terasa

Staycation

        Sper că nu te tentează să îți petreci zilele de concediu în care nu pleci nicăieri făcând tot felul de treburi în gospodărie. Mi se pare o greșeală. Pe lângă inevitabilul sentiment de frustrare, vei avea și o stare de oboseală la sfârșitul așa zisului concediu.
        Dacă anul acesta bugetul nu îți permite să călătorești, poți avea câteva zile de vacanță adevărată stând acasă cu condiția să nu te apuci să cureți cuptorul, să faci ordine prin dulapuri sau chiar să zugrăvești baia. Ideea este să te comporți ca și când ai fi plecat de acasă dar fără să mai fi nevoit să cheltuiești bani pe hoteluri.
        Eu am recurs de multe ori la unele din ideile de mai jos:
        1 Imaginează-ți că ești turist în orașul tău și vizitează un muzeu. Nu trebuie neapărat sa ajungi la Londra sau Madrid ca să intri într-un muzeu. Îți garantez că rămâi cu amintiri pe viață dacă intri, de exemplu, în Muzeul de Istorie a Farmaciei din Cluj.
       2 Ia micul dejun în oraș, exact așa cum ai face dacă ai fi plecat în vacanță undeva departe. Poți sta la o terasă savurând un cappuccino și un croissant în timp ce privești detașat forfota străzii.

        3 Fă un tur cu ghid al orașului tău sau al unui oraș apropiat, s-ar putea să fi surprins de câte lucruri noi vei afla. În orașele mari există voluntari care fac asta gratuit sau contra unei sume modice. De exemplu la Constanta am găsit-o pe Diana .
        4 Du-te la ștrand sau la piscină într-una din zilele săptămânii și profită de lipsa aglomerației caracteristică weekendului.
         5 Vizionează un film la cinematograf, calitatea și efectul de relaxare nu se pot compara cu cele din fața televizorului.
         6 Fă o mica extravaganță și răsfață-te câteva ore la un centru spa cu saună, jacuzzi și masaj.
        7 Pune în practică proiectul pe care îl ai în minte de multă vreme și pentru care nu ai avut timp niciodată: să recondiționezi un scaun, să coși fețe de perne decorative, să aduni pozele într-un album, să îți amenajezi un colt verde pe balcon, să înveți să croșetezi… tu știi cel mai bine ce ți-ar plăcea să faci dacă ai avea câteva ore libere în fiecare zi a anului.

       8 Reînnoadă legătura cu un vechi prieten drag cu care nu ai mai vorbit de multă vreme. Invită-l la tine sau întâlniți-vă undeva în oraș și veți petrece ore agreabile împreună.
       9 Fă sport. Dacă nu ai, închiriază o bicicletă și fă o plimbare. Joacă un tenis de camp sau de masă cu un prieten sau petrece o seară la bowling. Sau verifică-ți resursele de energie la kangoo jumps. Măcar să știi cum e.

          Punctul 10 vă las pe voi să-l adăugați.
       Este foarte probabil ca după câteva zile de relaxare acasă să te  întorci la rutina zilnică mai odihnit decât după o călatorie în care ai împachetat și despachetat bagaje de o sută de ori. Ca de obicei, americanii inventivi au găsit un termen pentru acest tip de concediu : nu este vacation ci staycation. Așa că nu-mi rămâne decât să vă urez
         Have a nice staycation ! :)

Share This:

Citește mai mult

gina

Fapte bune

         Cu ocazia Sărbătorilor Pascale membrii  PNSC (Partidul Nu Știu Care) au dorit să-i bucure pe cei cu care soarta a fost mai puțin darnică și au împărțit 250 de pachete…
        Asociația umanitară Speranțe Deșarte lanseaza cu ocazia Sarbatorilor de Iarna Campania  „Fii Mos Crăciun pentru o zi”…
         De 1 iunie, fă o bucurie unui copil nevoias – campanie inițiată de postul de televiziune Doi Ochi Căprui…
         Clișee  care se repetă an de an, fapte bune și lucruri frumoase care se întâmplă pentru că așa este tradiția dar care, din păcate, nu au continuitate. Constantin, un om căruia îi place să scrie despre tot ceea ce este frumos, vine cu propunerea de a promova ideea de a face lucruri bune oricând, în orice zi a anului, nu doar de sărbători. Iar întrebarea lui sună așa: care este ultimul gest frumos pe care l-ai făcut ?
         Întrebarea m-a pus puțin pe gânduri și răspunsul nu a venit instantaneu. Cred că ultimul  gest frumos și consistent a fost adoptarea Ginei, o cățelușă vagaboandă care s-a împrietenit pe loc cu Jax, rottweilerul casei. Gina era vai de capul ei, murdară, flămândă și speriată dar acum, de când e sterilizată, vaccinată și în primul rând iubită, și-a schimbat comportamentul. Îl respectă pe Jax (n-are încotro pentru că frate-su e de 8 ori mai mare ca ea ) dar este foarte sigură pe locul ei în inimile noastre. Este adorabilă (deși e urâțică) și ea știe acest lucru.
 
Gina
         

Gina la umbra lui Jax

         Gina continuă șirul adopțiilor făcute de-a lungul anilor începând cu Buba (un cățel care era tot plin de râie atunci când l-am găsit și de-acolo i-a venit numele), Happy (care semăna cu un teckel și care a trăit 15 ani), Cici (pisica ”uitată” de niște vecini în uscătoria blocului) , Sylvestra (salvată din din gura unui câine care fugea cu ea în gură pe stradă și care acum a ajuns pisică de apartament) și ultimii doi motănei , Alpi (pentru că este pasionat de alpinism) și Tommy. Cei doi seamănă leit unul cu altul deși au fost găsiți la interval de 3 luni și la distanță de câțiva kilometri.

 
Sylvestra, pisica aristocrată
 
Alpi și Tommy

         Nu toate faptele bune pe care le facem sunt senzaționale și nu toate schimbă viața cuiva, fie el animal sau om.
         Mă tot gândesc dacă gestul de a da fisa de 50 de bani de la cărucior, atunci când îmi fac cumpărăturile la Kaufland, unor copii amărâți este sau nu o faptă bună. Ei vin la mine să îmi ceară fisa și întotdeauna le-o dau. Mi-am tot propus să nu mai fac acest lucru pentru că  1) odată am văzut că banii au mers pe țigări și 2) s-ar putea ca acești bani să fie luați și folosiți de către niște adulți care controlează fenomenul. Mereu spun că o să cumpăr din magazin napolitane sau un fruct să le dau acelor copii în locul banilor dar mereu uit.
         Cam astea ar fi gesturile mele ”frumoase” din ultima vreme. Nu sunt cine știe ce dar e mai mult decât nimic.
         Vreau să vă povestesc însă despre ceva la care am asistat. Un gest care este cu totul ieșit din tipare și  care mi-a dat de gândit.
         În urmă cu câteva zile m-am urcat într-un microbuz care mergea de la Cluj la Turda. Eram exact atâția călători câte locuri erau. Microbuzul a plecat din stație și după câteva sute de metri am văzut o țigancă făcând semne disperate cu mâna în încercarea de a opri mașina. Era genul pirandă, cu fuste multe și înflorate, cu batic pe vârful capului și cu cozi lungi în care erau împletite panglici roșii.
 
