craciun

Cum mi-am petrecut Crăciunul

        Nu o să mă laud. N-am avut un Crăciun de poveste așa cum apare mereu sărbătoarea în filmele americane, nici n-am simțit vreo magie specială, nici zăpadă n-am avut, nici n-am plutit pe nori de puf presărați cu sclipici, nici casa nu a fost împodobită cu ghirlande la tocurile ușilor, nici ciorapi agățați de șemineu nu am avut din simplul motiv că nu am șemineu :) Și nici horn nu am ca să fi coborât Moșul pe el. Dar cu toate că nu am trăit experiențe memorabile m-am simțit bine, împăcată și liniștită. Și, mai presus de toate, m-am simțit iubită de toate persoanele importante din viața mea. Să vă spun deci cum am petrecut Crăciunul anului 2017:

  • Am dat o mică masă în familie în seara de Ajun. Și când spun mică înseamnă foarte mică, doar trei persoane. Tata, fii-miu  și cu mine. Când mă gândesc la reuniunile din urmă cu câțiva ani când ne adunam 10-12 oameni în jurul mesei mi se pare că am trăit în altă lume. A fost un alt capitol în care mama era prezentă și ne aduna pe toți în jurul ei, în care  copiii nu aveau alt program, un timp în care făceam parte dintr-o familie tradițională în care soțul și soția locuiau în aceeași casă și nu la 3000 de km depărtare. Dar cum nimic nu e veșnic pe lumea asta, trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem în clipa de față. De fapt nu trebuie nimic dar ar fi minunat să o putem face iar eu mă bucur că am ajuns la înțelepciunea de a aprecia și de a fi recunoscătoare pentru ceea ce am. Sunt sigură că acesta e secretul fericirii.
  • Mi-a părut rău că nu am făcut salată boeuf. Am avut, evident, mâncare foarte bună, sarmale și cârnați așa cum cere datina dar mi-a lipsit salata boeuf :) Nu știu de ce am sărit-o dar jur că nu se va mai întâmpla niciodată de acum înainte. În fiecare zi m-am gândit cu ce poftă aș fi mâncat măcar un pic și cu siguranță o să fac de Anul Nou.
  • Nu m-am certat cu nimeni pe motiv de cumpărături întârziate, uitat de luat apă minerală, făcut urme pe parchet sau firimituri pe covor, lăsat lumina aprinsă sau ușa deschisă la frigider. Singurătatea are și unele mici avantaje :)
  • Am primit multe, prea multe, mesaje pe Facebook. Felicitări și urări de bine identice, luate cu copy-paste, fără pic de emoție, fără un strop de personalitate, turnate la grămadă unei liste lungi de ”prieteni”. Îmi pare rău dar pentru că n-am simțit nimic citindu-le, nici nu am simțit nevoia să răspund.
  • M-am uitat la televizor fără să butonez telecomanda. M-am fixat pe Digi24 și acolo am rămas de la început la sfârșit. Au fost multe concerte cu muzică bună și exact pe gustul meu și mi-a mai plăcut o rubricuță numită Filme bune de pus sub brad în care diverse vedete prezentau unul din filmele lor preferate iar apoi spuneau cui l-ar face cadou. Foarte drăguț! Cosmin Prelipceanu mi-a stârnit interesul cu Le Prénom  un film franțuzesc din 2012, o comedie gen râsu’-plânsu’. La o întâlnire între câțiva prieteni din copilărie unul dintre ei anunță că va deveni tată și își va boteza copilul cu numele Adolf la care toți cei adunați sar ca arși asociind prenumele cu Hitler. Un film despre prostia omenească :)
  • Mi-am făcut de lucru cu o pisică aciuită în garajul nostru. E sălbăticuță și nu stă să o prind dar nu refuză mâncarea pe care am început i-o duc de două ori pe zi. Când vede că se apropie cineva de culcușul pe care și l-a făcut și căruia i-am adus îmbunătățiri termice, fuge în curtea vecină și se ascunde după gard de unde ne pândește cu un ochi prin spațiul de lângă stâlp. Așteaptă să plecăm ca să vină să radă tot ce i-am pus: bobițe și lapte călduț. Spre deosebire de prințesa Sylvestra care nu s-a mai dat jos de pe calorifer de astă toamnă, vagaboanda asta mică nu e deloc mofturoasă.
