ursulet

300 de lei costă vaccinul gratuit

        Nu o să deschid discuția pro și contra vaccinare. Fiecare le știe pe-ale lui și să convingi un antivaccinist că imunizarea este una dintre intervenţiile cele mai de succes la nivel mondial în domeniul sănătăţii publice e ca și cum ai încerca să convingi un psd-ist că pe Soros îl doare-n fund de ce se întâmplă în România. Discuțiile în gol nu-și au rostul iar cine e fan Olivia Steer n-are decât să se încline în fața eminenței sale care susține că rujeola nu există și că vaccinarea s-a făcut din „motive sinistre”. Sau că orice formă de cancer mamar trece de la sine dacă este lăsat in pace, că pneumonia se tratează prin masaje cu uleiuri esențiale sau alte baliverne pe care acum nu mi le aduc aminte dar care au condus totuși la premiul obţinut pentru rolul său activ în societate la „Gala Femeilor care Dăruiesc Sănătate”. Doar trăim în țara tuturor… și aici, în loc de puncte, puncte, completați cu ce vreți voi. Mie îmi vin în minte numai cuvinte urâte.

        Cred, deci,  că v-ați dat seama că sunt provaccinare și că orice argument mi-ați aduce nu o să-mi schimbați părerea. Singurele teorii pe care le accept sunt cele emise de medici adevărați și cum încă nu am întâlnit niciunul care să interzică vaccinarea, mai am de așteptat. Așa zisele studii și cercetările pseudo științifice publicate pe internet sau în reviste de care nu am auzit niciodată, mă lasă rece. Așa cum atunci când îmi fac o casă apelez la un constructor, când vreau să mă tund mă duc la frizer, când mi se strică mașina merg la mecanic, tot la fel, cînd e vorba de sănătate întreb un medic nu o prezentatore de știri. Știu că par (și de fapt chiar sunt) vehementă în ceea ce susțin dar azi  sunt supărată, intrigată și aș spune chiar șocată. Vă spun imediat și de ce.

        Vaccinurile pe care le-am făcut mi-au folosit pentru că am fost scutită de neplăcerile unor boli pe care astfel le-am evitat iar copiii mei, la fel. Am ajuns acum la gradul trei, la nepoți carevasăzică, și din fericire, nimeni din familie nu a aderat la curentul antivaccinare deci, din acest punct de vedere, n-aș avea motive de îngrijorare.

        Silvia a trecut de câteva etape deja și cred că până la 6 ani nu mai are de făcut niciun vaccin. Cea mică, Ruxandra, a început și ea schema de vaccinare și azi, la 4 luni adică, trebuia să facă etapa a doua din vaccinul Hexacima (pentru difterie, tetanos, pertusis, hepatita B, poliomielita și boli infecțioase provocate haemophilus influenzae). După cum îi spune numele, 6 boli grave. Dar, surpriză! medicul de familie nu avea vaccinul. Și nu-l avea pentru că ”nu este pe stoc”. Degeaba avem Plan Național de Vaccinare, dacă vaccinurile obligatorii pentru copii nu se găsesc. Adică se găsesc, dar pe bani. La Regina Maria costă 300 de lei. E scump, chiar foarte scump și nu mulți își permit să-l cumpere iar până la urmă și cei care și l-ar permite, de ce să scoată bani din propriul buzunar când toate tratamentele alocate copiilor sunt gratuite? Probabil pe ideea asta marșează și statul care nu decontează vaccinurile obligatorii pe care părinții le-au cumpărat. Vrei să faci vaccin? așteaptă, nene! îți dau când am.

        În acest timp Ministerul Sănătății se plânge de campaniile antivaccinare și de panourile publicitare cu astfel de sloganuri care au început să apară pe te miri unde. Adică se miră doar ăia de au închiriat spațiile și pereții și cică nu știau pentru ce. Până la urmă suntem o țară liberă (sau așa ne place să credem) iar libertatea cuvântului este garantată. Dar așa e moda la români, ne plângem de ce fac alții și nu ne uităm în ograda proprie că noi nu facem nimic. Oricum cei care sunt contra sunt mult mai activi și agresivi decât autoritățile care o lălăie cu legea vaccinării de câțiva ani deja iar în tot acest timp părinții care vor să-și vaccineze copiii nu o pot face pentru că serurile lipsesc.

