Nu există relații perfecte în care totul să fie roz și pufos de dimineața până seara și de primăvara până toamna și când spun relație nu mă refer numai la poveștile de dragoste ci și la prietenii, relații între colegi, rude sau vecini și, în general, la orice fel de interacțiuni umane. Se spune că prietenii ți-i alegi iar rudele… cum ți le dă Dumnezeu. În consecință, vrei, nu vrei, de rude e destul de dificil să te rupi, în schimb de prietenii pe care ți i-ai ales te poți despărți mult mai ușor. Teoretic. Pentru că practic, dacă ții la ei cu adevărat, de multe ori ești nevoit să le suporți toanele, să faci mici compromisuri, să închizi ochii la amănunte care nu îți sunt pe plac și să treci prin tot felul de frecușuri. Cel puțin mie asta mi se întâmplat mereu pentru că sunt genul care lupt pentru păstrarea bunelor relații și nu întorc spatele la cea mai mică supărare.

        Ideea este că de când cu online-ul, am relativ mulți prieteni virtuali, pe care deci nu i-am întâlnit niciodată față în față, dar cu care ”socializez” mai mult decât cu cei din viața reală. Împărtășim valori comune, avem pasiuni asemănătoare, ne plac aceleași cărți și aceleași filme, pe scurt avem o ”chimie” care ne leagă. Unul dintre acești prieteni, sau mai degrabă ”una” pentru că este vorba de o fată, m-a surprins într-un mod neplăcut într-una din zilele trecute când, pe contul ei de Instagram, a postat un fel de ghid al conversației, că nu știu cum să îi spun altfel, în care trasa niște direcții către care ar trebui să se îndrepte întrebările adresate unei proaspete mămici încă neobișnuită cu greutățile aduse de un nou născut cum ar fi lipsa somnului, depresia post natală sau toate grijile pe care le aduce un bebe mic, griji care te năpădesc, după cum majoritatea dintre noi știm, mai rău decât dacă te-ar lovi trenul. Dar ce spun eu că trasa ”direcții”, era  de fapt o listă foarte concretă, clară și bine stabilită cu întrebări din care să alegi fără să te abați de la subiect astfel încât partenera de discuție să nu se simtă lezată, stingherită sau în imposibilitatea de a răspunde, în acest caz, după cum bine v-ați dat seama, partenera de discuție fiind chiar ea, autoarea mini-eseului. Era un fel de punere în scenă a unui dialog pe care ea îl considera ideal și nu doar că sugera urmăritorilor ei, ci le spunea foarte răspicat și tăios ce să îi spunem și ce să nu. Ce să o întrebăm și ce să evităm ba chiar, în ipoteza în care pe viitor va solicita sfaturi, ce fel de sfaturi să oferim. Nu așa după cum ne taie capul ci după ce i-ar plăcea ei să audă.

        Dacă nu aș fi apreciat-o atât de mult de fata asta până acum și dacă nu i-aș cunoaște calitățile, în secunda doi i-aș fi dat unfollow dar așa, parcă am stat un pic în cumpănă și am cântărit mai bine situația gândindu-mă că poate trece prin cea mai grea perioadă din viața ei și nu știe cum să facă față situației. Deși, dacă stau bine să mă gândesc, a avut perioade mult mai grele care au pus-o la mari încercări. S-a luptat ani de zile cu infertilitatea și pe când credea că visul i s-a împlinit, a avut o pierdere de sarcină care a fost devastatoare. Ce am apreciat atunci foarte mult la ea a fost faptul că voia din tot sufletul ca, povestind experiența ei, să ajute alte femei să depășească astfel de situații și să știe că nu sunt singure pe lume, că există multe situații similare și chiar dacă nu sunt identice, există soluții și sprijin pentru a trece peste. În anii de infertilitate a postat foarte mult, foarte des și foarte documentat nu numai despre această problemă a ei dar și despre starea de sănătate în ansamblu și despre factorii care o determină începând de la alimentație, apă, stres, poluare, mișcare sau odihnă. Este adevărat că uneori pentru unii era, așa cum spun englezii, TMI (too much information) pentru că vorbea foarte deschis despre, să zicem, secretii vaginale de culoare maronie dar, până la urmă, de fapt aceste informații erau cerute și prezentau interes pentru cei care întrebau. Și nu numai.

        La fel de multe informații utile a postat și în perioada sarcinii și a documentat pas cu pas tot ce a făcut înspre binele copilului (și al ei) fără să uite însă niciodată să precizeze că ceea ce  s-a potrivit organismului său nu înseamnă că se potrivește oricui. De exemplu lua vitamine prenatale dar nu îndemna pe nimeni să le ia fără a consulta în prealabil medicul după cum bine știm că se practică pe rețelele sociale.

        Deci fata era foarte ok și, desigur, în afara subiectului cu infertilitatea și apoi cu sarcina avea (și are) o serie de veleități artistice, acesta fiind de fapt punctul meu principal de interes și pe marginea căruia purtam multe discuții și schimbam păreri. Cred totuși că aș putea să-i iert derapajul acid în care a crezut că poate să-și regizeze conversațiile după un model ideal care însă nu se întâmplă niciodată în viața reală și să trec peste acest incident ca și când nu s-ar fi întâmplat. Mai bine spus, ca și când nu aș fi citit. Voi ce faceți în astfel de situații? Dați unfollow sau unfriend, după caz? Intrați în polemică sau treceți cu vederea?  

 

 

Read More