3 lucruri pe care nu le știam despre becurile cu LED

        Probabil v-ați dat seama că îmi place shoppingul și că nu mă trag deoparte când e vorba de o mică excursie la cumpărături. Sunt însă magazine în care nu intru aproape niciodată decât dacă am un scop precis. Nu mă atrag deloc, dar absolut deloc, magazinele de electronice care mă plictisesc de moarte cu toate că și acolo aș avea unele interese, de exemplu aș putea să mă uit ce uscătoare de păr au mai apărut sau ce funcții noi au roboții de bucătărie. Soțul, în schimb, fiind pasionat de tehnică, e cel care zăbovește în magazinele astea și de obicei, când mergem la mall, ne despărțim și fiecare merge în treaba lui ca să nu așteptăm unul după altul.

        Sâmbătă, în loc să stau să fac curățenie ca tot omul înainte de Paști, am avut o poftă nebună de niște aripioare de la KFC așa că m-am dus la Iulius Mall cu intenția de a cumpăra o găletuță pe care să o aduc acasă pentru prânz. Mi-am propus să merg pe principiul veni, vidi, vici adică rapid, fără să pierd vremea inutil numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și m-am trezit căscând gura pe la tot felul de vitrine. N-aveam niciun chef să mă grăbesc acasă așa că am probat toți pantofii și am încercat toate parfumurile din Sephora după care mi-am amintit că ar trebui să cumpăr un bec pentru casa scării. Becul ăla e ars de  aproape o lună și acum , cât soțul meu e plecat, nimeni nu se învrednicește să-l schimbe. Am crezut că e simplu să cumperi un bec, ce ar putea să fie complicat? să aleg între un bec de 60, 75 sau 100 de wați… eu, cel puțin, la nivelul acela m-am oprit dar vă spun că nu e deloc așa.

        Am intrat la magazinul de electrice și m-am îndreptat spre raionul de becuri. Waw! m-am șocat câte modele erau pe rafturi și nu erau două la fel :) Stăteam înțepenită fără să am habar ce trebuie să aleg și mă simțeam pur și simplu copleșită (deși rar mi se întâmplă asta). Probabil că păream tare dezorientată din moment ce la un moment dat s-a apropiat de mine un băiat care lucra acolo și m-a întrebat dacă-mi poate fi de folos. Da, evident, și m-am gândit că se vedea de la o poștă că mă uitam ca mâța-n calendar.

        Avea chef de vorbă și mi-a povestit despre becuri câte-n lună, câte-n stele iar la un moment dat, pentru că nu se mai putea opri, am încercat s-o dau pe glumă întrebându-l dacă e cumva rudă cu Florin Piersic. N-a gustat umorul și mi-a răspuns la modul cel mai serios că el își face jobul cu mare plăcere pentru că lucrează la una dintre cele mai puternice companii de profil din lume. Ia uitați-vă ce scrie aici și mi-a arătat cu mândrie inscripția albastră de pe tricoul lui alb. Era simpatic băiatul și oarecum m-a înduioșat entuziasmul lui tineresc.

        Am înțeles că atunci când cumperi un bec nu trebuie să lași prețul să te influențeze. Un bec cu LED poate fi (și chiar este) mai scump decât celelalte becuri însă consumă mult mai puțină energie ceea ce, în timp, compensează diferența inițială de bani. Există mai multe feluri de dulii decât am putut eu să-mi imaginez, mai bine spus eu știam doar că pot alege între dulie mică sau dulie normală dar, nuuuu… acum sunt foarte multe tipuri în funcție de corpul de iluminat. De ce s-au inventat atâtea tipuri încă n-am aflat, unele cu înșurubare, altele cu piciorușe care se înfig, unele mai subțiri, altele mai lungi, mai distanțate, cu două contacte, cu trei contacte… Poate îmi explică și mie un inginer după ce o să arunce un ochi aici. A, și să nu uit, pentru o exprimare mai elevată voi folosi de acum înainte cuvântul soclu și nu dulie deși este același lucru. Adică așa am dedus :)

        Dar să nu uit ceea ce voiam să vă spun, lucruri pe care nu le știam până acum dar care mi s-au părut demne de reținut:

  1. Insectele nu sunt atrase de becuri cu leduri pentru că  nu emană ultraviolete, această lumină fiind cunoscută ca preferata insectelor zburătoare. Deci și prin urmare sunt perfecte pentru balcoane și terase și sper că și țânțarii intră în aceeași categorie cu moliile, adică insecte zburătoare.
  2. Becurile cu leduri oferă lumina maximă instantaneu spre deosebire de cele fluorescente care au nevoie de timp pentru a ajunge la potențialul complet. Acesta este un avantaj real asupra celorlalte becuri în încăperile în care luminile sunt frecvent pornite și oprite, de exemplu la baie. Eu am în baie un bec economic și până ajunge să dea lumină suficientă, aproape m-am terminat de machiat. Practic, bâjbâi de fiecare dată și pe când se încălzește becul ca lumea, îl sting și plec :)
  3. Becurile cu leduri nu conțin mercur (spre deosebire de cele eficiente energetic). Mi se pare ciudat că nu am fost informați despre existența mercurului în unele becuri mai ales după ce s-a făcut atâta tam-tam pentru scoaterea termometrelor cu mercur de pe piață. Ar fi bine deci să aveți grijă ca becurile economice să nu se spargă și în niciun caz să nu le aruncați la gunoi pentru că mercurul este foarte periculos.

bec

Share This:

Citește mai mult

Pro sau contra legănatul copiilor?

        Ziua de azi a fost  horror. M-a epuizat emoțional și abia am așteptat să ajung în liniștea casei mele, între lucrurile mele, să-mi iau pisica în brațe și să uit  toate răutățile care mi s-au întâmplat. Nu o să vă dau chiar amănunte concrete,  dar nici n-o să fac pe misterioasa și să vorbesc în doi peri din care fiecare să deducă ce vrea. Pe scurt, conflictul a pornit de la o cerință profesională pe care una din fetele pe care le coordonez a refuzat să o ducă la îndeplinire pentru că, spunea ea, nu este logic. Adică așa i se părea ei, că nu e logic chiar dacă era perfect legal și obligatoriu de aplicat. L-a luat pe nu vreau în brațe fără nicio altă argumentare în timp ce eu încercam să o conving că greșește. Chiar dacă nu era prima oară când duceam cu ea o luptă de lămurire, eram din nou surprinsă, sau mai degrabă șocată, de modul ei de a pune problema.

        Deși discutam în contradictoriu, niciuna dintre noi nu aveam tonul ridicat și poate de aceea m-a luat pe nepregătite izbucnirea pe care a avut-o cea de-a treia colegă care se afla în birou și care s-a erijat în avocat sau purtător de cuvânt sau nici nu știu cum să definesc sarcina pe care și-a asumat-o fără să fie rugată. S-a repezit ca un uliu asupra mea scoțând pe gură răutate după răutate cu atac la persoană, fără vreo legătură cu motivul profesional pe tema căruia se iscase discuția. Știam că nu mă simpatizează după răbufnirile, pufnelile și trîntitul ușii la care asist zilnic și după muțenia pe care mi-o servește la primele ore ale dimineții. Bănuiam și că e rea după modul în care vorbește cu oamenii care au nevoie de informații sau care îi solicită ajutorul,  dar abia astăzi acest lucru mi s-a confirmat cu vârf și îndesat. Degeaba spune rugăciuni peste rugăciuni și merge la biserică de cinci ori pe săptămână, degeaba plătește slujbe și face mătănii. degeaba ține posturi, face pomelnicuri la mănăstiri și se închină la icoane, degeaba și-a pus poze cu sfinți pe birou și face sfeștanie în fiecare încăpere dacă sufletul ei mustește de otravă. Toate astea sunt fără de folos și de azi nu mai păcălește pe nimeni cu smerenia ei de suprafață sau cu obiceiurile ostentative de mare creștină.

        Long story short, tipa asta m-a jignit absolut gratuit aruncând cu venin doar ca să se răcorească. Mulțumesc ălui de sus că am reușit să mă abțin și n-am intrat în jocul ei mizerabil să arunc și eu cu vorbe de care apoi să-mi pară rău. Cert este însă că m-am indispus teribil și chiar dacă nu sunt genul care să pun la suflet, lucrul acesta m-a afectat și mi-a stricat complet ziua. Am venit acasă, m-am trântit în pat încercând să uit de tot și de toate și m-am gândit, ca întotdeauna când sunt supărată, ce bine ar să fiu iar mică și mama să mă legene în timp ce adorm, să simt două brațe calde și moi care să mă cuprindă cu drag și în care să mă scufund într-un ritm de du-te vino fără sfârșit. Din păcate acesta e doar un vis care s-a întâmplat aievea într-un veac demult apus.