        Azi nu avem vaccinul, reveniți peste o lună și jumătate, așa i-a spus azi doctorița fiicei mele. E oare așa de simplu să revii? Eu, cu mintea mea formată în reguli matematice și fizice concrete și exacte, mă gândesc că cei care au conceput schemele de vaccinare nu le-au pus așa, la plesneală. Adică în momentul în care au stabilit că bebelușul se vaccinează la vârsta de 2 luni iar etapa următoare e  la 4 luni au făcut acest lucru pe baza unor studii și a unor statistici, pe bază de observații, experimente sau mai știu eu ce protocoale au în spitale. Nu au stat la o cafea și au trântit un calendar după cum pica ziua de Paști în anul respectiv sau după cum aveau programat concediul. Orice medicament se dă după o prescripție clară: dimineața, la prânz și seara și niciun doctor nu o să-i spună pacientului  dacă seara vi se termină pastilele, nu-i nimic, așteptați până săptămâna viitoare când bagă iar la farmacia din colț.

        Vaccinurile sunt ca un fel de antrenament pentru sistemul imunitar iar dozele și perioadele în care se fac nu sunt stabilite întâmplător. Se pare însă că, din nou!, principiul las’ că merge și așa, funcționează perfect. Nu-mi place deloc când cineva este nepăsător la sănătatea copiilor mei și uită de importanța unor acte medicale care ar trebui să fie în topul priorităților. De ce nu se găsește vaccinul? O criză a producătorilor nu poate fi invocată din moment ce în farmaciile private nu există această problemă, rămâne deci să credem că achizițiile nu au fost făcute la timp și că estimările nu au fost corecte iar asta se numește incompetență. Pe pielea și pe banii noștri.

Share This:

Citește mai mult

mici

Nu vreau ca micul să fie simbolul nostru național

        Aș vrea să-l cunosc și eu pe cel care a creat dialogurile din reclama pentru Penny în care un personaj din Las Fierbinți (nu știu cum îl cheamă că nu mă uit la serial) decretează, în stilul caracteristic al românului care le știe pe toate, că ”Micul trebuie să fie simbolul nostru național și ar trebui ca anul ăsta să fie pus pe drapel”. De ce anul ăsta? Pentru că anul acesta sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire.

        Cred că Regina Maria, al cărei jurnal l-am citit și recitit încercând să ghicesc și ceea ce n-a spus printre rânduri, s-ar întoarce în mormânt auzind cum este luată în derizoriu cauza pentru care a luptat atât și care până la urmă s-a împlinit dar cu niște sacrificii uriașe. Marea Unire, un vis care a străbătut întreaga noastră istorie, a fost plătită cu o jertfă enormă și n-ar trebui să uităm asta niciodată. Dar ce spun eu ”să uităm” când probabil jumătate din cei care vor sărbători cu mare fast la 1 Decembrie nici măcar nu știu ce vor sărbători, adică ce s-a întâmplat atunci. Dacă nu știau ce reprezintă ziua de Paști deși mergeau în fiecare duminică la biserică la ce să te aștepți să-și mai aducă aminte de ceva ce au învățat acum mulți ani la școală? și asta dacă nu cumva au lipsit la lecția respectivă.

        Cum serbăm noi Centenarul, dacă nu-ncingând grătarul? acesta a fost sloganul compus la limita (de jos) a creativității de o firmă de publicitate care cu sigurață a luat bani serioși pentru că și clientul nu e trichi-flichi-srl. Penny e un lanț de supermarketuri care se respectă. Mai lipsea o râgâială de bere scoasă de un burtos îmbrăcat într-un maiou întins să crape, eventual tolănit pe o canapea și spârgând semințe în fața televizorului iar spectacolul era complet. Sărbătorim 100 de ani de grătare unsuroase și mici înecați în muștar cu un lamulțean strigat încât să acopere manelele ce se revarsă din boxele date la maxim?? La atât se rezumă esența poporului român? Am rămas siderată în fața acestei reclame care după mine este de un prost gust desăvârșit. mici

        Să nu credeți însă că mă dau fițoasă și că la micul dejun nu mânânc decât icre negre iar la prânz somon fumé stropit cu șampanie. Nu, îmi plac și mie micii, îmi place berea (e drept că o prefer pe cea cu lămâie) și din când în când mănânc cu plăcere un grătar bun de porc. Sunt un om ca toți oamenii, nu fac nazuri și îmi place veselia festivalurilor. Urăsc însă lipsa de decență, mârlănia, proasta creștere și mai ales lipsa de respect pentru lucrurile pe care le consider importante pentru noi ca nație. Nu mi se pare firesc ca orice sărbătoare să o transformăm într-un chiolhan, nu mi se pare normal ca un eveniment de amploarea centenarului să nu fie asociat cu cuvinte ca solemnitate și demnitate. Să-ncingem grătarul în onoarea celor care și-au dat viața?? Atâta ne duce capul? Să molfăim doi mici cu muștar de Tecuci și-o bere la pet? De câte ori trec cu mașina mergând de la Cluj la București, și văd cimitirul eroilor înainte de intrarea în Predeal, cruce lângă cruce, băieți tineri, aproape toți sub 30 de ani morți în primul  război mondial, mă înfior la gândul celor petrecute atunci. Dar poate sunt eu prea sensibilă…