  • Am fost la mall și nu m-am simțit deloc vinovată așa cum sugerau toate reportajele cu iz sarcastic de la tv. M-am plimbat puțin prin magazinele care afișau reduceri (slăbuț deocamdată), am testat parfumuri în Sephora și apoi am stat la o cafea povestită pe îndelete cu sora mea. Relaxare totală.
  • Am dormit mult. Nici nu ştiu cum am reuşit pentru că de obicei mă trezesc foarte devreme. Mâţa în schimb nu şi-a schimbat programul şi la 6 fix îmi dădea deşteptarea aşa că mă dădeam jos din pat, îi puneam un pliculeţ de mâncare în bucătărie şi mă băgăm înapoi la somn. Cred că m-aş putea obişnui uşor cu regimul ăsta.
  • Am primit colindători. Am deschis uşa tuturor şi nu m-am făcut că plouă deşi poate că nu meritau. Majoritatea copiilor care au venit la colindat (doar ţigani) au făcut-o în bătaie de joc, fără să fi pregătit vreun colind, fără să ştie versurile, fără să cânte cu adevărat. O lălăială şi o hăhăială ce aducea mai degrabă a cerşit ca să nu mai spun că am găsit aruncate pe scara blocului napolitanele cu care îi tratasem. La anul îmi voi reconsidera total atitudinea.
  • M-am bucurat că anul acesta, de fapt la fel ca în ultimii doi-trei, am scăpat de Secret Santa. Dacă e ceva care mă enervează cu adevărat de Crăciun, acesta e. Nu mă deranjează  că e un obicei importat ci că e o stupizenie. Am primit de-a lungul timpului o grămadă de moşi din plastic, aranjamente de masă made in China sau ursuleţi de pluş care au sfârşit invariabil umpluţi de praf pe fundul unui sertar
  • Am aprins lumânări parfumate în toată casa şi am umplut-o de miresme de scorţişoară, prăjituri proaspăt scoase din cuptor, vanilie şi portocale. Ador lumânările parfumate şi mă bucur de stocul meu considerabil. Uneori fac numărătoarea lor exact cum Hagi Tudose  îşi număra şi admira galbenii  în fiecare zi :)
  • Am primit unul dintre cele mai frumoase și neașteptate cadouri: pandantivul mult visat în forma unui fulg de zăpadă atârnat de un lanţ subţire de aur, o bijuterie delicată exact ca și sufletul surioarei mele. fulg
  • Am vorbit la telefon. Mult, fără rețineri, fără să mă gândesc la număr de minute, cu prieteni, cu rude, cu soț, cu persoane dragi. Cei care n-au trăit perioada anilor 90’ când abonamentele la telefon erau scumpe rău nu cred că simt satisfacția de a te lungi la povești fără să fii stresat.
  • Am făcut cumpărături. Nu contează că magazinele au fost închise de sărbători atâta timp cât online-ul e deschis în permanență :) Mi-am cumpărat o bluză de dantelă (n-am putut rezista reducerilor de Boxing Day din UK) și bilete de avion pentru un city break de vis. Nu vă spun încă unde o să merg dar dacă la vară vreți să aveți o vacanță faină și ieftină acum e momentul să faceți rezervări. Anul trecut chiar în ziua de Anul Nou am stabilit concediul la Barcelona și nu a fost devreme. Știți cum se zice, niciodată nu e prea devreme, uneori poate fi însă prea târziu. A fost minunat în Spania dar cum niciodată nu o să-mi treacă îndrăgosteala de Marea Egee iar anul trecut am trădat-o, sunt acum cu ochii pe oferte Grecia și cu mâna pe mouse la un pas de clickul care mă va duce pe una din insulele mele iubite.
  • Am băut vin fiert cu zahăr, scorțișoară și cu bucățele de fructe, cu mult măr și portocale, dulce și fierbinte de nici nu mă mir că mă lua somnul după o juma’ de cană.

