Asta nu înseamnă nici pe departe că nu mai citesc nimic. Am spus doar că nu mai citesc romane. Nu aș putea niciodată renunța la citit, este una dintre marile mele plăceri ale vieții și nu îmi imaginez cum ar fi ca seara, înainte să pun capul pe pernă, să nu citesc măcar câteva pagini. Este ritualul meu de când aveam 7-8 ani și îmi țineam pe noptieră cărțile pe care le împrumutam de la biblioteca școlii. Uneori le duceam a doua zi înapoi și când se întâmpla asta bibliotecara mă suspecta că nu le-aș fi citit în întregime pentru că prea era scurt timpul în care le înapoiam. Îmi aduc aminte că fișa mea avea cele mai multe rânduri completate și pe la mijlocul trimestrului se umplea complet încât (era să spun ”doamna” dar de fapt era tovarășa bibliotecară) trebuia să îmi se deschidă o fișă nouă.
Ultimul roman pe care l-am citit, iar asta se întâmpla cu mai bine de un an în urmă, a fost Acolo unde cântă racii de Delia Owens, o carte despre care toată lumea vorbește și pe care am citit-o pe nerăsuflate. Asta înseamnă că mi-a plăcut. Și mi-a plăcut chiar foarte mult. Dar, și aici intervine un mare ”dar”, este pură ficțiune. Ficțiune dusă la cel mai înalt nivel, întâmplări, fapte și destine care sunt imposibil de transpus în realitate și care, după părerea mea, ar putea fi puse pe același nivel cu Poveștile nemuritoare pe care le citeam în copilărie. Basme. Desigur, știu că toate romanele sunt ficțiune dar probabil eu mă aflu într-o etapă a vieții în care nu mă simt atrasă de povești și sunt mult mai interesată de realitățile lumii în care trăim. În orice librărie intru, fie fizic, fie online, primul lucru pe care îl caut e secțiunea de biografii și memorii pentru că uneori cele mai bune povești sunt cele adevărate.
Întotdeauna mi-a plăcut genul acesta de lectură dar cartea despre care pot să spun că a avut cel mai mare impact asupra mea a fost jurnalul Reginei Maria cuprins în trei volume sub titlul Povestea vieții mele. O carte tulburătoare care a surprins ani hotărâtori pentru istoria României în care regina noastră s-a remarcat printr-un devotament despre care la școală nu ni s-a suflat niciun cuvânt. Am revăzut istoria cu alți ochi, am descoperit o perspectivă despre care nu știam absolut nimic și am înțeles că sub fascinantele aparențe regale se ascund trăiri ca ale oamenilor obișnuiți.
Mi s-a trezit astfel curiozitatea de a afla ce se află în spatele reușitei oamenilor de succes indiferent dacă faima lor a strălucit în urmă cu zeci sau sute de ani sau sunt contemporanii noștri. Am devorat autobiografia lui Andre Agassi, unul dintre cei mai buni sportivi ai tuturor timpurilor care a dominat terenurile de tenis în anii ‘90 nebănuind vreodată că a avut momente în care a urât acest sport. Am ”învățat” să îl admir pe Winston Churchill după ce am aflat detalii din viața publică și privată a unui om cu un curaj și o viziune politică extraordinară. M-am întristat citind biografia unui geniu, Nikola Tesla, un nume care aproape a fost uitat deși la vremea lui invențiile sale au apărut pe prima pagină a ziarelor din întreaga lume. L-am îndrăgit cu toată inima pe istoricul Neagu Djuvara după ce i-am citit Amintirile din pribegie, am admirat-o și mai mult pe Agatha Christie după ce am aflat câte suișuri și coborâșuri a avut în viață și m-am indispus teribil după ce Gheorghe Florescu în Confesiunile unui cafegiu ne-a împărtășit modul de funcționare a sistemului în care privilegiații regimului ceaușist se complăceau în a fi rotițe în mecanismul care funcționa pe bază de pile, șpagă și represalii.
Și lista poate continua cu Edith Piaf, Michelle Obama, Andreea Esca, Coco Chanel, Nina Cassian, Prințesa Diana, Carol al II-lea, Jamie Oliver, Audrey Hepburn și mulți alții ale căror biografii sau jurnale le-am citit cu avidă curiozitate. Cam asta citesc eu în locul romanelor și asta caut mereu în librării. Și pentru că am fost mereu o ciudată (sau cel puțin asta credeau colegii mei din liceu pentru că realmente citeam cu plăcere și operele scriitorilor români – titluri care erau obligatorii la școală) mi-ar plăcea să găsesc o biografie Liviu Rebreanu sau o biografie Ion Luca Caragiale. Biografii romanțate pe care să le citesc pe nerăsuflate și nu doar înșiruiri cronologice ale anilor de apariție ale operelor acestora. Dacă știți ceva de genul, please, dați de știre.