        Avem atâtea locuri frumoase, impresionante, superbe, magnifice și lista superlativelor ar putea continua, de ce să nu le scoatem pe astea în față atunci când vine vorba de a sărbători Unirea și de ce să ne agățăm din nou și din nou de serbări gen zilele orașului în care clișeul cu sfârâitul grătarelor mă zgârie rău la urechi? De ce să punem pe tapet localități gen Las Fierbinți în care trei sferturi din populație e plecată în Italia și Spania iar sfertul care a rămas își duce veacul la cârciuma din sat îmbătându-se zi de zi pe caiet? De ce nu vedem și ceea ce e frumos în țara asta?

        Cetatea Poenari, adevărata cetate a lui Vlad Țepeș, Sighișoara – singura cetate medievală din Europa care încă este locuită, Cetatea Râșnov – intens promovată în ultimii ani, Alba Iulia – orașul în care trăiești pe viu o lecție de istorie, Castelul Corvinilor – cu renumele său de cel mai bântuit castel european, Castelul Peleș care nu mai are nevoie de nicio descriere și multe, multe altele care au intrat mai nou în circuitul turistic cum ar fi Castelul Karoly din Carei, o bijuterie arhitecturală recent restaurată.

        Locuri frumoase sunt, trebuie să avem doar ochi să le vedem. Și să le facem cunoscute. Și cât de simplu este acum să faci orice fel de video astfel încât să ajungă la cât mai multă lume! În urmă cu 20 de ani o filmare de sus se făcea doar din elicopter și pentru asta aveai nevoie de o căruță de bani, pe când acum, cu astfel de mini drone de pe gnex.ro, până și un neprofesionist ca mine are material de filmat cât vrea el. Chiar mă bate gândul să-mi îmbunătățesc vlogurile de călătorie cu o astfel de tehnică. Și îmi mai iau cu Cristi două trotinete electrice ca să ne putem strecura pe oriunde și să nu mai fim nevoiți să apelăm la transportul în comun și ne putem declara echipă de filmare. Ce simplu a devenit totul! Când mă gândesc la ”carele de reportaj” care erau cât o garsonieră pe roți ca să poată transmite un eveniment în direct (plus o armată de operatori) nu-mi vine să cred că au ajuns acum la dimensiunea unui telefon  pe care orice copil de zece ani știe să-l folosească și să facă live în orice moment :)

        Aș vrea ca lucrurile să se schimbe, să ne arătăm în primul rând nouă înșine că avem o țară frumoasă și că ne respectăm valorile. Că nu râdem noi de noi. Aș vrea să se termine cu campaniile cu mici, grătare și muzică proastă, aș vrea să țintim în sus și să ne (re)descoperim noi ca popor. Iar dacă vreți să vedeți penibilitatea tristă de care vă spuneam, e mai jos:

Share This:

Citește mai mult

bath and body works

Black Friday de primăvara-vară-toamnă-iarnă

        Nu-mi vine să cred că am ajuns deja în luna mai, trece timpul ăsta parcă zboară și zboară cu așa o viteză că a început să sară peste etape. Sau numai mie mi se pare că anul acesta n-am avut primăvară? Am trecut din zăpezile care nu de mult blocau drumurile și închideau școlile direct în sandale și pantaloni scurți fără să mai apucăm să ne bucurăm cu adevărat de narcise, liliac și lalele care s-au uscat toate înainte de vreme sub fierbințeala soarelui dogoritor.

