de pe Montjuic, agitaţia din Mercat de La Boqueria sau plimbarea cu vaporaşul şi telefericul. A, şi să nu uit de sangria :) À propos, mâncarea nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor pe care le-am avut şi cred că e singurul minus din această excursie. Paella este aspectuoasă, colorată şi frumoasă ca un  tablou dar gustul nu m-a dat pe spate. Însă despre mâncare o să vă povestesc data viitoare, până atunci dacă sunteţi curioşi să vedeţi apartamentul în care am stat, intraţi pe filmuleţul de mai jos:


Share This:

Citește mai mult

cresc1

Excursie de o zi la Bath, UK

        La un moment dat era doar un vis, apoi a devenit realitate. Pentru unii poate părea acum de neînțeles dar în vremea copilăriei mele să ieși în afara țării, mai ales în zona liberă de comunism, era aproape imposibil. Mi-aduc aminte cum mama îmi promitea și spera ca atunci când voi împlini 18 ani să poată să mă trimită într-o excursie prin BTT (Biroul de Turism pentru Tineret) în Marea Britanie să văd lucrurile pe care pe ea ar fi făcut-o fericită. Eram prea mică pentru a ști la ce să mă aștept așa că eu îmi doream această călătorie mai mult pentru că și-o dorea ea pentru mine. Stăteam mereu la povești și ne imaginam cum va decurge o astfel de aventură pe baza experienței Mirelei, fata unei prietene a mamei și singurul caz pe care îl cunoșteam care participase la o asemenea excursie. Un eveniment de anvergură în mica noastră comunitate. Eu ascultam și credeam că se va întâmpla, că lucrurile vor merge ca pe roate și că la majorat mă voi bucura de acest cadou neprețuit. Mama ar fi făcut orice ca să-mi deschidă orizonturi îndepărtate, să văd și să cunosc lumea și să trăiesc într-un univers mai larg decât cușca aurită în care îmi petreceam copilăria. N-a fost să fie, condițiile s-au înăsprit de la an la an, optimismul s-a evaporat iar Anglia cea îndepărtată a rămas doar un punct pe hartă.

        Dar niciodată să nu spui niciodată. Cine s-ar fi gândit că soțul meu avea să lucreze în Anglia iar o călătorie acolo avea să devină la fel de simplă (și chiar mai rapidă) decât un drum la București? E rău destul că suntem nevoiți să trăim departe unul de altul și că suferim după banalitatea unui cămin obișnuit în care zilele se scurg monotom fără nimic spectaculos într-o rutină pe care cei care o au nu o știu prețui. Așa că de ce să nu trasformăm răul în bine și de ce să nu profităm de ceea ce a devenit o oportunitate nesperată odinioară? Nu știu cât va dura situația asta dar până una alta mi-am propus să profităm la maxim de faptul că unul dintre noi este cu un picior în UK și să absorbim tot ceea ce este frumos și merită văzut în regat așa că am început să bifăm o listă a celor mai vizitate locuri.

        În vârful clasamentului se află, evident, Londra dar cum am bătut orașul la pas în urmă cu câțiva ani, înainte de marea mutare, nu am simțit deocamdată nevoia să-l revedem. Am vizitat în schimb Southampton, Birmingham, Stratford-upon-Avon și Oxford. De Coventry nu mai spun nimic pentru că acolo ne-am instalat baza, deci îl cunoaștem ca-n palmă. De când am citit undeva și, chiar dacă nu știu dacă e adevărat sau nu, că Bath este al doilea punct de atracție turistică din Anglia după Londra, am vrut neapărat să mă conving cu ochii mei. Și am făcut-o weekendul trecut când am făcut o excursie de o zi la Bath, orașul care își trage numele de la băile termale existente aici de pe vremea stăpânirii romane. Atunci se numea Aquae Sulis.

        Este orașul în care Jane Austen a scris Mândrie și prejudecată iar clădirile construite din piatră locală în stil georgian sunt spectaculoase. Pe mine m-a fascinat și îmi doresc să revin aici într-o bună zi deși pe lista mea se mai află încă foarte multe alte locuri dar, cum spuneam, niciodată să nu spui niciodată. Iar cum o imagine face cât o mie de cuvinte, vă invit să vizionați filmulețul pe care l-am făcut în Bath.

Share This:

Citește mai mult