Poate asta vine odată cu vârsta, poate așa mi-a fost firea dintotdeauna sau poate e o combinație între cele două dar cred cu tărie că nu trebuie să dau explicații sau să mă justific în vreun fel în fața nimănui pentru unele lucruri pe care le fac în felul meu. Vor exista întotdeauna oameni care să mă judece pentru că gândesc altfel decât ei sau că deciziile mele de a-mi trăi viața sunt total diferite de ale lor și asta începând de la lucrurile mărunte până la cele care ne influențează parcursul.
Astăzi sunt pornită pentru că cineva s-a trezit să-mi țină teoria chibritului argumentând cu teorii savante legate de tradiții și cultura populară românească că fac o mare greșeală împodobind bradul de Crăciun la începutul lunii decembrie. Că distorsionez mesajul creștin al Crăciunului, că m-a influențat prea mult filiera occidentală, că am transformat sărbătoarea într-un eveniment consumerist și alte bla-blauri pe care oricum le aud zilnic la TV. M-am enervat instant ca de obicei când văd că cineva judecă după aparențe și mai mult decât atât, încearcă să-și impună propriile idei fără a le accepta pe ale altora. Nu văd niciun rău în a-mi împodobi casa cu luminițe și beteală înainte de termen. Ba chiar, dacă am chef, nu mă împiedică nimeni să ascult Jingle Bells în mijlocul verii, să beau vin fiert cu scorțișoară de ziua mea (în iunie) sau să fac drob de miel de Sfântul Ioan. Nu mai vreau să aud expresia așa se face. Până la urma urmei luna cadourilor capitaliste și marele praznic al Nașterii Domnului nu se exclud reciproc și pot foarte bine să meargă în paralel dar, după cum spuneam, nu o să mă justific de ce fac așa și nu altfel.
Numărul doi intră tot la categoria lucruri mărunte sau, în orice caz, nu de importanță vitală deși unii cred că dacă eu dorm cu pisica în pat speranța de viață îmi scade considerabil din cauză de microbi, boli, păr în plămâni sau toxoplasmoză. N-am nici pe naiba nimic din toate astea deși se fac deja șapte ani de când ne giugiulim în fiecare seară. Ce-i drept nu dormim bot în bot, pisica se lăfăie la picioarele mele deasupra păturii și în nopțile lungi de iarnă îmi ține tare bine de cald iar dacă vreodată o să-mi iau toată menajeria în pat e doar problema mea.
Un alt lucru pentru care nu mai vreau să mă justific în fața nimănui este modul în care îmi cheltuiesc banii. M-am săturat să se uite unii chiorâș de câte ori plec sau mă întorc dintr-o vacanță. Călătoriile sunt pentru mine cel mai plăcut mod de a cunoaște lumea iar amintirile astfel create sunt singura avere pe care o luăm cu noi atunci când trecem dincolo. Așa că n-o să mă mai justific în fața nimănui de ce în loc să-mi schimb mobila în sufragerie prefer un city break in Madrid sau de ce în loc să-mi schimb mașina în fiecare an prefer să dau o fugă într-un city break in Copenhaga. Chiar așa, sper ca asta să se întâmple cât mai curând, poate chiar anul viitor. Am mai fost odată la Copenhaga, în ’96 dacă bine țin minte, dar atunci aveam cu toul alte priorități și n-am reușit să vizităm prea multe iar din cauza vremii (era cel mai geros și înzăpezit februarie din ultimii 50 de ani) nu am putut să luăm orașul la pas.
Am ales să scriu azi doar despre 3 lucruri, cele care m-au iritat cel mai des în ultima perioadă dar lista mea e de fapt mult mai lungă și ar putea continua cu modul în care îmi petrec timpul liber (prea mult internet și social media!!) sau mizeriile pe care le mănânc (da, nu sunt o fană a salatelor fără dressing și a felurilor raw vegan). Astea ar fi cele soft că dacă trecem la vaccinuri, familia tradițională sau opțiunile politice e vai și-amar 🙂 I agree to disagree, deci, luați-mă așa cum sunt.