Sunt pro-vaccin și sper că la fel sunt și prietenii mei

        După ce că aseară m-am culcat prost dispusă, prima știre pe care am citit-o în dimineața asta a avut darul să mă enerveze de-a dreptul. Cică Danemarca, prima țară care a renunțat la toate restricțiile legate de nenorocitul  ăsta de virus, își manifestă ”îngrijorarea” cu privire la români și bulgari, care ar putea să întrețină în continuare pandemia, din cauza procentului mic de oameni vaccinați. Nu știu unde și cum și-o manisfestă, dar va fi de ajuns să anuleze cursele din și înspre România ca tăvălugul să se pornească la vale și să ne trezim (din nou) ca fiind priviți drept ciumații Europei. Desigur că pe mine personal acest lucru o să mă afecteze enorm având în vedere faptul că locuiesc departe de soțul meu și călătoriile la mare distanță fac parte din rutina noastră.

        Discuțiile pe tema vaccinării vor continua la nesfârșit și niciun argument din lume nu o să convingă tabăra adversă că ar putea să-și reconsidere părerea. E la fel de inutil să aduci argumente și la fel de imposibil de schimbat opțiunea cuiva (dacă nu chiar mai greu) ca atunci când ai deschide o discuție despre înclinațiile politice. Eu m-am zbătut să ajung la vaccin cât de repede s-a putut și primul motiv a fost teama de boală iar abia pe locul doi a venit facilitatea de a putea călători în diverse locuri fără a mai intra în carantină. De fapt în februarie atunci când am făcut prima doză, încă nu se punea problema călătoriilor, Europa fiind cu toate porțile ferecate. Nu fac parte dintre curajoșii care luptă cu pieptul gol în fața virusului (care, după unii,  poate nici nu există) și nici moartea prin sufocare nu mi se pare cea mai plăcută metodă de a da colțul dar nici nu vreau să dau în paranoia umblând cu cagula pe stradă, plimbându-mi nepoții cu mască în parc și dând în agorafobia socială. Am înțeles că virusul este deja endemic și nu va putea fi eradicat vreodată și, pe de altă parte, mi-e clar ca bună ziua că nici mult așteptatul vaccin nu a făcut minuni. Eficacitatea lui lasă mult de dorit iar asta nu a făcut decât să dea apă la moară anti-vacciniștilor.

        Presimt că nu mai este mult și cele două tabere se vor lua la încăierat în toată regula în timp ce pașapoartele covid vor deveni anexă la actul de identitate, permisul de mers la mall va sta în portofel lângă cardurile bancare iar restricțiile fizice, sociale și economice ne vor umbri viața prin agresivitate. În tot acest timp virusologii de Facebook vor continua să se zbată în a demonstra conspirația mondială care a pus stăpânire pe pământ cu scopul, limpede ca lumina zilei, de a depopula planeta și pentru ca unii să facă miliarde de dolari din vânzarea vaccinurilor. Ca să nu mai spun de teoria conform căreia covid-19 nu este mai rău decât o răceală iar tratamentul se face cu paracetamol. Sau cu medicamente pentru uz veterinar sau chiar cu uleiuri esențiale. Nici nu știu de ce mai suntem unii fraieri care mergem la doctori adevărați în loc să ne luăm toate informațiile de pe net unde găsim în mod gratuit specialiști care au absolvit cursul de prim ajutor în școala generală și îți pot apoi explica ce sunt indicatorii D Dimeri ai activității de coagulare sau în ce situații nivelul de creatinina serica este crescut.

        Și dacă tot m-am pornit, mai este un lucru care mă enervează foarte tare, mai mult chiar, îmi provoacă scârbă. Atitudinea de superioritate și șmechereală prostească de a face uz de un fals certificat  de vaccinare. Păi dacă tot te crezi nemuritor și intangibil, asumă-ți și faptul că societatea are niște reguli după care funcționează. Iar una dintre ele tocmai a intrat în vigoare și face parte din categoria pâine și circ: Ministrul Sănătăţii a semnat ieri ordinul pentru organizarea loteriei de vaccinare iar premiul cel mare este în valoare de 1.000.000 lei. De ce naiba m-am grăbit cu vaccinarea ca fata mare la măritat, nu știu. Succes însă celorlalți!

 

Share This:

Read More

Cu barbă sau fără?