 
         Eram absolut sigură că șoferul nu o să oprească, în primul rând pentru că nu era stație și apoi pentru că, hai sa fim sinceri, toată lumea se ferește să ia în mașină țigani. Nu este deloc politically correct dar nu ne place să stăm lângă ei pentru că ne deranjează,  adică se împing, țipă, se ceartă, nu respectă nici o regulă a bunului simț și miros urât. Dar, surpriză-supriză ! șoferul oprește și țiganca se urcă greoi în microbuz. Avea o vârstă nedefinită, undeva între 40 și 60 de ani și era foarte, foarte grasă. Suprinzător, îi mulțumește șoferului iar apoi se postează pe culoar. Acum urmează gestul care m-a uluit: un tânăr, nu cred că avea mai mult de 20 de ani, s-a ridicat de pe scaunul său și i-a  cedat locul spunându-i ”doamnă”. Țiganca a refuzat  inițial sau a spus ceva de genul ”vai, dar nu este nevoie” , apoi s-a așezat totuși pe scaun. I-a mulțumit băiatului de câteva ori în cel mai frumos mod posibil. Am crezut că sunt la camera ascunsă. Dacă nu eram pe scaun, cred că picam jos. Băiatul a stat în picioare cât a durat drumul (vreo 30 de minute) iar la coborâre țiganca a mai mulțumit încă o dată.  I-a răspuns cu aceeași monedă. Cu moneda civilizației.
         Este acesta o faptă bună ? Categoric , da. Mai mult decât atât, mi se pare un gest care are consecințe pe termen lung, este primul pas spre conciliere, este mâna întinsă în a îndrepta lucrurile spre normalitate și este un exemplu de urmat. Poate că dacă fiecare dintre noi am face un astfel de lucru mărunt (care nu necesită finanțări europene) o să reușim și noi să intrăm în rândul lumii.
         Pentru că știm cu toții : cel mai deștept cedează iar puterea exemplului este cel mai bun profesor.
 

Share This:

Citește mai mult

blugi

Mango outlet

         M-am ținut de promisiune și anul acesta nu am mai cumpărat nimic de la reduceri. Până acum, când am cedat ispitei și am cheltuit 20 de euro. Dar în cel mai inteligent mod posibil, spun eu. Am făcut un pic de smart shopping de la Mango, una din firmele mele preferate. Și cum să nu fie Mango firma mea preferată mea când Kate Moss este muza care îi inspiră pe designerii de la Mango  iar actuala regină a Spaniei, Letizia, le poartă hainele ?
         Ca să mă abțin de la cumpărături nu am mai fost în mall-uri de ceva vreme. Dar am făcut greșeala să intru pe www.mangooutlet.com și pe alte site-uri ca să-mi mai înec dorul.  De fapt nu a fost o greșeală pentru că nu îmi pare rău deloc de cumpărăturile făcute și nici nu am vreun sentiment de vinovăție. Sunt chiar fericită cu ce mi-am luat . Și am încălcat doar o promisiune, nu chiar un jurământ :) E o diferență, nu ?
         Mangooutlet  este un site care livrează direct din Spania, prin curier rapid, la prețuri de outlet. În afară de reducerile care le au față de site-ul mamă (mango.com) au avut recent o promoție care mai oferea un discount suplimentar de 15% la orice produs. Taxa de transport este zero la comenzi în valoare de peste 100 de euro. În caz contrar este 10 euro. Dar nu există să nu găsești o prietenă, două, trei cu care să te cuplezi și să faci în total 100 de euro. Ceea ce am și făcut, am comandat un pachet la comun împreună cu o prietenă și iată cele 3 produse pe care mi le-am cumpărat: o pereche de pantaloni scurți din denim, o bluză de dantelă și un pulover.

         Pantalonii scurți au costat 10 euro și știu că o să aibă o viață foarte lungă. Au un pic de stretch în material , sunt foarte comozi și o să îi port în toate excursiile.

 
       Bluza de dantelă a costat 6 euro (redusă de la 30) și este foarte versatilă, se poate purta atât la blugi cât și pe sub un sacou . Sau se poate combina cu o fustă prețioasă pentru o ținută de gală. Este foarte feminină, delicată și o iubesc !

         Iar puloverul este numai bun pentru o seară răcoroasă de vară. Sau pentru la iarnă când nu vreau să mă supra-încălzesc dacă merg undeva. A costat doar 4 euro si are detaliile acelea cu ținte pe umeri care sunt foarte trendy. Dar nu într-atât încât sa iasă prea tare în evidență. Și cel mai mult îmi place că are mânecile trei-sferturi.
 