        Pe lângă toate acestea încerc să cred că nu m-am îndepărtat prea mult de semnificația reală, dincolo de comercial, a Crăciunului. Mesajul Papei adresat anul acesta urbi et orbi a fost mai ancorat în realitate ca niciodată și tot ceea ce ar trebui să ne dorim cu adevărat e pacea în lume. Dacă pace nu e, nimic nu e… craciun

Share This:

Citește mai mult

coronita craciun

10 lucruri pe care să le faci înainte de Crăciun

        După părerea mea sărbătorile n-ar trebui să fie un motiv de stres, ba din contră, ar fi minunat dacă sentimentele de liniște, pace și căldură sufletească ar acoperi orice îngrijorare sau gând negativ astfel încât, cu adevărat, perioada pregătirilor de Crăciun să fie cea mai frumoasă perioadă a anului. Până la urmă depinde doar de noi din ce perspectivă privim lucrurile și ce considerăm că este cu adevărat important în viață. Să facem curățenie prin sertare și să mutăm dulapurile de la loc sau să petrecem timp cu familia creînd amintiri de neuitat copiilor și nepoților. Iată deci care cred eu că sunt activitățile pe care țin neapărat să le fac în fiecare an de cum începe luna decembrie și pe care vi le sugerez și vouă:

  1. Scrieți și trimiteți prin poștă prietenilor dragi felicitări adevărate, din acelea de carton cu sclipici și troiene de zăpadă, așa cum se făcea înainte de apariția internetului. Un plic găsit în cutia poștală care să conțină altceva decât o factură aduce bucuria unei surprize plăcute oricui.
  2. Mergeți la un concert de colinzi. Nu contează dacă este unul de mare gală ținut la Ateneul Român sau cântă corul bisericii din sat, important este să intrați în spiritul sărbătorii nu doar prin mesajul transmis ci să-i simțiți și latura artistică.
  3. Dați telefoane bunicilor, mătușilor sau verilor pe care nu i-ați mai văzut de ani de zile dar la care vă gândiți totuși cu drag și întrebați-i de sănătate înainte de a le ura sărbători fericite. Sângele apă nu se face dar legăturile trebuie întreținute chiar dacă uneori consumă timp.
  4. Uitați-vă la cel puțin un film de Crăciun. Preferatul meu este Home Alone pe care îl văd cu conștiiciozitate în fiecare an (e drept că în acest sens mă ajută și televiziunile) dar îmi place la nebunie și happyend-ul lui Love Affair cu Warren Beatty și Annette Bening. Anul acesta pe Diva TV s-au difuzat o mulțime de filme cu tematică de Crăciun. Drăguțe și siropoase dar așa ar trebui să fie sărbătorile, dulci, fără împușcături și crime.
  5. Faceți un cadou surpriză cuiva care nu se așteaptă deloc la asta. Poate fi un cozonac pentru femeia care face curat pe scara blocului, o cafea caldă pentru portarul de la serviciu, două portocale pentru vânzătoarea amabilă de la magazinul de pâine căreia nici măcar nu-i știți numele dar care vă știe deja preferințele.
  6. Pregătiți împreună cu copiii, nepoții sau, de ce nu, de unul singur decorațiuni pentru casă sau ornamente de agățat în brad. Micul sentiment de mândrie de a fi creat ceva cu propriile mâini este inegalabil. Nu trebuie neapărat să ai idei originale (eu, de exemplu, stau destul de prost la capitolul imaginație artistică) dar sursele de inspirație se găsesc acum peste tot. Şi nici bani nu trebuie mulţi, am văzut ghirlande făcute din popcorn înşiraţi pe sfoară care arată exact ca zăpada sau coroniţe adorabile de pus pe uşa de la intrare care nu costă mai mult de 2 lei :) coronita craciun
  7. Împodobiți-vă casa. Nu trebuie să scoateți chiar toată artileria din dotare,  fundițele, globurile și conurile de brad din debarale și din pod dar câteva accente argintii  cu gust pe ici, pe colo vor încânta pe deplin ochii privitorilor și gheruțele mâțelor – acolo unde e cazul :)
  8. Programaţi-vă din timp o vizită la coafor, manichiură, pedichiură sau orice altceva vă aduce o doză de răsfăţ. Poate un masaj de relaxare sau, dacă sunteţi din zona mea, o sesiune de tratamente faciale in Cluj. De fapt, puteţi găsi tratamente faciale in Iasi, Bucureşti, Constanţa sau Timişoara şi probabil în orice comună mai răsărită, ideea e să vă faceţi timp şi disponiblitate pentru a străluci. E adevărat că frumuseţea vine din interior dar ştim prea bine că şi exteriorul contează.
  9. Aprindeți în fiecare seară lumânări parfumate. Mirosul de scorțișoară sau vanilie aduce un aer festiv și în același timp dă o notă personală casei oferind căldură și intimitate. O variantă mai ieftină lumânărilor parfumate (care pot fi destul de scumpe) sunt acele suporturi cu un mic bol de apă în care se toarnă câțiva stropi de uleiuri aromate. Uneori eu pun esențe care se folosesc la prăjituri cum ar fi rom, vanilie sau migdale și toată casa se umple de un miros înnebunitor de parcă atunci aș fi scos cozonacii din cuptor.IMAG2620
  10. Beți vin fiert cu zahăr, mirodenii, bucățele de măr și portocală, băutura tradițională de Crăciun.  Pentru un farmec deplin acesta tebuie savurat din cea mai frumoasă cană pe care o aveți sau dintr-unul din paharele alea ținute în vitrină și folosite doar pentru musafiri.