        Un studiu efectuat de propria persoană printre colegii de serviciu arată că bărbații proaspăt bărbieriți arată mai tineri. O fi acesta un lucru bun sau rău? Depinde de conjunctură. Dacă la 20 de ani îți dorești cu disperare să arăți mai ”copt”, să arăți ca o persoană adultă, cu experiență de viață și care poate să își dovedească discernământul în orice situație, acest lucru poate funcționa de minune. Dar dacă ești trecut binișor de prima (sau a doua) tinerețe un barbierit proaspăt te arată chiar și cu 10 ani mai tânăr.

        O spun din start, mie îmi plac bărbații care poartă barbă dar, desigur, gusturile sunt subiective. Stăteam deunăzi la o terasă împreună cu soțul meu și la masa alăturată s-au așezat patru tineri la douăzeci-douăzeci și ceva de ani. Frumușei, veseli, dezinvolți, îmbrăcați decent, vorbind pe un ton moderat fără să deranjeze pe nimeni din jur, știți voi,  genul acela de băieți bine crescuți, veniți cu cei șapte ani de-acasă. Ce m-a impresionat însă în modul cel mai plăcut a fost faptul că niciunul dintre ei nu fuma și mi-am exprimat acest gând cu voce tare. Rar se întâmplă să văd la o masă un grup întreg unde niciunul din ocupanți să nu aibă țigara în mână. Da, a zis soțul meu, este minunat că au sărit peste acest obicei oribil însă ce nu îmi place mie la ei este că toți arată ca talibanii cu bărbile astea care le acoperă fața. M-a amuzat comparația care avea totuși un sâmbure de adevăr și cu toate că nu empatizez sub nicio formă cu grupările extremiste, mie îmi plăcea cum arată băieții.

         De fapt cum să nu-mi placă atunci când eu sunt cea care se preocupă de cum arată barba lui Vlad, băiatul meu, și de multe ori cadourile pe care i le fac țin (și) de acest aspect. Niște rezerve gillette (pentru că barba trebuie totuși condusă într-o anumită direcție, nu o poți lăsa să crească la voia întâmplării) sau o ceara barba sunt întotdeauna binevenite.

Ca să nu mai spun că acum există chiar și șampoane speciale pentru barbă.

        Și rezultatele zic eu că se văd atunci când după folosirea acestora totul arată îngrijit, curat, igienic și, nu în ultimul rând, aspectuos. Nu pot să mă abțin și o să mă laud și eu cu copchilul meu așa cum face orice cioară 🙂 Deci, ce părere aveți? cu barbă sau fără?

 

Share This:

Read More

5 motive pentru care septembrie este cea mai bună lună pentru a călători

        Cred că cele mai reușite vacanțe pe care le-am făcut de-a lungul timpului s-au întâmplat în septembrie iar ultima, cea de anul trecut din Normandia, mi-a rămas la suflet. Dar și când am fost în Thassos la început de toamnă a fost minunat (niciodată n-am găsit Grecia mai spectaculoasă  ca atunci) iar roadtrip-ul de pe Riviera Engleză de la sfârșit de septembrie 2018, nu o să-l uit niciodată. Au mai fost vacanțe în septembrie și cu siguranță vor mai fi pentru că:

  1. Aglomerația din plin sezon estival dispare odată cu începerea școlilor. Este evident că familiile cu copii vor alege întotdeauna sejururile care se suprapun peste vacanțele școlare însă odată ce acestea iau sfârșit, numărul turiștilor se înjumătățește. Fără valul de copii  liniștea și pacea se vor așterne rapid peste majoritatea locurilor super aglomerate până în urmă cu ceva timp. Nu spun că stațiunile devin pustii peste noapte dar în orice caz dispar cozile de la înghețată, șezlongurile nu mai sunt toate ocupate, găsești cu ușurință locuri la terase și, până la urmă, cine nu-și dorește să aibă marea doar pentru sine?
  2. Vremea este mai blândă și valurile de caniculă se diminuează sau chiar dispar în totalitate. De asemenea și fenomenele extreme aproape dispar sau, în orice caz, scad în intensitate și aici mă gândesc la furtunile cumplite pe care le-am prins de atâtea ori în zilele fierbinți, în special pe litoral. Dar nu numai la mare pentru că și la munte am avut parte de ruperi de nori. Se pare însă că septembrie este luna cu cele mai puține precipitații. De altfel îmi displac și temperaturile extreme și nu mai sunt demult adepta statului la soare în prostie.
  3. Prețurile la biletele de avion, la hoteluri, pensiuni și airbnb-uri scad simțitor în această perioadă iar asta nu necesită niciun fel de demonstrație. Se vede cu ochiul liber pe toate site-urile companiilor aeriene sau de cazare care arată clar cum funcționează piața în funcție de cerere și ofertă. Din observațiile mele ante-pandemie am văzut că în unele cazuri prețul biletelor de avion scade aproape cu jumătate după ce începe școala însă acum, în această perioadă tulbure, mai intră în calcul încă un element legat de culoare: destinații verzi, galbene sau roșii ceea ce, este adevărat, este total imprevizibil. Dar acum ne referim doar la vremurile normale la care sperăm să revenim cât mai curând.
  4. Apare extrem de plăcuta senzație că vara s-a prelungit. Probabil ați trecut și voi prin tristețea, sau hai să-i spun ”melancolia”, la întorcerea din concediu când luminița de la capătul tunelului se întrezărește ca fiind foarte departe și aici mă refer la următoarea vacanță. Adică te întorci la serviciu cu forțe proaspete în iulie dar în același timp te gândești cu groază că până la Crăciun nu mai ai nicio pauzî și vei fi nevoit să intri în programul zilnic care te seacă de toate puterile. Dacă îți iei concediul în septembrie, o socoteală simplă îți arată că până la sfârștul anului mai sunt doar trei luni. E o iluzie, desigur, vara este la fel de lungă dar face bine la psihic.
  5. Este o lună fantastică și pentru cei pasionați de shopping. End of summer sale sună bine pentru cunoscători, nu? De ce să plătești prețul întreg pentru articole de plajă, prosoape de baie, pantaloni scurți, bustiere sport, șlapi sau bărcuțe gonflabile când poți să le iei la jumătate din bani și oricum multe dintre ele sunt lucruri care nu se demodează niciodată? Oricât ți-ai propune să nu faci cumpărături în concediu este greu să reziști tentației de a intra în magazinele, pe care de multe ori nu le găsețti acasă, și care afișează reduceri imense. Am trecut de faza în care mă întorceam din concediu cu valize suplimentare pline de haine luate la reduceri dar tot mi se întâmplă să mai calc pe alături.

        Încă nu am programat nimic pentru acest septembrie dar mai e timp pentru că oricum sunt adepta ofertelor last minute. Voi în ce lună plecați de obicei în concediu? Țineți cu orice preț să fie august?

 

 

 

Share This:

Read More

Easybox – o experiență plăcută de livrare

        Acum, pe când s-a terminat canicula, mi-am cumpărat și eu tăvițe de silicon pentru cuburile de gheață. Văzusem la Cristina și mi-au plăcut atât de mult când am văzut cu câtă ușurință se scot cuburile încât am zis că e musai să le înlocuiesc pe cele vechi din plastic obișnuit în care gheața se lipea mai rău ca de calota glaciară. Am găsit unele foarte drăguțe în formă de hexagon pe emag și le-am comandat mai ales că și prețul era bun.        Desigur că la o valoare mică nu găsești nicăieri transport gratuit iar chestia asta cu taxa de transport mă roade foarte tare deși n-aș spune că sunt o zgârcită însă să îți crească prețul cu 30% nu este convenabil pentru nimeni. Și ca să nu mai plătesc 15 lei pentru curier am ales varianta preluării coletului din easy-box (e și acolo o taxă dar mult mai mică). Mi se pare atât de comodă, simplă, eficientă și de viitor metoda asta încât nu pot să nu o recomand cu toată căldura oricui se nimerește.

        A fost pentru a doua oară când am primit un pachet în easy box (prima dată s-a întâmplat tot în această vară, comandasem o geacă de blugi de pe fashiondays dar am fost în altă locație). Emag însă are amplasat dulapul acesta (sau cum să îi spun, practic e ca un fel de dulap mare cu multe compartimente, ceva asemănător cu cutiile poștale din scara blocului) chiar la mine pe stradă. În momentul în care pachetul ajunge în easybox primești o notificare pe email și prin mesaj pe telefon cu un cod de acces și termenul în care poți ridica pachetul (vreo 2 zile dacă bine țin minte).  Te duci la easybox cănd ai timp, chef și bună dispoziție, nu contează că e zi sau noapte, nu mai aștepți acasă curierul și de descurci pe cont propriu. Codul primit se introduce pe ecranul  ”dulapului” (sau se scanează codul QR) și automat se deschide ușița corespunzătoare pachetului tău. Simplu ca bună ziua. Am fost super-mega încântată de acest sistem iar ca totul să fie și mai frumos, drept mulțumire că am utilizat această procedură și probabil pentru a o încuraja și promova, cei de la emag mi-au dat un voucher de 50 de lei pentru următoarea cumpărătură cu condiția de a alege același mod de livrare a coletului.

