5 motive pentru care prefer să stau la bloc decât la casă

  1. Nu trebuie să lucrez în grădină. Pentru cei care stau la casă ar fi cel puțin ciudat să se înconjoare numai de betoane fără să aibă o curte cu iarbă. Curtea este principalul avantaj pe care îl aduc în discuție cei care aleg o casă în defavoarea unui apartament la bloc, o curte unde să stai în aer liber (pentru că, de cele mai multe ori, nu putem vorbi de aer curat). Dar pentru ca o curte să arate bine gazonul trebuie tuns tot timpul, trebuie plantați bulbi de flori, îngrijite rondourile, scos buruienile, curățat frunzele uscate, udat, săpat, plivit… bibilit și încă multe altele. Iar eu nu sunt genul care să iubească munca în grădină. Pur și simplu urăsc acest lucru deși ar fi plăcut ca în serile de vară să stau pe o băncuță înconjurată de multă verdeață. Prefer însă ca această verdeață să fie rezultatul muncii altora 🙂 Iar cum nu-mi permit să angajez un grădinar, o terasă de 20 de metri pătrați cum au multe din apartamentele de aici mi-ar fi mai mult decât suficientă.
  2. Siguranța și securitatea. Văd uneori din goana mașinii câte o căsuță complet izolată înconjurată doar de copaci și un eventual gard cu design fancy și, deși pare idilic, nu pot să nu mă gândesc că dacă locuiești acolo, se întâmplă ceva și ai nevoie de ajutor, nu te vede și nu te aude nici naiba. Ușa de de la intrarea din bloc care se deschide numai după ce a fost activat interfonul și apoi încă o ușă la propriul apartament mă fac să mă simt mult mai safe.
  3. Curățenia. Cu cât suprafața e mai  mare, cu atât e mai mult de lucru cu întreținerea. O casă are de obicei  mai multe camere, beciuri, poduri, anexe, subsoluri și alte acareturi decât un apartament de bloc. Ca să nu mai spun de câte ferestre care trebuie spălate are o casă 🙂 Și la fel cum nu-mi place să lucrez grădina, nu-mi place nici să-mi petrec după amiezele făcând curat.
  4. Localizarea. De cele mai multe ori casele, mai ales cele care se construiesc acum,  sunt situate la distanțe mari față de magazine, școli, piață, restaurante și tot ceea ce presupune centrul orașului iar traficul care pe zi ce trece devine tot mai aglomerat te face să pierzi ore bune din viață pe drum. Și e păcat. Dacă m-aș muta în București în niciun caz nu mi-aș lua casă, să zicem,  la Otopeni sau Snagov, oricât de frumoase ar fi zonele astea. E doar un exemplu și sper să nu se simtă nimeni ofensat dar mie îmi place să simt pulsul orașului în alt mod decât blocată în trafic pe drumul de acasă la serviciu și înapoi. Mai degrabă aș alege un apartament din complexul rezidential Doamna Ghica Plaza în apropiere atât de parc (Lacul Tei) cât și de mall 🙂
  5. Costurile întreținerii. Deși acestea nu sunt de neglijat nici la bloc, sunt substanțial mai reduse în special pe timp de iarnă și nu mă gândesc doar la facturile pentru încălzire ci la toate cheltuielile care apar. Și cele legate de acoperiș, de instalații, de gard, de curte, de gazon, de stricăciunile pe care le produce o ploaie mai puternică și așa mai departe. Ca să nu mai spun că, stând la bloc, de rezolvarea multor din aceste probleme se ocupă administratorul scutindu-mă de grija lor.

        Concluzionând, sunt foarte fericită cu apartamentul pe care îl am, nici prea mare, nici prea mic și în care mă întorc cu drag în fiecare seară. A, și ar mai fi un motiv, al șaselea. Din apartament nu am pierdut nicio pisică, niciodată, pe când din curtea părinților mi-au dispărut de-a lungul timpului patru! a house

Share This:

Read More

Mai bună ca la Starbucks. Iced coffee.

        Subiectele zilei sunt două: Brexitul și canicula. Despre primul nu am ce să scriu decât că sunt supărată că s-a întâmplat. Nu mă pricep să fac analize politice sau economice dar văd că și la alții țara e divizată pe regiuni, pe națiuni, pe grupe de vârstă, pe orașe… exact ca la noi. Dar asta nu mă încălzește deloc. Și, de fapt, nici nu vreau să mă mai încălzească nimic, îmi ajunge soarele ăsta ucigător 🙂 Am vrut vară, acum avem din plin. În consecință, aleg subiectul numărul doi și o să scriu despre caniculă pentru că la asta se pricepe toată lumea.