        Nu sunt genul care să mă panichez ușor dar, poate și  influențată de clișeele jurnalistice care au tendința de a exagera orice fenomen meteorologic, zilele astea am simțit că mă paște teroarea caniculei. Încă n-am apucat să-mi montez plasele de țânțari la geamuri și în casă deja atmosfera a devenit sufocantă de parcă suntem în luna lui cuptor. În consecință, chiar dacă noaptea aerul se mai răcorește un pic, am luat o decizie istorică: aceea de a-mi pune aer condiționat (în urmă cu doi, trei ani aș fi băgat mâna în foc că așa ceva n-o să se întâmple niciodată). Cum de 1 Mai n-am plecat nicăieri, nici măcar la un grătar sau la doi mici tradiționali, am făcut o incursiune de recunoaștere în Altex să văd cum stă treaba cu aparatele de aer condiționat: prețuri, caracteristici, montaj, chestii, trestii, socoteli. N-am rezolvat nimic, cum s-ar spune m-am dus bou și m-am întors vacă, asta și datorită lipsei de amabilitate a pesonalului, ca să mă exprim eufemistic. Erau toți fierți, nervoși și nerăbdători să scape de clienții care le mâncaseră ziua ce ar fi trebuit să fie liberă, iar eu fiind unul dintre aceștia simțeam cum sulițele privirilor mi se înfig în spate în timp ce mă plimbam agale printre rafturi meditând asupra nedreptăților lumii.

       La un moment dat o voce suavă a întrerupt refrenele muzicale împrăștiate de difuzorul magazinului anunțând că tocmai s-a lansat Black Friday de primăvară. Hmmm… Al câtelea Black Friday să fie acesta? Că doar n-or fi toate vinerile negre :) Originali cum suntem, avem un Black Friday de iarnă, unul de vară, unul de mid season, de Paști, de Valentine’s Day, de Back to School, de, de , de… ca să nu-l mai punem la socoteală pe ăla real. Adevărat. Tradițional. Intrat în conștiința națiunii :) Cel care la americani se ține imediat după Thanksgiving, adică în a patra vineri din luna noiembrie, și reprezintă începutul glorios al sezonului de cumpărături de Crăciun.

       Interesant este că întâia utilizare a termenului de Vinerea Neagră nu are absolut nicio legătură cu shoppingul ci se referă la criza financiară din 1869 când piața aurului din SUA s-a prăbușit trimițând piața bursieră în cădere liberă și falimentând întregul Wall Street.

        Black Friday-ul nostru însă e de dată mult mai recentă iar printre explicațiile care circulă asupra etimologiei, cea care este cel mai larg utilizată și care mi se pare că se potrivește cel mai bine, are o conotație pozitivă și este legată de contabilitate. După un an de zile în care comercianții au înregistat pierderi și registrele lor au fost ”în roșu”, în ziua în care cumpărătorii dau năvală în magazine pentru a goli rafturile cu o viteză amețitoare, bilanțurile contabile trec brusc pe profit ducând la scrierea cu negru a cifrelor. Iar dacă nu știți despre ce vorbesc eu aici și ce e cu culorile astea, pe vremea când am învățat eu noțiuni de contabilitate, încă se mai recurgea la acest procedeu devenit acum anacronic: în toate situațiile și rapoartele cifrele negative se scriau fie cu semnul minus în față, fie cu culoarea roșie :) Deci Black Friday e de bine pentru comercianți, black însemnând, deci, profit.

        La fel ar trebui să fie și pentru noi, o zi profitabilă, cu cumpărături făcute cu cap și nu doar o  goană disperată după reduceri ce de multe ori se dovedesc a fi false. Am pățit-o și eu, nu de multe ori dar mi s-a întâmplat totuși să-mi doresc un produs și să aștept răbdătoare în speranța unei reduceri iar când aceasta a apărut, dezamăgirea să fie profundă, discountul fiind aplicat la un preț umflat artificial. Știți despre ce vorbesc, nu?

        Acum însă am o strategie care funcționează perfect și care mă ajută să fac economii importante de bani: liste peste liste cu produse pe care mi le doresc și cu prețuri trecute în dreptul fiecăruia. Degeaba spun că țin minte pentru că nu țin minte, sunt prea multe oferte  și din prea multe domenii. Nu trebuie să fie neapărat achiziții importante gen aer condiționat (la care à propos, nu înțeleg de ce marja de prețuri se întinde de la 1100 la 4500 la aceleași caracteristici) ci și pentru mărunțișurile pe care le folosesc zilnic cum ar fi marea mea iubire, cosmeticele :) Deja aștept vinerea neagra de pe aoro.ro, un site unde găsesc tot felul de chestii pe care altfel nu le-aș putea cumpăra din România și aici mă gândesc prima dată la minunățiile de la The Bath & Body Works. E un brand american care nu are magazine nicăieri în Europa și e specializat în mirosuri :) Nu exagerez deloc, sunt mii de firme care produc loțiuni de corp, geluri de duș sau lumânări parfumate dar arome și mirosuri ca la firma asta eu nu am întâlnit nici la marile case sau la designerii celebri. Love it! bath and body works