 
         Mangooutlet are și haine pentru bărbați dar nu am cumpărat niciodată așa că nu pot să-mi dau părerea la acest capitol. Am observat doar că reducerile nu sunt așa de mari ca la secțiunea femei. Dacă aveți răbdare o să găsiți haine la niște prețuri incredibile, nici nu se compară cu cele piperate din mall. Iar dacă vă abonați la news-letterul lor o să aflați din timp de discounturi suplimentare sau zile în care oferă transport gratuit indiferent de valoarea comenzii.
         Am comandat de mai multe ori de pe acest site, așa că dacă aveți nevoie de consultanță de specialitate vă stau cu drag la dispoziție :)

Share This:

Citește mai mult

bonsi

Bonsai

         Pentru mine bonsai înseamnă cruzime față de plante. Nu mi-au plăcut niciodată copăceii crescuți în ghivece fără pământ suficient, fără apă destulă și fără îngrașăminte. Niște plante chinuite, chircite, cu crenguțele tăiate de cum încercau să se îndrepte spre cer. Nu înțeleg această formă de artă. Mai mult decât atât, o urăsc. Este ca și cum ai închide o vietate într-o cușcă forțând-o să se dezvolte după forma pe care vrei să i-o dai tu, alta decât cea lăsată de natură.
 
 
         Bonsai este un cuvânt japonez format din bon care înseamnă vas, tăviță cu margini joase și sai care înseamnă plantă. Bonsai reprezintă ”arta” de a crește copaci în miniatură. În Japonia această ”artă” a început prin secolul al IX-lea și a fost importată din China unde se numea penjing . Deosebirea dintre arborii bonsai și penjing este că cei cultivați în China sunt mai mari, pentru că stilul penjing creează miniaturi care sunt expuse în aer liber. Deci cumva chinezii dau arborilor un grad de libertate în plus față de japonezi.
         Un bonsai nu este genetic o plantă pitică. Este o plantă normală (cel mai adesea pin, ulm, arțar, glicină, jneapăn, cireș sau cais) , căreia i se  limitează spațiul de creștere, i se taie rădăcinile și ramurile și , în timp, devine un exemplar pitic al speciei. Deci dintr-o plantă sănătoasă și viguroasă artiștii o transformă într-o plantă cu handicap.

Glicină (wisteria) bonsai

Glicină în mărime naturală

 
          Care din cele două poze de mai sus vă place mai mult, vă îndeamnă la visare și vă dă chef de viață ? De ce să vrea cineva să condamne o plantă la o altfel de formă decât ceea ce reprezintă explozia de vitalitate a naturii ? Este ca și cum cineva ar vrea să crească un animal de o altă formă și mărime decât cele programate genetic. Sper că nu sunt astfel de persoane. Și atunci de ce să nu fie pedepsită cruzimea față de plante la fel cum e pedepsită cruzimea față de animale ?

Share This:

Citește mai mult

croitoras

Cărțile mele

        Aceasta este o leapșă (un joc care se transmite de la unul la altul) pe care am preluat-o de la Daniela. Sunt 12 întrebări la care trebuie să răspunzi iar mai apoi să predai ștafeta celor care doresc să intre în joc.
 
          1. Prima mea amintire cu mine citind… datează din primul an de școala. Eu nu am știut să citesc înainte să merg la școală și acolo am învățat literele. După ce am trecut de lecția cu ”Ana are mere” am dat de una singură abecedarul  pe repede înainte și am făcut legătura între desene și litera care apărea scrisă mare în colțul paginii. Astfel înainte de vacanța de iarnă puteam să citesc orice. O prietenă mai mare cu doi ani mi-a sugerat să mă înscriu la biblioteca școlii. Bibliotecara a refuzat însă pe motiv că înscrierile se fac abia din clasa a II-a așa că am fost nevoită să recurg la pile și m-am lăudat că mama mea este profesoară la aceeași școala. Atunci bibliotecara a cedat și mi-a făcut fișă de înscriere. Mi-a recomandat cartea Croitorașul cel viteaz și mi-a spus că în maxim o săptămână trebuie să o aduc înapoi. Am returnat-o în aceeași dupămasă după ce o citisem pe nerăsuflate. Mi-a plăcut foarte mult și o țin minte și acum.
 