      În casă e mai cald decât afară iar acesta este motivul pentru care, cel puțin câteva luni de acum încolo, nu mai vreau să aud de bucătărie. Și nici de aragaze. Nici măcar de astfel de aragaze cu toate că îmi doresc unul nou dar deocamdată am împins dorința mai către iarnă. Până una-alta ne concentrăm pe frigidere și aparate de aer condiționat luate de aici.

         Cumva știu în subconștientul meu că acesta e doar un pretext pentru a nu mai găti dar nu simt nici cea mai mică urmă de vină. Atâta vreme cât piața e plină de legume și fruncte, salatele sunt pe primul loc. Nimic nu poate fi mai răcoritor și mai energizant la prânz decât o salată de crudități și un pahar uriaș de cafea cu gheață. Până nu demult iced coffee însemna pentru mine cafea preparată în mod obișnuit și răcită la frigider și nu înțelegeam de ce la Starbucks avea cu totul și cu totul alt gust (mai bun). Dar de curând am descoperit secretul pe canalul de YouTube al Laurei in the Kitchen și nu o să vă vină să credeți cum se face de fapt cafeaua care se bea cu gheață. Este o cafea care NU este fiartă ci doar se infuzează într-o apă călduță. Foarte simplu. Singurul inconvenient este că întreg procesul durează opt ore.

        Vă spun drept că am fost foarte sceptică și nu am crezut că aroma cafelei se va resimți atât de pregnant dar rezultatul final a fost mai mult decât surprinzător (la modul cel mai bun cu putință). La 400 de ml de apă eu am pus trei linguri (nu lingurițe!) de cafea. Cafea-cafea, nu ness. Am încălzit apa cam la 37 de grade (pur și simplu am încercat-o cu degetul, să fie potrivită ca pentru o baie de bebeluș) și am turnat-o peste cafea într-un pahar mare.  Am amestecat puțin, am pus deasupra o folie de plastic (ca să nu intre vreo gâză) și am lăsat-o de seara până dimineața pe masa din bucătărie. Nu în frigider. A doua zi am strecurat cafeaua printr-un tifon pus în trei-patru straturi. Se poate strecura și prin hârtie de filtru dar eu am câteva bucăți de tifon pe care le țin în bucătărie și le folosesc doar în acest scop. O parte din zaț rămâne pe fundul vasului inițial, cealaltă parte se oprește în tifon, exact ca în poza 3.cafea ioana spune        După ce am strecurat-o, am gustat cafeaua și era excelentă. Sincer, nu mă așteptam să fie atât de concentrată având în vedere că nu am fiert-o ci doar am lăsat-o la înmuiat 🙂 Adevărul e că există diferențe uriașe între un morcov fiert și unul crud, la fel între un măr fiert si unul crud, așa că de ce n-ar exista diferențe și între cafeaua fiartă și cea crudă?

        Apoi am trecut la partea plăcută și am umplut un  pahar cu cuburi de gheață peste care am turnat cafeaua strecurată. Pentru îndulcit am folosit sirop de zahăr, adică zahăr dizolvat în prealabil într-un pic de apă. De ce n-am pus zahăr simplu și am pus sirop de zahăr? Pentru că într-un lichid în care plutește gheața, zahărul se dizolvă foarte, foarte greu.

        Și asta e (aproape) tot. De aici încolo încep subtilitățile 🙂 Se poate adăuga lapte – pentru cei care beau cafeaua cu lapte, dar eu nu mă număr printre ei. Prefer cafeaua neagră, simplă și cu foarte puțin zahăr. De data asta însă mi-am făcut de cap și pentru că am avut chef de un desert adevărat, am adăugat o linguriță de înghețată  caramel luată de la Lidl. cafea

        A ieșit ceva de vis iar cuvintele sunt prea puține ca să descrie perfecțiunea și desăvârșirea gustului 🙂 Băută pe balconul meu umbros, într-o dimineață leneșă de vară, mi-a făcut ziua mai frumoasă și sunt sigură că pentru mine aceasta va fi băutura verii 2016 și aș vrea ca și voi să încercați rețeta iar apoi să-mi spuneți cum vi s-a părut. iced coffee ioana spune

 

Share This:

Read More

7 verbe pentru 7 zile #18

A trecut deja o săptămână de caniculă, parcă am început să mă obișnuiesc cu arșița și, orice s-ar spune, tot mai bine e vara! Dar să vă spun ce am făcut la peste 30ºC:

  • Am participat la un curs organizat de Școala Flanco și susținut de Cristian China Birta, Cristina Bazavan și Sorana Savu. A fost un curs de o zi despre  branding personal, storytelling, blogging și social media în general, un curs pe care l-am așteptat cu nerăbdare și care nu m-a dezamăgit. Am aflat lucruri noi (deși nu chiar atât de multe pe cât credeam) dar cel mai important lucru, pe care îl știam deja, mi s-a reconfirmat: succesul vine din încrederea pe care o ai în propria persoană. Toți cei trei lectori mi-au transmis, în mod indirect, acest mesaj prin aplombul cu care s-au prezentat în fața noastră și prin mulțumirea de sine (în sensul bun al cuvântului) prin care se refereau la munca și la cariera lor. Mi-au plăcut și prezentările dar ca impresie generală, când mă gândesc la curs, acesta e primul lucru care îmi vine în minte: atitudinea.scoala flanco
  • Am cules și am mâncat pe săturate zmeură din grădina părinților. Pare idilic să aduni zmeura direct din mediul ei natural dar nu e chiar așa pentru că m-am zgâriat toată și pe mâini și pe picioare.
  • Am salvat un păianjen de la moarte. E adevărat că iubesc animalele dar până acum nu am fost impresionată de astfel de creaturi. Micuțul ăsta însă mi-a provocat un sentiment de milă amestecat cu admirație văzând cât de tenace poate să fie. Zmeura de care vă spuneam am adunat-o în găletuțe de plastic recuperate de la iaurtul pe care îl cumpăr în fiecare săptămână iar seara am băgat recipientele în frigider. Nu mi-a venit să cred când am văzut a doua zi dimineața că pe gura unei găletuțe un păianjen mititel și-a țesut o plasă. A lucrat săracul toată noaptea sperând să prindă o muscă sau un țânțar ca să poată supraviețui numai că la mine în frigider nu se găsesc niciun fel de bidigănii (din fericire). Și pentru că l-am văzut așa de disperat să trăiască, l-am eliberat pe balcon 🙂 paianjen
  • Am trăit senzații tari în călătoria cu un microbuz al cărui șofer citea ziarul în timp ce conducea detașat. S-a cam zbârlit adrenalina în mine dar am ajuns teafără la destinație. IMAG3993
  • Am primit un cadou de ziua mea de la Sephora. Aproape uitasem de sms-ul prin care mă anunțau că mă așteaptă o mică surpriză în magazin și nici nu știu cum de mi-am adus aminte când am trecut pe acolo să întreb dacă mai e valabilă oferta. Era 🙂 Și am primit un fard de obraz foaaaarte drăguț cu două nuanțe. seph2
  • M-am supărat că s-a întâmplat Brexit-ul. Cu toate că sper că nu ne va afecta prea tare, nimic nu va mai fi la fel. Nu mă interesează cursul acțiunilor la nicio bursă și nici creșterea prețului aurului dar dacă se introduc iar vizele, va fi horror.
  • Am vizitat Cetatea Alba Iulia într-o mică excursie de câteva ore. S-a restaurat tot zidul cetății și arată absolut minunat iar după părerea mea este un punct de maximă atracție turistică pe care e musai să-l vedeți. Cu siguranță nu o să regretați pentru că nu mai există așa ceva în România. Am făcut și un filmuleț pe care vă invit să-l urmăriți aici:

        Voi ce ați făcut săptămâna trecută? Tot la muncă sau au început deja concediile?

Share This:

Read More

10 lucruri care nu-mi plac

        Nu știu ce m-a apucat să fac lista asta dar probabil mi se trage de la canicula care îmi dă o stare de disconfort și ca întotdeauna când ceva mă deranjează îmi vin în minte numai lucruri negative. De fapt nici nu am chiar atât de multe dar tot am găsit să înșir câteva.

