Fapte bune

         Cu ocazia Sărbătorilor Pascale membrii  PNSC (Partidul Nu Știu Care) au dorit să-i bucure pe cei cu care soarta a fost mai puțin darnică și au împărțit 250 de pachete…

        Asociația umanitară Speranțe Deșarte lanseaza cu ocazia Sarbatorilor de Iarna Campania  “Fii Mos Crăciun pentru o zi”…

         De 1 iunie, fă o bucurie unui copil nevoias – campanie inițiată de postul de televiziune Doi Ochi Căprui…

         Clișee  care se repetă an de an, fapte bune și lucruri frumoase care se întâmplă pentru că așa este tradiția dar care, din păcate, nu au continuitate. Constantin, un om căruia îi place să scrie despre tot ceea ce este frumos, vine cu propunerea de a promova ideea de a face lucruri bune oricând, în orice zi a anului, nu doar de sărbători. Iar întrebarea lui sună așa: care este ultimul gest frumos pe care l-ai făcut ?

         Întrebarea m-a pus puțin pe gânduri și răspunsul nu a venit instantaneu. Cred că ultimul  gest frumos și consistent a fost adoptarea Ginei, o cățelușă vagaboandă care s-a împrietenit pe loc cu Jax, rottweilerul casei. Gina era vai de capul ei, murdară, flămândă și speriată dar acum, de când e sterilizată, vaccinată și în primul rând iubită, și-a schimbat comportamentul. Îl respectă pe Jax (n-are încotro pentru că frate-su e de 8 ori mai mare ca ea ) dar este foarte sigură pe locul ei în inimile noastre. Este adorabilă (deși e urâțică) și ea știe acest lucru.

 

         

Gina la umbra lui Jax

         Gina continuă șirul adopțiilor făcute de-a lungul anilor începând cu Buba (un cățel care era tot plin de râie atunci când l-am găsit și de-acolo i-a venit numele), Happy (care semăna cu un teckel și care a trăit 15 ani), Cici (pisica ”uitată” de niște vecini în uscătoria blocului) , Sylvestra (salvată din din gura unui câine care fugea cu ea în gură pe stradă și care acum a ajuns pisică de apartament) și ultimii doi motănei , Alpi (pentru că este pasionat de alpinism) și Tommy. Cei doi seamănă leit unul cu altul deși au fost găsiți la interval de 3 luni și la distanță de câțiva kilometri.



         Nu toate faptele bune pe care le facem sunt senzaționale și nu toate schimbă viața cuiva, fie el animal sau om.

         Mă tot gândesc dacă gestul de a da fisa de 50 de bani de la cărucior, atunci când îmi fac cumpărăturile la Kaufland, unor copii amărâți este sau nu o faptă bună. Ei vin la mine să îmi ceară fisa și întotdeauna le-o dau. Mi-am tot propus să nu mai fac acest lucru pentru că  1) odată am văzut că banii au mers pe țigări și 2) s-ar putea ca acești bani să fie luați și folosiți de către niște adulți care controlează fenomenul. Mereu spun că o să cumpăr din magazin napolitane sau un fruct să le dau acelor copii în locul banilor dar mereu uit.

         Cam astea ar fi gesturile mele ”frumoase” din ultima vreme. Nu sunt cine știe ce dar e mai mult decât nimic.

         Vreau să vă povestesc însă despre ceva la care am asistat. Un gest care este cu totul ieșit din tipare și  care mi-a dat de gândit.

         În urmă cu câteva zile m-am urcat într-un microbuz care mergea de la Cluj la Turda. Eram exact atâția călători câte locuri erau. Microbuzul a plecat din stație și după câteva sute de metri am văzut o țigancă făcând semne disperate cu mâna în încercarea de a opri mașina. Era genul pirandă, cu fuste multe și înflorate, cu batic pe vârful capului și cu cozi lungi în care erau împletite panglici roșii.

 

 

         Eram absolut sigură că șoferul nu o să oprească, în primul rând pentru că nu era stație și apoi pentru că, hai sa fim sinceri, toată lumea se ferește să ia în mașină țigani. Nu este deloc politically correct dar nu ne place să stăm lângă ei pentru că ne deranjează,  adică se împing, țipă, se ceartă, nu respectă nici o regulă a bunului simț și miros urât. Dar, surpriză-supriză ! șoferul oprește și țiganca se urcă greoi în microbuz. Avea o vârstă nedefinită, undeva între 40 și 60 de ani și era foarte, foarte grasă. Suprinzător, îi mulțumește șoferului iar apoi se postează pe culoar. Acum urmează gestul care m-a uluit: un tânăr, nu cred că avea mai mult de 20 de ani, s-a ridicat de pe scaunul său și i-a  cedat locul spunându-i ”doamnă”. Țiganca a refuzat  inițial sau a spus ceva de genul ”vai, dar nu este nevoie” , apoi s-a așezat totuși pe scaun. I-a mulțumit băiatului de câteva ori în cel mai frumos mod posibil. Am crezut că sunt la camera ascunsă. Dacă nu eram pe scaun, cred că picam jos. Băiatul a stat în picioare cât a durat drumul (vreo 30 de minute) iar la coborâre țiganca a mai mulțumit încă o dată.  I-a răspuns cu aceeași monedă. Cu moneda civilizației.

         Este acesta o faptă bună ? Categoric , da. Mai mult decât atât, mi se pare un gest care are consecințe pe termen lung, este primul pas spre conciliere, este mâna întinsă în a îndrepta lucrurile spre normalitate și este un exemplu de urmat. Poate că dacă fiecare dintre noi am face un astfel de lucru mărunt (care nu necesită finanțări europene) o să reușim și noi să intrăm în rândul lumii.

         Pentru că știm cu toții : cel mai deștept cedează iar puterea exemplului este cel mai bun profesor.