        Grozav ce-mi place legănatul și într-o vreme mă gândeam la modul cel mai serios să-mi cumpăr un balansoar care să-mi re-creeze starea de bine pierdută la marginea copilăriei, în care să mă lăfăi seara în timp ce citesc o carte sau mă uit la televizor. Voiam un balansoar clasic din lemn (din acela din care vedem în toate filmele americane că se găsesc pe terasele acoperite din fața caselor) dar am renunțat la idee pentru că n-aș fi avut unde să-l pun, asta pe de o parte, iar pe de altă parte m-a influețat și mama care mi-a spus cândva demult că balansoarul este o chestie tipic bătrânească și că odată instalat în el de acolo nu te mai dă jos decât tanti cu coasa :) Avea și mama unele idei…

        Adevărul e că legănatul te liniștește dându-ți timp să-ți pui gândurile în ordine. Vine ca un soi de reminiscență a copilăriei și sunt sigură că de cele mai multe ori nu este semnul unei carențe emoționale ci modalitatea de a reduce o tensiune interioară. Cred că tuturor copiilor le place să fie legănați – uite că am ajuns să fac și analiză psihologică :) dar acum îmi dau seama că orice mamă își leagănă copilul din instinct, nu că ar fi învățat-o moașa sau i-ar fi spus cineva că așa se face. Doamne, cât i-am mai legănat și eu pe copiii mei până simțeam că mi se rup mâinile. Le plăcea legănatul și s-ar fi hâțâit toată ziua dar pe vremea aia nu existau atâtea modele de balansoare cum sunt acum. leagane        De fapt cred că nu existau deloc iar ideea acestora mi se pare pe cât de simplă, pe atât de genială. Eu doar pot să-mi imaginez cât de repede se liniștește acum copilul atunci când îl pui într-un astfel de leagăn. Nu mai urlă că nu-l lași să bage un cui în priză, să arunce pireul de spanac pe jos, să mestece în oala care fierbe pe foc sau să bage degetele în ochii pisicii. Și nepoata mea, Silvia, avea un astfel de balansoar când era mică (acum e mare, are 10 luni) și tare îi plăcea să stea în el și să asiste la discuțiile oamenilor mari. Acum i-a rămas mic și i-ar trebui un model pentru copii mai mari în care să-și poată lua avânt :) Probabil o să-l primească în cel mai scurt timp dar până una-alta când simte nevoia de legănat este scoasă la plimbare cu căruciorul. Are un cărucior foarte fain, 3 în 1, adică landou, scaun auto și cărucior sport, foarte compact dar care se pliază extrem de ușor printr-o singură apăsare, și care s-a comportat minunat atât pe nisipurile plajelor din Thassos cât și astă iarnă prin zloata din București. Căruciorul a fost cumpărat de aici, a fost cea mai bună investiție și a meritat fiecare bănuț. Cărucioare, leagăne, balansoare, toate îi plac Silviuței dar se pare că și Cristinei, la fel de mult ca și mie. Suntem pe-o minte, asta e clar, iar plăcerea legănatului se moștenește genetic. După cele ce v-am spus, ați înțeles, cred, că eu sunt pro legănatul copiilor. Voi de ce parte sunteți? pro sau contra?leagan ioanaspune

Share This:

Citește mai mult

Cum să gătești un broccoli delicios în doar 10 minute

        Cu toate că cel mai mult folosesc cuptorul cu microunde la încălzit mâncarea, uneori gătesc în el, în special vara când e foarte cald în bucătărie. În iulie, august, când canicula e în toi, n-aș aprinde focul la cuptor nici să mă plătească cineva în aur dar cum totuși nu pot să mănânc numai salate, am descoperit că și la microunde se pot face multe chestii fără să supra-încălzesc bucătăria. Una dintre ele este broccoli cu cașcaval, o rețetă foarte simplă și rapidă ca de altfel toate rețetele mele, și bineînțeles foarte gustoasă. Se poate face și cu conopidă în loc de broccoli, depinde care dintre cele două legume vă place mai mult. Ingredientele sunt cele de mai jos, ca de obicei fără cantități exacte doar cu precizarea că la un broccoli eu pun aproximativ 200 de grame de smântână și cam 100 de grame de cașcaval. Sau mai mult dacă simt nevoia de calorii suplimentare :)ingrediente