        Iar după ce ați bifat toate punctele de pe această listă, puteți să vă apucați de șmotru deși nu văd de ce nu ați fixa deadline-ul curățeniei mari pe 15 ianuarie sau oricare altă zi a anului.

Share This:

Citește mai mult

cimitir

Ce înseamnă ”mort pentru patrie”?

        Niciodată nu este prea devreme, uneori însă poate fi prea târziu… Intenționam, împreună cu mama, să scriem povestea vieții ei, adică ea să-mi povestească în timp ce eu o înregistram pe un reportofon iar apoi eu să transcriu amintirile ei în cuvinte scrise. Proiectul nostru a început cu puțin timp înainte ca ea să se îmbolnăvească și, din păcate, n-am mai apucat să terminăm. Sigur că cea mai mare parte a întâmplărilor trăite de ea le știu și fără să le fi înregistrat, dar constat cu neplăcere că multe amănunte se estompează și se pierd în timp. Astăzi, sub impulsul emoțiilor din ultimele zile când tot poporul a devenit monarhist și când foștii elevi sub-mediocri la istorie țin prelegeri despre deciziile Mareșalului Antonesc sau ale Regelui Mihai m-am gândit să vă împărtășesc o amintire din anul școlar 1943-1944 când mama era în clasa a IV-a la școala din Iernut, singurul an în care a locuit acolo, la una din mătușile sale, soție de preot ortodox. Mai jos sunt cuvintele ei, exact așa cum le-am auzit în urmă cu doi ani:

        Toată școala primară și primele clase de liceu le-am făcut sub amenințarea războiului. În școală se  făcea educație patriotică. Ni se spunea că țara noastră luptă împotriva rușilor care sunt comuniști, care sunt atei, distrug bisericile și sunt împotriva culturii. În foto-montajele făcute din decupaje din ziare și afișate pe pereții holurilor din școală ni se prezenta armata germană care înainta ca o forță eliberatoare.  Vedeam mereu poze în care rușii, cu mâinile ridicate se predau în masă iar nemții împreună cu românii înaintau victorioși prin stepa rusească. Toată această educație foarte solidă era făcută de către învățători și profesori iar nouă ni se părea că facem foarte bine ceea ce facem. Chiar și în cinematografe, înainte de orice film rula un jurnal în care era prezentată aceeași propagandă.

        Dar la un moment chiar și noi copiii am început să simțim tragedia războiului pentru că au început să moară pe front părinți ai colegilor noștri. Pe peretele clasei erau afișate tot soiul de îndemnuri- lozinci, nici nu știu cum să le spun, semnate de Mareșalul Antonescu. Nu îmi mai aduc aminte exact textele dar aveau la bază aceeași idee: Copii învățați și luptați împotriva bolșevismului ! Aceste sloganuri erau presărate prin toate manualele după care învățam. Aveam și o revistă, revista Graiul copiilor în care se prezentau, pe înțelesul nostru, tot felul de aspecte de pe front. Era o revistă colorată, foarte frumoasă din care mi-au rămas în minte câteva versuri dintr-o poezie, scrisoarea unui tată care îi scrie băiețelului său de pe front: Tu Răducu lui tătucu, de ce plângi, șterge-ți năsucul… și îi promitea că se va întoarce victorios din război.

