După părerea mea sărbătorile n-ar trebui să fie un motiv de stres, ba din contră, ar fi minunat dacă sentimentele de liniște, pace și căldură sufletească ar acoperi orice îngrijorare sau gând negativ astfel încât, cu adevărat, perioada pregătirilor de Crăciun să fie cea mai frumoasă perioadă a anului. Până la urmă depinde doar de noi din ce perspectivă privim lucrurile și ce considerăm că este cu adevărat important în viață. Să facem curățenie prin sertare și să mutăm dulapurile de la loc sau să petrecem timp cu familia creînd amintiri de neuitat copiilor și nepoților. Iată deci care cred eu că sunt activitățile pe care țin neapărat să le fac în fiecare an de cum începe luna decembrie și pe care vi le sugerez și vouă:

1. Scrieți și trimiteți prin poștă prietenilor dragi felicitări adevărate, din acelea de carton cu sclipici și troiene de zăpadă, așa cum se făcea înainte de apariția internetului. Un plic găsit în cutia poștală care să conțină altceva decât o factură aduce bucuria unei surprize plăcute oricui.
2. Mergeți la un concert de colinzi. Nu contează dacă este unul de mare gală ținut la Ateneul Român sau cântă corul bisericii din sat, important este să intrați în spiritul sărbătorii nu doar prin mesajul transmis ci să-i simțiți și latura artistică.
3. Dați telefoane bunicilor, mătușilor sau verilor pe care nu i-ați mai văzut de ani de zile dar la care vă gândiți totuși cu drag și întrebați-i de sănătate înainte de a le ura sărbători fericite. Sângele apă nu se face dar legăturile trebuie întreținute chiar dacă uneori consumă timp.
4. Uitați-vă la cel puțin un film de Crăciun. Preferatul meu este Home Alone pe care îl văd cu conștiiciozitate în fiecare an (e drept că în acest sens mă ajută și televiziunile) dar îmi place la nebunie și happyend-ul lui Love Affair cu Warren Beatty și Annette Bening. Anul acesta pe Diva TV s-au difuzat o mulțime de filme cu tematică de Crăciun. Drăguțe și siropoase dar așa ar trebui să fie sărbătorile, dulci, fără împușcături și crime.
5. Faceți un cadou surpriză cuiva care nu se așteaptă deloc la asta. Poate fi un cozonac pentru femeia care face curat pe scara blocului, o cafea caldă pentru portarul de la serviciu, două portocale pentru vânzătoarea amabilă de la magazinul de pâine căreia nici măcar nu-i știți numele dar care vă știe deja preferințele.
6. Pregătiți împreună cu copiii, nepoții sau, de ce nu, de unul singur decorațiuni pentru casă sau ornamente de agățat în brad. Micul sentiment de mândrie de a fi creat ceva cu propriile mâini este inegalabil. Nu trebuie neapărat să ai idei originale (eu, de exemplu, stau destul de prost la capitolul imaginație artistică) dar sursele de inspirație se găsesc acum peste tot. Şi nici bani nu trebuie mulţi, am văzut ghirlande făcute din popcorn înşiraţi pe sfoară care arată exact ca zăpada sau coroniţe adorabile de pus pe uşa de la intrare care nu costă mai mult de 2 lei 🙂
7. Împodobiți-vă casa. Nu trebuie să scoateți chiar toată artileria din dotare,  fundițele, globurile și conurile de brad din debarale și din pod dar câteva accente argintii  cu gust pe ici, pe colo vor încânta pe deplin ochii privitorilor și gheruțele mâțelor – acolo unde e cazul 🙂
8. Programaţi-vă din timp o vizită la coafor, manichiură, pedichiură sau orice altceva vă aduce o doză de răsfăţ. Poate un masaj de relaxare sau, dacă sunteţi din zona mea, o sesiune de tratamente faciale in Cluj. De fapt, puteţi găsi tratamente faciale in Iasi, Bucureşti, Constanţa sau Timişoara şi probabil în orice comună mai răsărită, ideea e să vă faceţi timp şi disponiblitate pentru a străluci. E adevărat că frumuseţea vine din interior dar ştim prea bine că şi exteriorul contează.
9. Aprindeți în fiecare seară lumânări parfumate. Mirosul de scorțișoară sau vanilie aduce un aer festiv și în același timp dă o notă personală casei oferind căldură și intimitate. O variantă mai ieftină lumânărilor parfumate (care pot fi destul de scumpe) sunt acele suporturi cu un mic bol de apă în care se toarnă câțiva stropi de uleiuri aromate. Uneori eu pun esențe care se folosesc la prăjituri cum ar fi rom, vanilie sau migdale și toată casa se umple de un miros înnebunitor de parcă atunci aș fi scos cozonacii din cuptor.
10. Beți vin fiert cu zahăr, mirodenii, bucățele de măr și portocală, băutura tradițională de Crăciun.  Pentru un farmec deplin acesta tebuie savurat din cea mai frumoasă cană pe care o aveți sau dintr-unul din paharele alea ținute în vitrină și folosite doar pentru musafiri.