  1. Clătitele. Nu mai știu pe nimeni căruia să nu-i placă și cu toate astgea nu înțeleg de ce lumea se dă în vânt după aluatul acela copt doar pe jumătate. Mănânc și eu o clătită, două, ocazional, dar fără nicio plăcere. Eu personal n-am făcut niciodată clătite și din partea mea ar putea să dispară pentru totdeauna că nu le-aș simți lipsa.
  2. Muzica dată la maxim la nunți. Și nu doar la nunți ci la orice petrecere. Să fii la o nuntă nu e același lucru cu a te duce în club sau la discotecă unde nu ai altceva de făcut decât să te zbânțui toată noaptea pe ritmuri tembele care se repetă la infinit. Poate vrei să mai schimbi o vorbă cu vecinul de masă, poate vrei să mai cunoști oameni noi sau poate vrei să-i ceri chelnerului să-ți umple paharul fără să fii nevoit să urli ca să te audă. Urăsc să fiu răgușită trei zile după câte o noapte de super distracție în care bașii mi-au spart creierul.
  3. Grătarele făcute la ”iarbă verde”. Am trecut de faza asta, de fapt cred că niciodată n-am fost chiar entuziasmată de astfel de ieșiri dar mă lăsam dusă de val. Și de anturaj 🙂 Să mă duc la naiba-n praznic cu o mie de bagaje, castroane, tacâmuri, șervețele, cărbuni și încă o jumate’ de bucătărie înghesuită în potbagaj… nu e de mine. Să ce? să gătesc ferindu-mă de muște și albine iar în jurul meu totul să fie lipicios? No, thanks. E adevărat că îmi place și mie o bucățică suculentă de carne friptă dar am destui prieteni care au astfel de grătare și cuptoare de grădină și dacă mă invită la ei în curte, este minunat. Dacă nu, prefer să stau acasă și să mănânc ce se poate face pe aragaz. Avem o familie de prieteni cu care ne întâlnim destul de des și pe terasa lor pavată cu granit petrecem seri minunate de vară fără să fie nevoie să ocolesc câte o balegă de vacă așa cum se mai întâmpla când ieșeam la iarbă verde pe Valea Arieșului. Pentru mine ieșirile la munte înseamnă drumeții în natură și nicidecum chiolhanuri.
  4. Rochiile, bluzele, fustele, orice haine care au asimetrii. De exemplu nu-mi plac rochiile cu un umăr gol deși am văzut actrițe superbe pășind pe covorul roșu cu haine create de designeri celebri având astfel de asimetrii. M-am tot gândit de ce nu-mi plac și mi-am dat seama că am preluat această idee ciudată de la mama. Pe ea am tot auzit-o, de când eram mică, repetând acest lucru și am preluat din mers părerea ei fără să știu cu exactitate de ce. Puterea educației 🙂 Nu mai pot să mă schimb acum.
  5. Toamna. Pentru mine este cel mai urât anotimp iar frunzele care se îngălbenesc și cad din copaci mă deprimă total. Toate lucrurile rele din viața mea s-au întâmplat toamna iar zilele care se scurtează văzând cu ochii mă aduc la disperare. Nu-mi place bruma, nici ploaia, nici ceața și nici facturile la gaz care încep să crească 🙂
  6. Unghiile decorate excesiv cu sclipici, floricele, dungi, fundițe, pietricele, gâze și fluturi. Mi se par prea încărcate, nu fac mâna frumoasă și sunt de un gust îndoielnic. Nu-mi plac nici unghiile foarte lungi, cele foarte ascuțite mă fac să mă gândesc la cotoroanțe iar cele tăiate drept și crescute peste limite arată ca lopețile. Sau ca vâslele 🙂 Nu mă înțelegeți greșit, și eu îmi vopsesc unghiile și îmi plac toate culorile dar, ca de obicei, ce e prea mult, strică.

    unghii
    foto JennyClaireFox
  7. Statul la plajă. Nu mi-a plăcut niciodată să mă coc la soare și, pe vremuri, când nu știam atâtea despre efectul nociv al radiațiilor, mă chinuiam să zac pe nisip în speranța obținerii unui bronz cât mai intens că așa era moda, să te întorci de la mare negru tuciuriu. Acum sunt fericită că a trecut acest trend și că, la sfârșitul verii, nu fac notă discordantă cu pielea mea nebronzată.
  8. Culoarea vișinie. Puteți să-i spuneți grená, bordo sau marsala că tot dracul ăla este și oricum îmi stă îngrozitor de rău cu ea. Nu am și nici nu voi avea vreodată o haină culoarea asta.
  9. Amestecurile de condimente. De ce să cumperi amestecuri atunci când, atât de ușor, ai putea pune din fiecare așa cum îți place ție? Condimente pentru friptură. Condimente pentru pește. Pentru cârnați, pentru sarmale, pentru ciorbe… ce-s alea? Nu mai bine pun eu cât cimbru vreau, cât mărar am chef și cât tarhon îmi place? Azi am văzut o râșniță cu sare și chilly. În ce proporție erau amestecate, asta numai cel care a avut această idee genială ne poate spune. Iar condimentele pentru varză m-au dat gata. De când le-am văzut, sunt pregătită pentru orice, chiar și pentru apariția condimentelor pentru dovlecei 🙂 Sau pentru broccoli. IMAG4009
  10. Medicamentele. Normal, o să-mi spuneți că nimănui nu-i plac medicamentele dar am mari îndoieli în  această privință. Cunosc o grămadă de oameni care la cel mai mic semn de răceală se îndoapă cu paracetamol, algocalmin, sirop de tuse, nurofen și încă enșpe mii de pastile al căror prospect îl știu pe de rost. Și au stocuri din fiecare în casă. Eu cred că ăstora le place să ia medicamente. Mie nu-mi place să iau nimic, mi-e frică de efectele adverse și nu iau decât dacă sunt absolut nevoită.

