Condimente ordonate

        Cui nu-i place ordinea? Mă gândesc că tuturor ne place să ne găsim întotdeauna lucrurule și să nu fim nevoiți să pierdem vremea și să ne enervăm căutând iar și iar după câte un obiect despre care suntem aproape siguri că știm unde l-am pus. Dar de cele mai multe ori asta e ușor de spus și greu de făcut. Sau mai bine să nu generalizez, poate doar în cazul meu e așa. Mi-am propus de ani de zile să-mi organizez colecția de condimente dar niciodată nu am avut timp pentru asta, am amânat și am tot amânat deși aveam totul pregătit, trebuia doar să-mi rezerv o oră-două și să mă apuc de treabă. Ei bine, în sfârșit am făcut-o și pe asta în weekendul care tocmai a trecut  și mă simt tare satisfăcută de ce a ieșit.

        Nu sunt mare maestră în ale bucătăritului și recunosc că nu-mi place să gătesc dar sunt nevoită să fac acest lucru din când în când. Aleg să gătesc cât mai simplu, fără complicații inutile și n-am visat și nici nu-mi doresc să ajung vreun mare chef, nici măcar să mă apropiu de un astfel de titlu. Nu mă interesează deloc. După părerea mea, condimentele fac diferența pentru ca o mâncare să aibă sau nu gust, asta e tot ce știu și mereu mi s-a spus că gătesc bine. Tot secretul constă în condimente așa că am mereu din toate în casă, din păcate adunate claie peste grămadă.

IMAG2229 (1)

          Nu e greu de înțeles de ce mi-am dorit să le pun în ordine  așa că mi-am făcut etichete pe care apoi le-am lipit pe recipiente de același fel.

IMAG2239

         Am folosit două tipuri de borcănele, unele de la Ikea și celelalte reciclate de la muștarul pe care îl cumpăr de la Lidl (un muștar cu miere absolut delicios dar pe care nu îl găsesc decât o dată pe an în nu-știu-ce săptămână).

IMAG2242

        Iar la final am înșirat toate borcănelele pe două polițe înguste, cumpărate tot de la Ikea. puse una în prelungirea celeilalte.

IMAG2244

       Pe lângă faptul că arată bine, ocupă foarte puțin loc și e un lucru foarte util. Am filmat toată derularea micului meu proiect și, fără niciun pic de modestie, sunt foarte încântată de ce mi-a ieșit. Dacă vreți să vedeți cum a decurs toată operațiunea, dați un click mai jos :)

Share This:

Citește mai mult

ceas-ioanaspune-1

Ceas home-made

        Azi am fost la dentist și mi s-a făcut o mică anestezie. Adică nu știu cât de mică a fost pentru că am simțit că mi-a amorțit jumătate de cap iar când sunt într-o astfel de stare simt întotdeauna nevoia să fac ceva care să-mi îndepărteze gândurile de la disconfortul fizic. Și mi-am găsit o ocupație care să-mi pună talentul în valoare :)
       Aveam prin casă un ceas de perete primit în urmă cu mulți ani de la un prieten care și-a făcut materiale promoționale cu numele firmei de care se ocupa la vremea respectivă. Nu știu dacă firma mai există, dar dacă da sper să nu se supere că i-am acoperit sigla pentru că asta vrut să fac: să transform un ceas sec în ceva care se aducă un pic de culoare și căldură.
        Și m-am apucat de lucru întinzându-mi pe birou ustensilele și materialele (cele mai multe cumpărate de la Lidl).
        V-am mai spus despre relația mea de dragoste-ură cu Lidl: dragoste, pentru că găsesc mereu lucruri drăguțe și ură pentru că nu le găsesc tot timpul. Dar cred că aceasta este politica magazinului, să aducă mereu altceva, nu aceeași marfă ca să te atragă să mergi în fiecare săptămână și să descoperi cumperi noi comori. Eu sunt înnebunită după materiale pentru activități creative și am cumpărat tot felul de blocuri cu hârtie colorată, plicuri, cartoane, sfori și o mulțime de mărunțișuri. Nu numai de la Lidl ci de peste tot unde văd ceva draguț și ieftin pentru că materialele acestea sunt destul de costisitoare. Am găsit odată o bluză la un second-hand de un kitsch desăvârșit și am cumpărat-o pentru că era plină de paiete, mărgeluțe, bucățele de plastic și oglindă numai bune pentru hobby-ul meu.
        Dacă am vreun regret în ceea ce mă privește este faptul că nu știu să desenez. Nu am deloc talent, n-am nici viziune în spațiu și orice a ieșit din mâinile mele care a implicat desen a însemnat de fapt să copiez de undeva ceea ce mi-aș fi dorit să pot crea singură. De obicei caut modelul pe internet, îl salvez de desktop și efectiv pun o foaie de hârtie albă pe monitor și copiez ceea ce vreau. Acum aveam nevoie de cuvântul home scris cu litere de tipar mai grăsănele astfel încât să le pot decupa. Și am găsit exact ceea ce am căutat.
        Am copiat pe foaie și în câteva minute am avut gata literele :)