        În fiecare dimineață, înainte de începerea orelor, se desfășura un adevărat ceremonial. Primul lucru era rugăciunea, adică Tatăl nostru,  iar apoi urma ceremonialul pentru eroi. Elevul de serviciu rostea numele celor care au căzut pe front, părinți ai elevilor din școală, cum ar fi Crișan Ioan și toată clasa răspundea într-un glas Mort pentru patrie, Man Gheorghe – mort pentru patrie, Suciu Vasile – mort pentru patrie și așa mai departe… câți eroi erau. Și tot mereu se mai adăuga câte unul. Într-o zi, tot așa, a venit vestea că a murit tatăl lui Mihăiță, un copil din clasa I a cărui mamă tocmai ce născuse de curând al doilea copil. Toată lumea era tulburată de vestea ce căzuse din nou ca un trăznet dar, cum se făcea ceremonialul, mie mi se părea că acest copil trebuie să fie foarte mândru că de acum înainte numele tatălul său va fi rostit în fiecare dimineață. Nu m-am gândit la faptul că rămăsese orfan și toți colegii ne-am dus să-l vedem pe copilul al cărui tată devenise peste noapte erou. Vedeam partea festivă, dacă pot să o numesc așa, a evenimetului și nicidecum partea tragică…

        Mort pentru patrie… ce înseamnă oare asta? Au murit pentru binele copiilor lor? pentru un viitor mai bun? greu de spus…cimitir

 

Share This:

Citește mai mult

IMG_20171214_145010_resized_20171214_040446105

Vitamina A pe pâine

        Am o relație specială cu vitamina A :) Știu că sună ciudat să ai o relație cu o vitamină dar se mai întâmplă. La mine a început când eram la liceu și debutul a fost dezastruos. Am participat odată la un fel de prezentare/ conferință/ workshop, nici nu știu cum să îi spun pentru că evenimentul a fost ceva total nereușit deși intenția organizatorilor a fost una dintre cele mai bune. Ne-au adunat în Casa de cultură a studenților pe elevele de clasa a XII-a de la toate liceele din Cluj și medici de diverse specialități au ținut câte o mică prelegere despre probleme pe care ei le considerau de interes pentru vârsta noastră. Spun că evenimentul nu a avut succes pentru că pe noi nu ne interesa aproape nimic din ce se spunea pe scenă, în sală era gălăgie și nu prea auzeam ce se vorbește și singurul episod la care lumea a devenit atentă a fost cel în care o cosmeticiană a dat câteva sfaturi despre îngrijirea tenului adolescentelor. Evident, în acel moment toată lumea a ciulit urechile, frumusețea fiind un subiect de maxim interes în toate timpurile :)

        Nu știu cât de competentă era persoana care a făcut prezentarea și dacă avea cunoștințe bazate pe studii științifice dar înclin să cred că nu. În orice caz, ce am reținut eu din pledoaria ei a fost faptul că vitamina A aplicată pe gene duce la creșterea și îndesirea acestora. Deși niciodată nu m-am plâns de genele mele, ba din contră pot să spun că sunt foarte mulțumită de cum arată, m-am gândit că n-ar strica să mi le fac mai lungi și mai frumoase așa că ajunsă acasă am aplicat sfaturile specialistei. Mi-am cumpărat de la farmacie o fiolă de vitamina A uleioasă și seara, înainte de culcare, mi-am pus pe gene loțiunea magică.  Dimineața, șoc și groază, aproape nu am mai putut deschide ochii atât de tumefiate îmi erau pleoapele. Aveam ochii umflați ca o broască, nu puteam clipi  și abia îi țineam întredeschiși. M-am speriat rău și m-am dus la dermatologie unde doctorița a constatat că făcusem o alergie groaznică la leacul miraculos și m-a certat bine. Am umblat ca un zombi, distrusă complet și răspunzând la întrebări idioate, aproape o săptămână și mi-am jurat că nu o să mă mai ating de vitamina A în viața vieții mele.

        Nu e de mirare deci că douăzeci de ani mai târziu când o prietenă mi-a recomandat vitamina minune pentru pielea foarte uscată a palmelor nici n-am vrut să aud de așa ceva. Întotdeauna am avut pielea uscată pe mâini și, deși mă dau cu cremă de fiecare dată după ce mă spăl, tot nu pot să scap de problema asta. Atunci însă a fost un episod de-a dreptul acut, aveam niște palme pe care îmi crescuseră solzi de șopârlă atât de deshidratată eram. După ce am încercat toate cremele posibile și imposibile de la cele mai scumpe până la clasica glicerină sau vaselina pe bază de petrol, în disperare de cauză am zis să mai fac o încercare și mi-am luat inima în dinți. M-am dat cu vitamina A pe mâini și, pe cuvântul meu, după două zile mă lăudam cu o piele fină ca de bebeluș. Se pare că într-adevăr aveam o carență și de atunci am revenit la sentimente mai bune față de vitamina A. De atunci, din când în când mai ales iarna, îmi ofer câte un astfel de tratament și îmi face foarte bine.

