Știți cu toții pantofii aceia comozi pe care îi purtăm zi de zi și nu ne mai vine să luăm altceva în picioare. Sunt convinsă că fiecare avem o pereche cu care am putea să mergem pe jos 10 kilometri fără să ne jeneze nici un pic. Pantofi care pur și simplu ne sunt dragi. Așa sunt sandalele pe care mi le-am cumpărat la începutul verii și de care nu m-am despărțit nici o zi. N-am mai avut ceva atât de comod de tare multă vreme, nu au nici o cusătură pe interior, nici un noduleț, parcă sunt desculță când le port. Și in plus arată foarte drăguț și au o culoare care merge cu orice: nude. Pe românește, culoarea pielii.
Așa că în momentul în care una dintre ele mi s-a stricat am crezut că leșin.
Mi s-a agățat ceva de lanțul ornament (nici acum nu știu exact ce, cred că o sârmă pentru că eram pe stradă) și când am pășit, lanțul s-a rupt. Pentru că era de plastic deși părea metalic. Acuma, na, made in China, dar totuși foarte frumoase. Deci m-am împiedicat destul de tare și am fost teribil de supărată că mi-am stricat sandalele.
După ce-am ajuns acasă le-am pus lângă coșul de gunoi cu gândul să le arunc imediat și să nu le mai văd. Ca să nu-mi tot aduc aminte ce rău îmi pare după ele. Nu știu de ce nu am dus gunoiul afară în seara aia. În orice caz a doua zi când am văzut din nou sandalele lângă coșul de gunoi m-a străfulgerat o idee. Ce-ar fi să le repar ?
Întotdeauna mi-a plăcut să meșteresc, să cos și să fac lucrușoare hand-made. Nu era mare lucru de făcut, doar de înlocuit lanțul cu altceva. M-am tot uitat să văd ce găsesc prin casă: lanț nu aveam, dar aveam niște mărgele foarte frumoase care aș fi putut să le înșir pe un elastic. Dar erau prea colorate și nu vroiam să modific stilul sandalelor. Am găsit în schimb o panglică aurie rămasă de la Crăciun care se potrivea exact cu ce aveam în gând. Panglica avea marginile făcute dintr-o sârmă subțire astfel încât poate fi modelată cu ușurință și rămâne în forma pe care i-ai dat-o. Pe scurt: cum o pui, așa stă. În poză sunt toate ustensilele și materialele de care am avut nevoie:
Am tăiat panglica, am trecut-o prin gaică, am împletit-o și apoi am cusut cele două capete unul de altul (dedesubt, să nu se vadă).
Apoi am pus un strop de lipici în două-trei locuri ca să nu se deplaseze noul ornament și să nu-și modifice forma. Și gata, asta a fost tot. Tot proiectul nu a durat mai mult de 10 minute (pentru ambele sandale). Și parcă îmi place mai mult varianta a doua, cea modificată.
De-acum pot să merg liniștită la plimbare pentru că sunt pe deplin mulțumită de rezultat. Ce spuneți, mi-au ieșit bine sandalele ?
Fata, eu asa le frigeam niste abtibilduri!… 🙂
:))))) Asta chiar nu mi-a trecut prin cap .