        Apoi urmează TIGI Bed Head, astea sunt șampoane și balsamuri pentru păr, pe care, la fel, nu le găsesc în magazinele fizice dar și branduri mai cunoscute la noi pe care deși le întâlnesc în mai toate magazinele, prefer să le iau de pe aoro.ro pentru că sunt mult mai ieftine. Și e normal dacă te gândești câți bani se economisesc doar pentru plata chiriei și a utilităților. Deja mi-am făcut liste întregi de parfumuri care îmi plac și pe care sper să le găsesc la următorul Black Friday la reducere iar pe primele trei locuri se află Crystal Noir de la Versace, L’ai du temps de Nina Ricci și unul pe care nu l-am avut niciodată, English Pear and Freesia de la Jo Malone. L-am testat într-un aeroport și de atunci mi-a rămas gândul la el, de fapt toate parfumurile de la Jo Malone sunt mai altfel decât cele pe care le știu de ani de zile. Chiar, dacă ar fi să alegeți un singur parfum pe care să-l purtați tot restul vieții, care ar fi acesta?

        Așadar, chiar dacă nu aștept deloc să treacă vara, chiar dacă aerul meu condiționat e în standby până dau de un profesionist care să mă ajute să iau decizia corectă, mă simt complet pregătită să întâmpin un Black Friday de succes ceea ce vă doresc și vouă :)

Share This:

Citește mai mult

talpi

Dragoste cu năbădăi

        Terminasem de citit una dintre poveștile cu Mog, pisica ce pare să intre mereu în bucluc, și am stins lumina în protestele somnoroase ale Silviei. Acum ne culcăm și mâine citim altă carte, da? am întrebat-o împăciuitoare în timp ce ea, îmbufnată, și-a băgat degetul mare în gură și n-a răspuns nimic. Simțeam că mai are doar clipe până să se scufunde în somn așa că, în timp ce îi cuprindeam tălpițele în palmă, i-am spus pentru a suta oară în acea zi: Silvia, eu te iubesc foarte, foarte mult… și, după o scurtă ezitare, am continuat: tu mă iubești pe mine? Fața i-a înflorit toată într-un zâmbet larg, și-a mijit ochii ca două liniuțe și printre genele lungi mi-a șoptit dulce și abia auzit un daaaaa prelung și sincer așa cum numai copiii îl au. Apoi mi-a îmbrățișat mâna și m-a sărutat deasupra cotului iar eu m-am topit toată cu  inima scurgându-se printre cearceafuri ca zăpada moale primăvara de pe acoperișuri.

        A doua zi i-a spus soră-mii că sunt urâtă și și-a pus mâinile la urechi când am vrut să vorbesc cu ea la telefon. Credeți că mai avem  șanse de împăcare?talpi

Share This:

Citește mai mult

posete rafie

Trendurile anului 2018. Ce-mi place și ce nu.

        Cu toate că în ultimii, hai să zic, 20 de ani moda nu mai este la fel de strictă precum în trecut (adică lumea poartă  cam orice îi trece prin cap fără să țină seama riguros de tendințe), există totuși câteva noi apariții la fiecare început de sezon pe care, orb să fii, și n-ai cum să nu le observi. Doar aduceți-vă aminte de șlapii cu blană care se purtau vara trecută și o să înțelegeți exact despre ce vorbesc. Din fericire hidoșeniile au dispărut, în schimb au venit din urmă alte minunății deși acel nivel de urâțenie cu greu va mai putea fi atins vreodată. Adică așa sper. Dar să le luăm pe rând:

  • Pastelurile. Rochiile, bluzele, tricourile chiar și pantalonii în nuanței pastelate au invadat toate fashion week-urile indiferent că acestea s-au ținut la Londra, Paris, Milano sau New York. Culoarea vedetă a anului, declarată încă din decembrie anul trecut de către Pantone Colour Institute, este ultraviolet așa că nu e de mirare că între toate pastelurile de pe podiumurile de prezentare, culoarea lavandei (sau a liliacului dacă preferați) s-a impus pe primul loc. Love it! liliachiu
  • Logo-urile imprimate pe tricouri au pornit de la Gucci și imediat s-a declanșat avalanșa. Chanel, Dior (cu J’Adior), Louis Vuitton, YSL, toți, dar absolut toți vor să-și vadă numele scris cât mai mare și ieșind cu orice preț în evidență. Trecând peste faptul că mi se pare de domeniul absurdului să dai 5-6-700 de dolari pe o cârpă, trendul acesta mă lasă rece, nici nu-mi place dar nici nu-mi displace, cine vrea să poarte tricouri cu ”scris” e liber să o facă. gucci
  • Gențile din rafie. Îmi plac de când mă știu, ba chiar am avut mereu câte una pe care am purtat-o până la distrugerea totală. Se poartă și coșurile împletite din pai, și cele care au inele în loc de mâner, și cele în stil rustic, toate mi se par drăguțe.posete rafie
  • Coafura bob. Dar nu orice bob, ci acel no-fuss bob, lejer și lăsând impresia că nu te-ai străduit deloc să arăți ca scoasă din cutie. Părul nu trebuie să fie nici întins perfect ca lins de vacă dar nici cu bucle, e greu de explicat în cuvinte și știu asta pentru că oricât am încercat să o fac pe coafeza mea să înțeleagă, nu am reușit. Lăsat ca și când ar fi fost  uscat natural, e totuși nevoie de ajutorul unui astfel de ondulator pentru ca șuvițele de pe laterale să arate cumva rebel, ca și cele ale lui Cameron Diaz. Îmi place mult și o astfel de coafura mi se pare ușor de întreținut.
  • Ochelarii de soare subțiri. Sau înguști, nici nu știu cum să le spun, oricum inspirați de cei pe care îi purta Keanu Reeves în Matrix. Nu-mi plac și nu avantajează pe nimeni, iar Rihanna pe care încearcă să o copieze o lume întreagă, rămâne frumoasă și dacă și-ar pune o oală în cap. rihanna2
  • ”Adidașii” supradimensionați și butucănoși (nu găsesc alte cuvinte să îi descriu). Tot de la marile case de modă vine trendul căruia nu-i înțeleg deloc nici frumusețea, nici utilitatea. Să umbli pe stradă ca și când ai fi împrumutat pantofii lui taică-tu în timp ce în partea de sus porți o rochiță super-feminină mi se pare urât, urât, urât. Înțeleg perfect necesitatea încălțămintei comode, pe care și eu o prefer în locul tocurilor, dar se găsesc atâtea modele drăguțe de teniși ușori încât mi se pare ridicol să umbli pe șenile în mijlocul verii pe asfaltul încins.adidasi
  • Poșetele de plastic transparent. Horror. Nu-mi plac, par ieftine ca și mapele de prezentare distribuite gratuit la conferințe, deși nu sunt deloc. Dacă geanta scoasă de Celine costă 757 de dolari, nici nu vreau să mă gândesc cât costă Chanel-ul. La  cele trei genți de mai jos nu am găsit prețul pentru că probabil chiar și producătorilor le este jenă să-l afișeze. Din material din ăsta transparent aveam un portfard în care îmi țineam gelurile de duș când mergeam în vacanțe și m-a ținut vreo două concedii dar nu am dat pe el mai mult de 5 lei și acesta cred că este prețul corect.genti plastic
  • Carourile. În sfârșit nu am nimic negativ de comentat :) Carourile mi-au plăcut întotdeauna și mă bucur că sunt din nou în mare vogă. Ce nu mă bucură, e faptul că anul trecut mi-am aruncat sau donat, nici nu mai țin minte, două sacouri foarte faine pe care ziceam că nu o să le mai port în veci. O rochie în carouri mi se pare un pic prea mult dar un sacou întregește imediat orice ținută și merge perfect la blugi așa cum îmi place mie să umblu zi de zi. Acesta e de la Zara și mi se pare că exprimă exact ceea ce vreau să spun. sacou zara
  • Ceasurile. Nu mai dețin de mult timp doar funcția de a-ți arăta ora ci sunt mai degrabă un accesoriu de tip bijuterie mai ales că se poartă împreună cu brățări pe aceeași mână. Ce am observat la multe celebrități, și îmi place mult de tot, sunt modelele pătrate ca cele de aici. Bineînțeles că vreau și eu unul.

        Cam  astea sunt trendurile lui 2018. Bine, or mai fi și altele de care am uitat sau poate nici nu le știu sau poate le-am ignorat intenționat (cum ar fi gentuțele legate de curea ca cele ale încasatorilor de amenzi). Dar n-aș vrea să spuneți despre mine că sunt prea cârcotașă. E liber la comentarii :)

Share This:

Citește mai mult