        Zilele trecute eram pe un site unde căutam niște suplimente alimentare pentru tratamentul hepatitei C pentru o cunoștință în vârstă care nu prea se pricepe la internet iar sistemul medical de stat (nici cel oficial, nici cel paralel) nu o ajută cu nimic și am dat peste niște chestii foarte interesante. Legate de vitamina A, evident :) Spun interesante pentru că îmi convin de minune: Vitamina A se regăseşte în mod natural în alimente de origine animală, cum sunt ouăle, ficatul, peştele gras (anşoa, macrou, hering etc.), lapte şi produse lactate nedegresate, cum sunt smântâna sau untul. Deci exact alimentele care-mi plac mie :) Şi având în vedere că au început să-mi iasă din nou solzii, inspirată fiind de sursele de vitamină de mai sus am creat o reţetă de pate de ficat ex-cep-ţio-na-lă. Nu că mă laud… de fapt, ba chiar mă laud dar mi-a ieşit ceva foarte bun, simplu şi rapid de făcut.

        Nu ştiu vouă cum vi se pare dar pateul de ficat care se găseşte în comerţ este din ce în ce mai rău. Rău înspre oribil. Mie mi-a plăcut întotdeauna pateul şi nici nu sunt o mofturoasă dar parcă acum când desfac o conservă zici că mănânc hârtie. Nu mai are niciun gust în schimb are termen de expirare peste 5 ani. Nici nu vreau să mă gândesc ce bagă în el de ţine atât, în orice caz nu ficat că ăla este în proporţie de maxim 15% :) Adică pate de ficat fără ficat.

        În consecinţă mi-am făcut singură pateul de vis :) Am fiert 300 de grame de ficat de pui, dar nu mult, doar câteva minute cât să nu mai iasă sânge dacă îl înţepam cu furculiţa şi apoi l-am băgat în blender unde l-am măcinat. Practic s-a făcut imediat ca o pastă şi tot acolo am băgat şi aproximativ 40-50 de grame de unt, un pic de sare şi piper proaspăt măcinat. IMG_20171214_145010_resized_20171214_040446105

        A ieşit ceva foarte bun la gust, untul fiind dulce a luat amăreala de care se plâng cei cărora nu le place ficatul. Eu nu fac parte dintre ei dar ştiu că sunt unii care susţin că ficatul este amărui. A ieşit un pate care mustește de vitamina A, gustos şi foarte ieftin, 3 lei ficatul şi încă vreo 2 lei untul deci eu spun că merită. Plus că se face şi foarte repede, nu are conservanţi, E-uri, aditivi, culoranţi şi nici nu stă cu anii în aluminiu sau plastic. L-am mâncat cu roşii şi castraveţi cruzi dar merge şi mai bine cu murături. Din alea puse de mine ca să mă laud până la sfârşit :)IMG_20171214_150305_resized_20171214_040400945        Mai am o reţetă de pate dar acela este mult mai gras, este reţeta pe care o făcea bunica mea când tăia porcul. Şi acela este delicios dar plin de colesterol, dacă vreţi să v-o spun și pe aia, daţi de ştire.

Share This:

Citește mai mult

posch tea

Lista (scurtă) a cadourile pe care mi le doresc de Crăciun

        Nu țin neapărat să primesc cadouri de Crăciun. Am de toate și când spun asta nu vreau să mă laud sau să stârnesc invidii gratuite. Pur și simplu nu-mi lipsește nimic iar când îmi doresc un obiect material mi-l cumpăr singură. Simplu ca bună ziua. Sunt perfect mulțumită de garderoba mea, de cosmeticele pe care le am, de parfumurile de pe noptieră, de spectacolele pe care le văd, de vacanțele petrecute și de cele în curs de realizare. Nu visez la cai verzi pe pereți și am așteptări realiste iar împlinirea acestora îmi dă o stare de confort pentru care mă simt binecuvântată în fiecare clipă. Tot ce-mi doresc cu adevărat este legat de sănătate, pace și liniște și, de fapt, nu cred că este cineva pe lume care să nu jinduiască la asta. Daaaar… pentru că așa e datina și pentru că sunt înconjurată de mulți oameni care mă iubesc și care vor să-mi facă suprize, m-am gândit să fac o listă cu cadouri care într-adevăr mi-ar aduce bucurie. Așadar, să începem:

  • Un pandantiv în formă de fulg de zăpadă. De aproape 20 de ani îmi doresc unul, mai exact de la difuzarea pe ProTV a emisiunii în care Emil Călinesc a avut-o ca invitată pe Claudia Schiffer la Chestiunea zilei. Nu aveam internet pe vremea aia și interviurile de acest gen erau rare mai ales dacă protagoniștii erau de o asemenea anvergură. Drept urmare m-am uitat cu sufletul la gură de la cap la coadă și am sorbit fiecare cuvințel. Printre altele, frumoasa vedetă a spus că parfumul ei preferat este unul natural, mai exact uleiul esențial de vanilie și nu vreun parfum creat de o casă renumită iar la întrebarea ce bijuterie poartă, și-a arătat încântată lănțișorul pe care îl avea la gât și de care era agățat un fulg superb cu diamante micuțe, o creație Bvlgari. bvlgari snowflake
  • O invitație la ceaiul de după amiază într-un restaurant luxos. Un posch afternoon tea, pe vorba englezului. Genul acesta de meniu/ ieșire/ distracție, nici nu știu exact cum să-i spun, nu cred că există în România sau eu cel puțin nu știu să fie pe undeva. În schimb în Anglia am văzut mereu prin vitrine reclame care mă lasă să visez la ceva extrem de elegant. Deci îmi doresc să ajung într-un local select, cu mobilier sculptat clasic, cu tapet de mătase, sfeșnice și oglinzi, cu veselă de porțelan adevărat și neapărat cu platouri etajate pline cu prăjituri delicioase. Ceaiul să fie servit de chelneri politicoși care poartă mănuși albe iar muzica ambientală să fie întreruptă doar de clinchetul lingurițelor de argint strălucitor. Am văzut scena asta în realitate numai că eu mă aflam în stradă, de partea cealaltă a geamului, și acolo mi-a rămas gândul :) Ca să vă faceți o idee, costă de la 25 de lire în sus de persoană. Scump,  dar e o experiență pe care aș vrea să o încerc.posch tea
  • Și dacă tot vorbim de Anglia și de plecările mele, mi-ar plăcea să am acolo, la fel ca acasă, tot ceea ce este necesar ca să îmi fac părul după ce mă spăl pe cap. E adevărat că am deja un uscător de păr, dar mie nu-mi trebuie un uscător ci exact unul din acesta. Și nu-mi trebuie o placă de întins părul ci exact una din astea. S-ar putea să vă pară pretenții nefondate dar femeile știu că o zi în care părul nu-ți stă ca lumea poate fi compromisă din start :)
  • O pisică. M-aș bucura foarte tare dacă aș primi o pisică bengaleză. Știu că cel mai bine ar fi să adopt una abandonată și nu neapărat de rasă (ceea ce am și făcut) dar o superbitate tigrată mi-ar depăși orice vis. Cel mai probabil asta nu se va întâmpla niciodată pentru că bengalezele astea sunt extrem de scumpe, prețul lor pleacă de la o mie de dolari pentru cele cu origine dubioasă și poate ajunge până la 20000-25000 de dolari pentru cele cu certificat genetic și care miaună în 3 limbi de circulație internațională. bengal cat
  • Bilete de avion. Oricând și oriunde. Să văd lumea, să vizitez orașe, să întâlnesc oameni, să încerc mâncăruri noi, să învăț geografie și istorie, să experimentez senzații necunoscute și să mă bucur de libertate. N-am niciun loc pe lumea asta în care să nu-mi doresc să merg, poate doar în cele cu zone de război unde ar fi periculos pentru moment, în rest, începând de la Bucovina până în Papua Noua Guinee și de la Iași până în Pampasul argentinian, aș pleca mâine. Iar cum cea mai realizabilă destinație din lista mea este târgul Ieșilor… de ce nu? N-am mai fost dinainte de revoluție și este unul din orașele mele de suflet pe care m-aș bucura enorm să-l revăd. Am văzut de curând niște poze din spatele Palatului Culturii de zici că ești la Versailles. Musai să văd cu ochii mei cu ce s-au îndeletnicit moldovenii în ultimii ani :)

Voi ce dorințe materiale aveți? I-ați scris lui Moș Crăciun sau vă bazați pe intuiția lui?

Share This:

Citește mai mult