        Iar după ce ați bifat toate punctele de pe această listă, puteți să vă apucați de șmotru deși nu văd de ce nu ați fixa deadline-ul curățeniei mari pe 15 ianuarie sau oricare altă zi a anului.

Read More

        Niciodată nu este prea devreme, uneori însă poate fi prea târziu… Intenționam, împreună cu mama, să scriem povestea vieții ei, adică ea să-mi povestească în timp ce eu o înregistram pe un reportofon iar apoi eu să transcriu amintirile ei în cuvinte scrise. Proiectul nostru a început cu puțin timp înainte ca ea să se îmbolnăvească și, din păcate, n-am mai apucat să terminăm. Sigur că cea mai mare parte a întâmplărilor trăite de ea le știu și fără să le fi înregistrat, dar constat cu neplăcere că multe amănunte se estompează și se pierd în timp. Astăzi, sub impulsul emoțiilor din ultimele zile când tot poporul a devenit monarhist și când foștii elevi sub-mediocri la istorie țin prelegeri despre deciziile Mareșalului Antonesc sau ale Regelui Mihai m-am gândit să vă împărtășesc o amintire din anul școlar 1943-1944 când mama era în clasa a IV-a la școala din Iernut, singurul an în care a locuit acolo, la una din mătușile sale, soție de preot ortodox. Mai jos sunt cuvintele ei, exact așa cum le-am auzit în urmă cu doi ani:

        Toată școala primară și primele clase de liceu le-am făcut sub amenințarea războiului. În școală se  făcea educație patriotică. Ni se spunea că țara noastră luptă împotriva rușilor care sunt comuniști, care sunt atei, distrug bisericile și sunt împotriva culturii. În foto-montajele făcute din decupaje din ziare și afișate pe pereții holurilor din școală ni se prezenta armata germană care înainta ca o forță eliberatoare.  Vedeam mereu poze în care rușii, cu mâinile ridicate se predau în masă iar nemții împreună cu românii înaintau victorioși prin stepa rusească. Toată această educație foarte solidă era făcută de către învățători și profesori iar nouă ni se părea că facem foarte bine ceea ce facem. Chiar și în cinematografe, înainte de orice film rula un jurnal în care era prezentată aceeași propagandă.

        Dar la un moment chiar și noi copiii am început să simțim tragedia războiului pentru că au început să moară pe front părinți ai colegilor noștri. Pe peretele clasei erau afișate tot soiul de îndemnuri- lozinci, nici nu știu cum să le spun, semnate de Mareșalul Antonescu. Nu îmi mai aduc aminte exact textele dar aveau la bază aceeași idee: Copii învățați și luptați împotriva bolșevismului ! Aceste sloganuri erau presărate prin toate manualele după care învățam. Aveam și o revistă, revista Graiul copiilor în care se prezentau, pe înțelesul nostru, tot felul de aspecte de pe front. Era o revistă colorată, foarte frumoasă din care mi-au rămas în minte câteva versuri dintr-o poezie, scrisoarea unui tată care îi scrie băiețelului său de pe front: Tu Răducu lui tătucu, de ce plângi, șterge-ți năsucul… și îi promitea că se va întoarce victorios din război.

        În fiecare dimineață, înainte de începerea orelor, se desfășura un adevărat ceremonial. Primul lucru era rugăciunea, adică Tatăl nostru,  iar apoi urma ceremonialul pentru eroi. Elevul de serviciu rostea numele celor care au căzut pe front, părinți ai elevilor din școală, cum ar fi Crișan Ioan și toată clasa răspundea într-un glas Mort pentru patrie, Man Gheorghe – mort pentru patrie, Suciu Vasile – mort pentru patrie și așa mai departe… câți eroi erau. Și tot mereu se mai adăuga câte unul. Într-o zi, tot așa, a venit vestea că a murit tatăl lui Mihăiță, un copil din clasa I a cărui mamă tocmai ce născuse de curând al doilea copil. Toată lumea era tulburată de vestea ce căzuse din nou ca un trăznet dar, cum se făcea ceremonialul, mie mi se părea că acest copil trebuie să fie foarte mândru că de acum înainte numele tatălul său va fi rostit în fiecare dimineață. Nu m-am gândit la faptul că rămăsese orfan și toți colegii ne-am dus să-l vedem pe copilul al cărui tată devenise peste noapte erou. Vedeam partea festivă, dacă pot să o numesc așa, a evenimetului și nicidecum partea tragică…

        Mort pentru patrie… ce înseamnă oare asta? Au murit pentru binele copiilor lor? pentru un viitor mai bun? greu de spus…