        Broccoli se desface în buchețele și se pune în castronul în care  va merge la microunde iar cașcavalul se dă pe răzătoarea cu găuri mari. Într-un bol separat se bate oul întreg peste care se adaugă smântâna, sarea și piperul. Mai simplu de atât nu se poate. br1        Peste broccoli se toarnă puțină apă, cam un sfert de cană ceea ce însemană 60-70 de ml ca să nu se deshidrateze și se bagă la microunde pentru câteva minute. Eu am un cuptor de 700 W  pe care l-am luat de aici și îl las 4 minute pe putere maximă pentru că broccoli nu trebuie nici să se facă fleașcă dar nici să rămână crud. Apoi se toarnă deasupra smântâna cu ou, se presară cașcavalul, se amestecă de două ori și se dă înapoi la microunde încă 5 minute. final1        Cașcavalul se topește dar în rest arată exact la fel după ce este gata și ce-mi place foarte mult este că broccoli își păstrează culoarea de verde crud care îi sporește farmecul. Este o mâncare  absolut delicioasă care ați văzut că nu vă ia mai mult de 10 minute să fie gata iar în timpul preparării  nu se murdăresc o sută de vase ca să ai ce lucra după aia.

        Aceste cuptoare cu microunde mi-au făcut viața mult mai ușoară și nu aș renunța la ele pentru nimic în lume. Știu că există numeroase controverse legate de utilizarea lor, dar cei care susțin că microundele dăunează sănătății ar trebui să renunțe și la utilizarea telefoanelor mobile.Ori pe unde umblăm suntem înconjurați de unde radio de scurtă frecvență și ne dăm cu capul de ele fără însă să le simțim :) Come on, radiațiile electromagnetice au existat dintotdeauna, cu mult înainte de a fi descoperite de oameni, și nu ele sunt cele care au decimat populațiile globului…

Share This:

Citește mai mult

Iubirea mea păroasă

        Am iubit pisicile de când mă știu dar din păcate nu mi-am putut manifesta cu adevărat dragostea decât după ce am ajuns la maturitate. Când eram mică mama n-ar fi conceput să ținem o pisică în casă cu toate că ea a crescut înconjurată de animale și era o mare iubitoare a lor. Dar considera că pisicile (ca și câinii, de altfel) lasă păr, sunt purtătoare de paraziți, aducătoare de boli, microbi și că locul lor este afară, în curte. Deci nu s-a pus niciodată cu adevărat problema să aduc în casă vreun patruped deși am avut câteva tentative nereușite. Însă după ce am ajuns la casa mea nu mi-a mai stat nimic în cale, mai ales că și Cristi a fost de acord încă de la început. Și încă cum! O să vă spun odată povestea lui Happy, cățelul care a trăit 15 ani și jumătate și pe care l-am adoptat când avea doar 4 săptămâni și nu știa să mânânce singur iar Cristi se scula de două ori pe noapte să-i încălzească lapte la microunde :) Dar azi nu e vorba de Happy ci de Sylvestra, mâța cu care stau în casă de aproape 6 ani. E frumușică, nu? Mă rog, cel puțin pentru mine, e ca o rază de soare.Sylvestra        Are o poveste de viață care ar merita subiectul unui film iar eu m-am pricopsit cu ea când nu cred să fi avut mai mult de trei săptămâni. Când mi-a adus-o femeia care face face curat la noi în bloc, era mai mică decât o cană. O salvase din gura unui câine care, după ce o tăvălise bine prin praf, o luase la fugă cu ea în gură pe stradă. Femeia a început să strige și a aruncat cu umbrela după el, câinele s-a speriat, a lăsat pisicuța jos și a fugit. M-a rugat să-i găsesc un plasament pentru că ea nu avea unde și cum să o țină. Am căutat dar fără să mă străduiesc prea tare. Mai bine spus am așteptat să-mi sune cineva la ușă și să mă întrebe dacă nu am de dat o pisică spre adopție și cum n-a sunat nimeni, a rămas la noi până în ziua de azi.

        O iubim cu toții ca pe ochii din cap cu toate că sentimentele nu sunt reciproce :) E un pic antisocială, nu prea stă la mângâiat, nu toarce decât rareori și atunci abia o auzi, se sperie din orice, nu se bucură de jucării și face mofturi la mâncare. În schimb are o mare pasiune: dormitul. Ar dormi oricât și oriunde, adică nu chiar oriunde ci de preferință pe ceva moale și cald. Abia așteaptă să mă culc ca să se cuibărească la picioarele mele iar uneori noaptea vine și îmi face masaj la cap. Îmi vine să o mănânc atunci.