        Mie nu-mi trebuie multe, când aud de vouchere gratuite mă activez imediat și urgent mi-am găsit portofeleul de piele mult visat. Dintr-o piele groasă, solidă, cu fermoar cusut perfect, l-am comandat în secunda doi și în loc de 150 de lei am plătit doar 100. Mare chilipir 🙂 A venit la fel de repede și, la fel de ușor, am ridicat pachetul. Din păcate însă acasă am constatat că modelul ales de mine era mult prea mare pentru ceea ce aveam eu nevoie așa că am hotărât să îl returnez. Incredibil de simplu a fost și asta. După ce am completat pe site formularul de retur am primit din nou un cod cu care de data asta am lăsat pachetul în compartimentul a cărui ușă se deschisese și… gata. Fără să mă mai obosesc să chem vreun curier, să aștept să mă sune, să nu vină la timp, să ratez apelul… știți voi epopeea cu firmele de curierat prin care am trecut cu toții.

        Tare îmi place sistemul acesta și mă bucur că s-a implementat și la noi, îl știam din Anglia (așa lucrează cei de la amazon de mai mulți ani) dar văd că mai nou ținem și noi pasul cu tehnologia. Singurul lucru de care mi-e teamă e să nu se ajungă la vandalizarea acestor locații pentru că multe dintre ele sunt în spații deschise (pe stradă adică) și la noi chiar și  coșurile de gunoi sunt în pericol permanent de a fi distruse. Însă cel mai probabil există o camera de supraveghere fara fir care înregistrează tot ce se întâmplă și în caz de nevoie cei cu rele intenții ar putea fi identificați. Mie camerele de supraveghere îmi dau un sentiment de siguranță și niciodată nu am avut senzația neplăcută că mi s-ar încălca intimitatea indiferent dacă acestea sunt amplasate în magazine, la medic, pe stradă, la poștă, la aeroport sau în orice altă instituție. Adică știu că imaginile înregistrate au fost adesea utile prinderii diverșilor infractori. Chiar și când vorbim de camere spion lucrurile stau bine dacă ne gândim la câte bone au fost oprite la timp din a maltrata copiii de care trebuiau să aibă grijă sau câte cazuri revoltătoare petrecute în grădinițe au ajuns pe posturile de televiziune.

        Dar, revenind la lucrurile pozitive, la easybox carevasazică, cunoașteți sistemul? vă place? îl folosiți?

Share This:

Read More

Am finalizat actele apartamentului la 14 ani după ce am plătit avansul

        În general eu cred că fiecare om are o meserie la care se pricepe și este un fel de specialist pe domeniul lui chiar dacă acesta reprezintă o foarte mică bucățică din totalitatea abilităților de care, per ansamblu, ar putea da dovadă. Nu prea se întâmplă să fii bun la toate deși în ultima vreme au apărut academicienii de ocazie care țin prelegeri științifice și de medicină, și de economie, și de finanțe în același timp. Ba chiar și de politică externă. Nu cred că cineva poate fi bun la toate deși, cu mici derogări, am văzut profesori de chimie care scriau romane de succes sau ingineri de excepție  care s-au lăsat de meserie ca să își deschidă un restaurant. Ce vreau de fapt să spun este că dacă mie mi se strică un robinet o să apelez la un instalator și nu la un zugrav care a mai făcut mici reparații la rude și prieteni, dacă mă îmbolnăvesc o să merg la medicul de familie și nu la doctorul facebook, dacă vreau să mă tund o să mă duc la coafor și nu o să mă las pe mâna lui fiică-mea iar dacă vreodată o să îmi cumpăr un apartament o să apelez la serviciile unui avocat. De ce zic cu avocatul? Pentru că sunt pățită așa că acum suflu și-n iaurt.

