Nu sunt sigură dar parcă așa suna una din legile lui Murphy. Sau lucrurile proaste se întâmplă în serii de câte trei? Oricum, continuarea era ceva de genul dacă tocmai s-a încheiat seria, nu te bucura prea tare pentru că imediat începe o altă serie de trei.
Cu toate astea, deși legile au fost demonstrate, eu încă sper ca seria ghinioanelor să se oprească aici. De fapt nu știu dacă se le numesc ghinioane dar cert este că (din nou) au început să mi se strice lucrurile din casă. Data trecută, și îmi amintesc asta cu exactitate pentru că era la începutul pandemiei, deci în aprilie 2020, mi s-a stricat frigiderul, după o săptămână a cedat mașina de spălat și aproape concomitent mi s-a ars motorașul de la robotul de bucătărie. Cu mare tristețe am scos banii din buzunar și am cunpărat altele pentru că nu se mai puteau repara, își făcuseră și ele veacul și era timpul să le înlocuiesc. Dar totuși, toate în aceeași lună?
Se știe că nimic nu este veșnic, poate doar piramidele egiptene, dar cheltuielile astea neprevăzute mă supără rău de tot. Și nu e nimic exciting în a cumpăra un frigider cum, de exemplu, ar fi în a cumpăra o pereche de pantofi. Anul acesta, în seara primei zile de Paști când ne-am întors acasă, am auzit un sunet ciudat în baie, un sâsâit destul de puternic care părea că vine de undeva din perete și care nu se oprea deloc. După o scurtă investigație, am constatat că, deși robinetul de la cadă era închis, apa curgea pe undeva prin spatele acestuia cu presiune maximă. Marele ”noroc” a fost că se scurgea în cadă și nu pe jos sau pe perete ca să mai punem și de-o inundație la noi și la vecinul de dedesubt. Am oprit apa de la intrarea în casă, am luat la verificat robinetul și am văzut că era pur și simplu crăpat în două, deci exclus de a mai putea fi reparat. Magazinele închise toate, nu doar duminică seara ci și luni pentru că era sărbătoare, iar eu cu casa plină de musafiri care nu mai aveau unde se spăla. Noroc că la wc era alt circuit de apă și s-a putut folosi în continuare – am luat deci partea pozitivă a lucrurilor. Norocul numărul doi a fost că musafirii au plecat luni dimineața și de una singură am gestionat mai ușor situația.
Încă era frig noaptea și centrala termică era setată pe 21 de grade. Când să pornească, s-au auzit niște zgomote ciudate, ca un cloncănit de curcani și care nu s-au oprit decât când am apăsat butonul de on/off. Am zis să îi dau un reset că altă idee nu am avut, dar cu atât am rămas, că de pornit nu a mai vrut să pornească și pe afișaj mi-a apărut scris cu roșu un cod de eroare: F5. Foarte supărată am fost, dar cum (aproape) orice supărare se rezolvă la frigider, mi-am luat o înghețată pentru consolare. Numai că frigiderul meu (relativ nou) e mai eficient decât calota glaciară și înghețata pe care o scoți din sertar nu poți să o spargi nici cu toporul așa că întotdeauna înainte să o mănânc o țin câteva secunde la microunde.
Așa am făcut și acum dar, surpriză, surpriză!… cuptorul a început să scoată fum, să sune foarte ciudat și toată bucătăria s-a umplut de un miros urât de plastic ars, moment în care mi-am adus aminte de legea lui Murphy cu seriile de câte trei. Eram de-acolo.
A doua zi, deci marți, am fost cu Vlad și am cumpărat o nouă baterie pentru cadă și tot el mi-a montat-o pentru că se pricepe la toate. Nu a durat mai mult de 20 minute, timp în care eu am stat și l-am admirat și m-am mândrit în sinea mea ce copil îndemânatic am, ba chiar l-am întrebat dacă s-ar pricepe să-mi instaleze și o chiuveta de baie nouă că acum, cu ocazia asta, parcă mi-a venit cheful de renovări. A zis că nu e nicio problemă, ba chiar ar putea să-mi pună și o chiuveta pentru bucatarie drăguță ca să fie în ton cu bateria pe care am schimbat-o la Crăciun (seria de 3 de atunci a cuprins robinetul de la bucătărie, yala de la ușa de intrare în casă și placa mea de întins părul).
Între timp s-a rezolvat și cu centrala termică, nu de la sine, ci de către o persoană calificată care a reușit să ”șteargă” eroarea și să o pornească din nou, iar cuptorul cu microunde a fost resuscitat. Uneori merge, alteori nu, deci se pare că este în stadiu terminal. Oricum, am început deja să studiez piața și să găsesc o ofertă convenabilă pentru că 25 de ani pentru un cuptor (cam atât cred că are), este o vârstă frumoasă. Cum se spune, și-a făcut veacul.
Îmi pare rău de neplăcerile ivite, dar măcar o să te bucuri de noul robinet și de chiuvete, dacă le schimbi. Și noi am avut un ghinion la această sărbătoare, tot legat de apă și scurgere. În Joia Mare m-au sunat de la Compania de apă-canal, că ne-a crescut exponențial consumul de apă, să verificăm unde e cauza. În casă totul părea ok, problema sigur era în curte. Și cum la suprafață totul era uscat, singura variantă a rămas un operator de detecție locul exact care ne-a costat „doar” 600 lei . Apa scursă 1000 lei+ lucrarea ar fi fost 3000 lei, dar nu am mai profitat de acest „ajutor”. Am închis robinetul principal și ne-am cărat cu mic la mare la casa bunicii să unde bărbații au avut 4 zile să se documenteze despre instrucțiunile de utilizare ale târnăcopului și hârlețului, și marți, cu forțe proaspete au rezolvat problema. Sper că legea lui Murphy nu mă va ajunge de data asta.
Cat de neplacut trebuie sa fi fost! Bine ca ati avut unde sa ”emigrati” 🙂
Acest articol mi-a starnit amintiri neplacute, dar amuzante in acelasi timp. Cu siguranta toti am trecut prin momentele in care lucrurile din jurul nostru se stricau in lant si nu puteam face altceva decat sa le inlocuim. E bine ca ai reusit sa gasesti o parte pozitiva in situatia cu centrala termica, dar sper ca seria ghinioanelor s-a incheiat aici pentru tine. Poate ca nu e nimic exciting in a cumpara un frigider, dar poate fi amuzant sa privesti situatia din alt unghi. Ramai pozitiva si nu uita ca pe langa ghinioane, exista si momente frumoase pe care sa le savurezi alaturi de cei dragi tie.