        Cristi i-a cumpărat un pătuț care se agață de calorifer și în care ar putea să doarmă foarte confortabil dar ea preferă orice alte locuri pe unde ar putea să-și lase părul cum ar fi canapeaua, hainele împăturate din dulap, prosoapele puse la uscat, covorul sau pernele de pe fotoliu. Și, bineînțeles, toate hainele mele închise la culoare.Sy doarme        Nu m-ar deranja să doarmă oriunde, dacă n-ar lăsa atâta păr peste tot. Am role din alea cu lipici la îndemână în fiecare încăpere dar sunt locuri în care acestea nu sunt eficiente și nu le pot folosi (de exemplu între bureții din care e făcut șezutul canapelei). Mi-e dragă mâța de mor dar asta nu mă împiedică să observ micile neplăceri cu care a venit la pachet. E adevărat că am aspirator, un Philips care trage foarte bine și n-am de ce mă plânge de el, ba din contră, sunt foarte mulțumită dar parcă mi-e greu să-l scot chiar în fiecare zi din debara și să aspir după măgărița asta mică. Stați liniștiți, asta nu e o insultă la adresa ei ci mai degrabă o formă de alint pentru că măgarii sunt niște animale foarte, foarte drăguțe care îmi provoacă un sentiment de milă pentru că sunt mereu batjocorite.

        Așa că mi-am dat seama că aș avea mare nevoie de un astfel de aspirator de mână în primul rând pentru că sunt mult mai mici și mai ușoare decât unul normal, deci mai simplu de manevrat. Apoi, neavând cabluri care să-l tragă după el, aș putea să-l țin undeva la îndemână și să aspir imediat ce își ridică mâța fundul ca să și-l mute în alt loc :) În doi timpi și trei mișcări n-ar mai exista un fir de păr în zonă. De fapt aș putea să-l folosesc și pentru curățat firimiturile de mâncare din fața măsuței din sufragerie unde e mereu plin de cojițe de popcorn sau aș putea curăța cu el chiar și interiorul mașinii. Sau sertarele. Sau colțurile din baie unde aspiratorul mare nu încape. Sau… înțelegeți ideea, este similară ciocanului lui Murphy. (Dacă tot ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur ți se par cuie).

        Deci, dacă o să am un aspirator de mână, n-o să mai văd în jur decât locuri de aspirat :) Cred, de fapt nu cred, ci sunt sigură că mi-ar fi foarte util așa că tot ce-mi rămâne de făcut este să mă hotărăsc asupra modelului.

 

Share This:

Citește mai mult

Să mai luăm o pauză de la lucrurile serioase

Un joc drăguț preluat de la Mihaela. Toate răspunsurile trebuie să înceapă cu prima literă a numelui, în cazul meu ”i”. Enjoy :)

  1. Nume: Ioana
  2. Câteva cuvinte din patru litere: inel, idol, imam
  3. Numele unui băiat: Iacob – ca să nu spun chiar Ion că era prea simplu :)
  4. Numele unei fete: Irina
  5. O ocupație: inginer
  6. O culoare: indigo
  7. Ceva ce o să porți în viitorul apropiat: ie
  8. Un nume de mâncare/ingredient: icre
  9. Ceva ce găsești în baie: iluminator (este un produs de machiaj, câteodată îl țin în baie, mai bine spus îl uit acolo dar nu găsesc alt cuvânt. Aveți voi o altă sugestie?)
  10. Un loc: India
  11. Un motiv pentru întârziere: indolența
  12. Ceva ce ai urla: Iooooi, ce fain! :)
  13. Un titlu de film: Inception (cu Leonardo DiCaprio)
  14. Ceva de băut: Iced Coffee (nu știu nimic românește, dacă știți voi, scrieți-mi în comentarii)
  15. Un grup muzical: Iron Maiden (heavy metal nu e chiar genul meu de muzică dar nimic altceva nu-mi vine în minte). Inna e o cântăreață, nu o formație, deci nu se pune.
  16. Un animal: iepure
  17. Un nume de stradă: Iancului
  18. O marcă de mașină: Infiniti. Recunosc că aici am trișat și am căutat pe internet pentru că nu știam nicio marcă de mașină care să înceapă cu i. Așa am aflat că Infiniti este aripa de lux a brandului Nissan. infiniti
  19. Titlul unei melodii: I will always love you (Whitney Houston)

M-au relaxat întrebările și dacă v-au plăcut și vouă, preluați leapșa și dați-o mai departe.

 

Share This:

Citește mai mult