 

        Apoi am lipit pe partea de jos a ceasului o bucată de carton albastru, am decupat fiecare literă din hârtie cu diverse imprimeuri (la ”O” m-am chinuit cel mai mult)  și rezultatul e acesta.
        Drăguț, nu-i așa? Parcă mi-ar plăcea un fel de contur la dreptunghiul albastru dar mi-e teamă să nu-l stric. Voi ce spuneți, să-i mai adaug ceva?

Share This:

Citește mai mult

P8200746

Un pic de îndemânare

         Știți cu toții pantofii aceia comozi pe care îi purtăm zi de zi și nu ne mai vine să luăm altceva în picioare. Sunt convinsă că fiecare avem o pereche cu care am putea să mergem pe jos 10 kilometri fără să ne jeneze nici un pic. Pantofi care pur și simplu ne sunt dragi. Așa sunt sandalele pe care mi le-am cumpărat la începutul verii și de care nu m-am despărțit nici o zi. N-am mai avut ceva atât de comod de tare multă vreme, nu au nici o cusătură pe interior, nici un noduleț, parcă sunt desculță când le port. Și in plus arată foarte drăguț și au o culoare care merge cu orice: nude. Pe românește, culoarea pielii.
         Așa că în momentul în care una dintre ele mi s-a stricat am crezut că leșin.

 

         Mi s-a agățat ceva de lanțul ornament (nici acum nu știu exact ce, cred că o sârmă pentru că eram pe stradă) și când am pășit, lanțul s-a rupt. Pentru că era de plastic deși părea metalic. Acuma, na, made in China, dar totuși foarte frumoase. Deci m-am împiedicat destul de tare și am fost teribil de supărată că mi-am stricat sandalele.
         După ce-am ajuns acasă le-am pus lângă coșul de gunoi cu gândul să le arunc imediat și să nu le mai văd. Ca să nu-mi tot aduc aminte ce rău îmi pare după ele. Nu știu de ce nu am dus gunoiul afară în seara aia. În orice caz a doua zi când am văzut din nou sandalele lângă coșul de gunoi m-a străfulgerat o idee. Ce-ar fi să le repar ?
          Întotdeauna mi-a plăcut să meșteresc, să cos și să fac lucrușoare hand-made. Nu era mare lucru de făcut, doar de înlocuit lanțul cu altceva. M-am tot uitat să văd ce găsesc prin casă: lanț nu aveam, dar aveam niște mărgele foarte frumoase care aș fi putut să le înșir pe un elastic. Dar erau prea colorate și nu vroiam să modific stilul sandalelor. Am găsit în schimb o panglică aurie rămasă de la Crăciun care se potrivea exact cu ce aveam în gând. Panglica avea marginile făcute dintr-o sârmă subțire astfel încât poate fi modelată cu ușurință și rămâne în forma pe care i-ai dat-o. Pe scurt: cum o pui, așa stă. În poză sunt toate ustensilele și materialele de care am avut nevoie:

 

 

         Am tăiat panglica, am trecut-o prin gaică, am împletit-o și apoi am cusut cele două capete unul de altul (dedesubt, să nu se vadă).
          Apoi am pus un strop de lipici în două-trei locuri ca să nu se deplaseze noul ornament și să nu-și modifice forma. Și gata, asta a fost tot. Tot proiectul nu a durat mai mult de 10 minute (pentru ambele sandale). Și parcă îmi place mai mult varianta a doua, cea modificată.
           De-acum pot să merg liniștită la plimbare pentru că sunt pe deplin mulțumită de rezultat. Ce spuneți, mi-au ieșit bine sandalele ?

Share This:

Citește mai mult