        În urmă cu ceva ani, mai exact 14, căutam să cumpăr un apartament în Cluj iar procesul acesta nu a fost deloc ușor mai ales că încă nu începuse criza imobiliară și prețurile erau undeva la cer. Într-un final am găsit ceea ce căutam, adică apartamentul care să bifeze toate criteriile de care aveam nevoie. Era un bloc în construcție, relativ central și urma să ne fie predat semifinisat asta însemnând fără parchet, gresie și faianță, urmând ca toate acestea să le facem pe cheltuiala și după gustul nostru. Blocul era ridicat până la ultimul nivel dar încă nu avea geamuri și dacă plăteai un avans de 90% prețul era mai avantajos decât la un avans de 50%. Am făcut antecontractul la agenția imobiliară care a intermediat tranzacția, am plătit un comision destul de mare, dacă bine țin minte 2% și … Și ne-am bucurat, normal, că în curând vom fi proprietari. Lucrările la bloc mergeau destul de repede și din când în când mai treceam pe acolo să vedem stadiul la care s-a ajuns. Numai că într-o bună zi am constatat cu stupoare că lângă blocul ”nostru” se mai construia o clădire. Dar când spun ”lângă” asta însemna 30 de centimetri fără să exagerez absolut deloc. Geamul meu de la bucătărie dădea în peretele celeilalte clădiri. Șoc și groază. Nu știu și nu am reușit să aflu nici până în ziua de azi care dintre cei doi constructori a obținut autorizația de construire dând șpagă la primărie pentru că nu știu care dintre ei a depus primul actele, dar cert este că acolo s-au întâmplat niște nereguli uriașe. Banii nu aveam cum sa îi mai recuperăm și având în vedere că oricum voiam să modificăm structura apartamentului făcând o bucătărie deschisă care ar fi primit lumină naturală din altă parte, ne-am înțeles cu vânzătorul ca în schimbul acestei neplăceri să renunțăm la plata diferenței de 10%. Zis și făcut, am semnat un act adițional la antecontractul de vânzare cumpărare. Noi între noi, fără avocați, fără juriști, fără nimic.

        De altfel și antecontractul inițial l-am semnat în sediul agenției imobiliare fără să ne gândim că pe parcurs ar putea apărea probleme de natură juridică și fără să avem habar că un antecontract poate fi notat în cartea funciară, lucru care ne-ar fi scutit de multe emoții pe parcurs. Pentru că la un moment dat, după aproximativ un an după ce dădusem banii și apartamentul era gata, ne-am trezit că firma care ne vânduse a intrat în faliment și tot blocul era ipotecat în favoarea unei bănci.  E adevărat că se putea și mai rău, adică să nu se fi finalizat construcția, dar asta era o slabă consolare. Și uite așa nu s-a mai făcut procesul verbal de recepție și, cu toate că în fapt aveam apartamentul, în acte nu figuram nicăieri adică eram un fel de fiii ploii. Presupunând că am fi vrut să vindem apartamentul nu am fi avut cum. Ca să ajungem la intabulare am așteptat 14 ani și am reușit acest lucru doar cu ajutorul unui avocat. Da, timp de 14 ani am regretat în fiecatre zi faptul că nu am apelat la serviciile unui profesionist care ar fi știut toți pașii de parcurs de la începutul începutului. La un moment dat îmi pierdusem orice speranță și, pentru liniștea mea sufletească, am trecut această investiție la capitolul pierderi adică mi-am luat gândul ca să nu îmi mai fac sânge rău și mi-am spus că dacă va fi să fie, o să mă bucur atunci, dacă nu, nu, asta e, în viață mai și pierzi. Alții au tecut prin războaie și bombardamente sau le-au confiscat comuniștii casele și au reușit să treacă peste impas.

        Acum  dacă vrem, putem să vindem. Dar nu vrem încă deși valoarea a crescut foarte mult de atunci nu doar prin creșterea ”organică” dacă pot să o numesc așa, ci și prin îmbunătățirile și amenajările interioare pe care le-am adus apartamentului. Flipping houses in Romania nu este încă o activitate foarte răspândită. Adică să achiziționezi o casă  și să o îmbunătățești pentru a fi vândută ulterior la un preț mai mare decât cel de cumpărare. Și desigur după un timp scurt pentru că așa apare profitul, nu după ani lungi de așteptare cum ni s-a întâmplat nouă. Dar mi se pare o idee bună de business dacă ai banii pentru investiția inițială și dacă pui și tu mâna atunci când faci renovarea. Am văzut la tv multe emisiuni pe tema asta și ador să le urmăresc.

        Anyway, ce mai voiam să vă spun, de fapt să repet că am mai spus o dată dar sunt super entuziasmată, este că am finalizat actele apartamentului. Și drept urmare dau de băut 🙂  Sunteți  deci  invitații  mei.

 

Share This:

Read More