         2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o… A fost La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Terminasem clasa a V-a și vărul meu Andrei s-a mirat foarte tare când la întrebarea lui dacă am citit această carte i-am spus că nu auzisem de ea. Mi-a spus că toate colegele lui o citiseră (el era cu cinci ani mai mare ca mine) și numai despre asta vorbeau. O aveam în bibliotecă și am început să o citesc imediat deși mama mi-a spus că nu e potrivită pentru vârsta mea. Am devorat această carte (erau patru volume din Biblioteca pentru toți) și mi-am dorit să fiu când Olguța, când Monica. La sfârșit am plâns în hohote. Cred că în fiecare vacanță de vară am recitit La Medeleni.
         3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească… Poveștile scrise de Hans Christian Andersen : Fetița cu chibrituri, Rățușca cea urâtă, Mica Sirenă, Crăiasa zăpezii, Lebedele, Degețica și toate celelalte. Dacă toți copiii ar avea parte de aceste povești, dacă ar avea cine să le citească eu cred că ura și violența ar dispărea de pe pământ.
        4. Locul meu preferat de citit… în patul meu. Nu mă culc niciodată înainte de a citi măcar câteva rânduri indiferent cât aș fi de obosită. E adevărat că în ultimii ani nu citesc neapărat doar cărți, uneori răsfoiesc internetul.
         5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii… Nu am nevoie decât de liniște. Nu cafea, nu apă, nu pix…
        6. Numarul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare… Întrebarea asta nu are răspuns, nu pot să dau un număr. O să citesc atât cât voi putea dar știu că următoarea carte va fi asta:
 
          7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o… Este scrisă de Neagu Djuvara. Are un stil foarte plăcut și ușor de citit deși fiecare frază este plină de informație. Am citit multe din cărțile lui și am învățat mai multă istorie, geografie și politică decât în doisprezece ani de școală.  O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri este o carte care ar trebui să o citească orice român care din orele de istorie de la școală nu-și aduce aminte decât că i se cerea să memoreze un șir lung de ani, domnitori și bătălii. Greu de ținut minte și total inutil. Aceasta este însă o carte de istorie care se citește ca un roman palpitant.
 

         8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel… Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. O am pe noptieră și este cartea care îmi dă curaj și putere în momentele grele. Cred că sunt pasaje care deja le știu pe dinafară dar totuși găsesc de fiecare dată ceva nou. Scarlett O’Hara este personajul meu preferat din literatură iar fraza cu care se încheie cartea ”After all, tomorrow is another day” (până la urma urmei, mâine este o nouă zi) mi se pare un bun slogan după care să îți conduci viața.
         9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui… Este un roman foarte controversat, este viața lui Isus din perspectiva vieții omenești așa cum o trăim noi toți. Un pic mai greu de citit pentru că unele fraze se întind pe câte o pagină întreagă. Mie mi s-a părut o carte foarte interesantă dar nu cunosc personal pe nimeni căruia să îi fi plăcut.

         10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească… Shogun de James Clavell . Am început să o citesc de trei ori și de trei ori am renunțat. Îmi cer scuze față de fanii acestei cărți pemtru că știu că sunt foarte mulți.
         11. O carte care mă intimidează… Biblia.
        12. Trei dintre scriitorii mei preferați… Greu de ales doar trei. Lev Tolstoi din literatura universală, Ileana Vulpescu din literatura română contemporană și Lucian Blaga din poezie.
 
         Vă invit pe voi toți să răspundeți la aceste întrebări sau doar la acelea care vi se potrivesc cel mai bine într-un comentariu la această postare.
 
 

Share This:

Citește mai mult