        Îmi doresc să nu se simtă nimeni ofensat citind despre lucrurile care nu-mi plac mie. S-ar putea, de fapt sunt sigură, că există o mulțime de oameni cărora nu le plac hainele mele sau cum îmi fac eu părul, ce cărți citesc sau cum scriu. Sau cum îmi fac eu unghiile 🙂 Sunt oameni care nu suportă pisicile iar eu le ador. Până la urmă este o chestiune de gusturi și, din fericire, nu suntem cu toții la fel dar atâta timp cât ne respectăm unii pe alții n-ar trebui să ne deranjeze opțiunile celor din jur. Voi aveți o astfel de listă? care sunt primele trei lucruri care vă vin în minte atunci când vă gândiți la ceva ce nu vă place?

Share This:

Read More

Reclame la bere care te fac să cumperi pantofi

        Ce gust are gustul puternic și-amărui? Voi ce răspuns ați da la o astfel de întrebare? (tâmpituță, e drept) pfff… Amar, normal 🙂 Greșit! spun însă cei cu reclama la nu știu ce bere. A trebuit să văd clipul ăla de o sută de ori ca să-l înțeleg și chiar nu sunt grea de cap sau, mă rog, asta e impresia pe care o am eu despre mine 🙂 Îmi plac reclamele și pot să spun că sunt de-a dreptul pasionată să văd ce iese nou pe piață pentru că multe sunt chiar simpatice. Cred că mi-ar fi plăcut să lucrez în domeniul acesta deși e greu să creezi conținut cu impact tot timpul dar, na, de-aia se câștigă bine în publicitate. Ideile bune se plătesc bine.

        Idee bună înseamnă când reclama prinde ușor la public, când se reține ușor sau când, topul topurilor, sloganul intră în folclor. Cine n-a auzit sau n-a folosit expresia prietenii știu de ce sau tu cu cine faci banking? Vi se pare că e prea ca la țară? 🙂 Revenind la gustul puternic și-amărui, m-a enervat faptul că n-am înțeles reclama asta când am văzut-o la televizor. Prima dată am crezut că n-am fost atentă și mi-a scăpat ceva dar nici a doua , nici a treia oară n-am priceput-o și deja eram de-a dreptul intrigată despre ce vorbesc oamenii ăia acolo. Că o dădeau când cu gustul berii, când cu fotbalul (legătură deja consacrată), când cu pantofii… legătura asta n-am prins-o și nu înțelegeam de ce ar trebui să mă gândesc la pantofi cum ar fi aceștia atunci când beau bere.

        Drept și prin urmare am căutat reclama pe YouTube și m-am pus cu burta pe carte, adică pe vizualizat. Până la urmă am priceput mesajul și mi se pare chiar drăguț: trei băutori de bere consacrați îl descos pe un novice despre senzația pe care o are atunci când simte gustul puternic și-amărui iar ăsta, săracul, tânăr și un pic derutat, nu știe (încă) să se bucure de savoarea băuturii așa că experții îi explică ce simt ei atunci când dau pe gât o sticlă de bere rece: E ca atunci când echipa ta primește goldar a fost offside… ha-ha-ha!! E ca atunci când vii acasă de la nuntăși-ți scoți pantofii… hi-hi-hi!!

        Despre lucruri sfinte cum e fotbalul nu e cazul să glumim zilele astea când toată România e cocoșată de înfrângerile penibile de la Euro 2016 așa că rămâne senzația de eliberare când scapi de pantofii care te-au strâns toată noaptea la nuntă. Cred și eu, nene, dacă în loc să îți cumperi o pereche de pantofi eleganți pentru bărbați care să te țină cinci sezoane de petreceri, nunți, botezuri și revelioane, alegi unii din plastic făcuți pe vaporul care face curse din China. Normal să te bucuri că scapi de ei. Dar să ajungi să compari o gură de bere rece cu descălțatul de pantofi, jur că nu m-aș fi gândit. De fapt habar n-am dacă aș fi avut vreo idee. Chiar, dacă am fi fost încă la școală și ne-ar fi dat temă să facem o cumpunere pe acest subiect, voi cu ce ați fi comparat o bere rece într-o zi caniculară?

        Dacă nu știați reclama despre care vorbesc, priviți clipul de mai jos:

Share This:

Read More