Adevărul este că subiectul alimentației nu a fost niciodată mai de actualitate ca în zilele noastre iar în ultimii ani mâncarea a devenit tema unor dezbateri interminabile. Din fericire eu nu am avut niciodată probleme cu greutatea deși uneori mi-am dorit să slăbesc 2-3 kilograme (iar alteori să mai pun ceva în plus pe ici, pe colo) și nici nu am fost vreodată obsedată să mânânc ”sănătos”. Nici diete nu am ținut și nici nu mi-am interzis alimente pentru că am vrut să gust din toate ingredientele care ne fac viața mai frumoasă. Cu toate astea nu mi-am făcut din frigider cel mai bun prieten chiar dacă uneori din plictiseală, deci fără să-mi fie foame, mai băgam un ochi în el.
Am spus toate astea ca să înțeleg și eu de ce oare, în urmă cu trei săptămâni, am început intermittent fasting, adică pe românește post intermitent. Aceasta nu este o dietă in sine, ci mai degrabă un stil alimentar care alternează perioadele de post (în care nu mănânci nimic) cu cele ale unei alimentații normale. Este un curent foarte la modă care este promovat inclusiv de medici nutriționiști și despre care se spune că pe lângă beneficiile aduse sănătății, (poate) duce și la scăderea în greutate. Sunt mai multe tipuri de astfel de ”post” iar eu am considerat că pentru mine cel mai bine s-ar potrivi cel în care se limitează fereastra de consum a alimentelor la 8 ore pe zi și apoi 16 ore se face pauză și mi-am stabilit intervalul orar în care pot să mânânc de la 10 la 18. Drept să spun, chestia asta am mai practicat-o cu mult înainte să se inventeze, pe vremea când eram studentă și arareori ajungeam seara la cantină, deci practic de la prânzul pe care îl luam pe la ora 3 până a doua zi dimineața nu mai mâncam nimic. Dar nu îi ziceam intermittent fasting ci spuneam că ”am sărit” o masă.
Trecând peste această paranteză, am crezut că îmi va fi greu să nu mănânc nimic după ora 18 dar, surprinzător, partea cea mai grea a fost (și încă este) de fapt dimineața pentru că o viață întreagă am fost obișnuită să iau micul dejun de cum mă trezesc iar acum stau cu ochii pe ceas așteptând să se facă ora 10, flămândă ca o pisică de pe stradă. Nu aș spune că am slăbit (încă) dar categoric mă simt mult mai bine. Și de ce spun asta? Nu doar pentru că am mai multă energie ci pentru că nu mai am deloc arsuri la stomac, lucru care mă deranja destul de tare în ultima perioadă. Dacă mâncam ceva ce nu îmi cădea bine gen prăjeli grele sau zacuscă, îmi creștea aciditatea instant încât trebuia neapărat să iau o pastilă de Dicarbocalm. Ei bine, de trei săptămâni lucrul acesta nu s-a mai întâmplat niciodată.
În postul intermitent ai voie să mănânci orice, important este momentul în care mănânci. Adică să mănânci doar în intervalul pe care l-ai ales. Eu cred că slăbitul despre care se vorbește trecând la acest stil alimentar vine din faptul că inevitabil în cele 8 ore nu ai cum să ingerezi aceeași cantitate de mâncare ca înainte. Eu cel puțin clar am sărit peste înghețata pe care o savuram în timpul unui film care se termina la miezul nopții sau peste alunele care însoțeau un pahar de bere sau unul de cola în fața televizorului.
În rest, am mâncat de toate începând de la ciorbe și tocănițe gătite de mine până la zacusca de care mă feream ca de dracu’ din cauza problemelor mele, dar nu m-am dat la o parte nici în fața unei pizza sau a unui croissant cu unt. Pâine la fel de multă ca de obicei, paste din când în când, însă nu m-am ferit nici de legume și nici de fructe. Mi-am făcut tot felul de salate, exact ca de obicei, fără să schimb nimic din stilul meu de a mânca. E adevărat că am căutat și rețete noi dar asta oricum o făceam și înainte. À propos, am descoperit o reteta de salata de vinete cu ardei copți care este absolut delicioasă. E drept că e un pic mai mult de lucru, în sensul că trebuie copți și niște ardei, dar merită 100%. Singurul aliment care a dispărut din alimentația mea, deși nu chiar de tot și fără să îmi fi propus acest lucru, este cafeaua. Pur și simplu nu mai am dorința de a bea cafea dar nu cred că acest lucru are vreo legătură cu postul intermitent.
O să vă țin la curent cu mersul acestui tip de regim și sunt curioasă dacă printre cititorii mei sunt persoane care l-au încercat sau care îl urmează și cum li se pare. Deocamdată eu sunt foarte încântată.
Asta cu dispariția arsurilor ma face sa ma gandesc sa tin si eu asa post, ca in ultima vreme ma cam supăra arsurile. Mie mi-e usor sa sar peste masa de prânz, seara ma apuca mancatul. Am mai avut perioade in care am tinut cate putin post intermitent, săream micul dejun, dar nu-s destul de disciplinată. In schimb respect regula de minimum 4 ore intre mese.
A tinut sotul multa vreme post intermitent , pentru ca avea o jenă în partea dreapta, s-a gândit el ca e de la ficat, a mers la doctor, nicicum nu-i trecea. Dar cu post intermitent i-a trecut dupa cateva luni. A si slăbit cu ocazia asta.
Am deja o luna de cand am inceput si ma simt excelent.
daaa, eu am tinut, in combinatie cu o alimentatie stil keto, si slabit cam 8 kg acum vreo 3-4 ani. chiar, ar fi o idee buna sa mai tin o perioada, am cam pus pe mine. iti doresc mult succes si multa sanatate!