Read More

        Nu țin neapărat să primesc cadouri de Crăciun. Am de toate și când spun asta nu vreau să mă laud sau să stârnesc invidii gratuite. Pur și simplu nu-mi lipsește nimic iar când îmi doresc un obiect material mi-l cumpăr singură. Simplu ca bună ziua. Sunt perfect mulțumită de garderoba mea, de cosmeticele pe care le am, de parfumurile de pe noptieră, de spectacolele pe care le văd, de vacanțele petrecute și de cele în curs de realizare. Nu visez la cai verzi pe pereți și am așteptări realiste iar împlinirea acestora îmi dă o stare de confort pentru care mă simt binecuvântată în fiecare clipă. Tot ce-mi doresc cu adevărat este legat de sănătate, pace și liniște și, de fapt, nu cred că este cineva pe lume care să nu jinduiască la asta. Daaaar… pentru că așa e datina și pentru că sunt înconjurată de mulți oameni care mă iubesc și care vor să-mi facă suprize, m-am gândit să fac o listă cu cadouri care într-adevăr mi-ar aduce bucurie. Așadar, să începem:

• Un pandantiv în formă de fulg de zăpadă. De aproape 20 de ani îmi doresc unul, mai exact de la difuzarea pe ProTV a emisiunii în care Emil Călinesc a avut-o ca invitată pe Claudia Schiffer la Chestiunea zilei. Nu aveam internet pe vremea aia și interviurile de acest gen erau rare mai ales dacă protagoniștii erau de o asemenea anvergură. Drept urmare m-am uitat cu sufletul la gură de la cap la coadă și am sorbit fiecare cuvințel. Printre altele, frumoasa vedetă a spus că parfumul ei preferat este unul natural, mai exact uleiul esențial de vanilie și nu vreun parfum creat de o casă renumită iar la întrebarea ce bijuterie poartă, și-a arătat încântată lănțișorul pe care îl avea la gât și de care era agățat un fulg superb cu diamante micuțe, o creație Bvlgari.
• O invitație la ceaiul de după amiază într-un restaurant luxos. Un posch afternoon tea, pe vorba englezului. Genul acesta de meniu/ ieșire/ distracție, nici nu știu exact cum să-i spun, nu cred că există în România sau eu cel puțin nu știu să fie pe undeva. În schimb în Anglia am văzut mereu prin vitrine reclame care mă lasă să visez la ceva extrem de elegant. Deci îmi doresc să ajung într-un local select, cu mobilier sculptat clasic, cu tapet de mătase, sfeșnice și oglinzi, cu veselă de porțelan adevărat și neapărat cu platouri etajate pline cu prăjituri delicioase. Ceaiul să fie servit de chelneri politicoși care poartă mănuși albe iar muzica ambientală să fie întreruptă doar de clinchetul lingurițelor de argint strălucitor. Am văzut scena asta în realitate numai că eu mă aflam în stradă, de partea cealaltă a geamului, și acolo mi-a rămas gândul 🙂 Ca să vă faceți o idee, costă de la 25 de lire în sus de persoană. Scump,  dar e o experiență pe care aș vrea să o încerc.
• Și dacă tot vorbim de Anglia și de plecările mele, mi-ar plăcea să am acolo, la fel ca acasă, tot ceea ce este necesar ca să îmi fac părul după ce mă spăl pe cap. E adevărat că am deja un uscător de păr, dar mie nu-mi trebuie un uscător ci exact unul din acesta. Și nu-mi trebuie o placă de întins părul ci exact una din astea. S-ar putea să vă pară pretenții nefondate dar femeile știu că o zi în care părul nu-ți stă ca lumea poate fi compromisă din start 🙂
• O pisică. M-aș bucura foarte tare dacă aș primi o pisică bengaleză. Știu că cel mai bine ar fi să adopt una abandonată și nu neapărat de rasă (ceea ce am și făcut) dar o superbitate tigrată mi-ar depăși orice vis. Cel mai probabil asta nu se va întâmpla niciodată pentru că bengalezele astea sunt extrem de scumpe, prețul lor pleacă de la o mie de dolari pentru cele cu origine dubioasă și poate ajunge până la 20000-25000 de dolari pentru cele cu certificat genetic și care miaună în 3 limbi de circulație internațională.
• Bilete de avion. Oricând și oriunde. Să văd lumea, să vizitez orașe, să întâlnesc oameni, să încerc mâncăruri noi, să învăț geografie și istorie, să experimentez senzații necunoscute și să mă bucur de libertate. N-am niciun loc pe lumea asta în care să nu-mi doresc să merg, poate doar în cele cu zone de război unde ar fi periculos pentru moment, în rest, începând de la Bucovina până în Papua Noua Guinee și de la Iași până în Pampasul argentinian, aș pleca mâine. Iar cum cea mai realizabilă destinație din lista mea este târgul Ieșilor… de ce nu? N-am mai fost dinainte de revoluție și este unul din orașele mele de suflet pe care m-aș bucura enorm să-l revăd. Am văzut de curând niște poze din spatele Palatului Culturii de zici că ești la Versailles. Musai să văd cu ochii mei cu ce s-au îndeletnicit moldovenii în ultimii ani 🙂

Voi ce dorințe materiale aveți? I-ați scris lui Moș Crăciun sau vă bazați pe intuiția lui?

Read More