posete rafie

Trendurile anului 2018. Ce-mi place și ce nu.

        Cu toate că în ultimii, hai să zic, 20 de ani moda nu mai este la fel de strictă precum în trecut (adică lumea poartă  cam orice îi trece prin cap fără să țină seama riguros de tendințe), există totuși câteva noi apariții la fiecare început de sezon pe care, orb să fii, și n-ai cum să nu le observi. Doar aduceți-vă aminte de șlapii cu blană care se purtau vara trecută și o să înțelegeți exact despre ce vorbesc. Din fericire hidoșeniile au dispărut, în schimb au venit din urmă alte minunății deși acel nivel de urâțenie cu greu va mai putea fi atins vreodată. Adică așa sper. Dar să le luăm pe rând:

  • Pastelurile. Rochiile, bluzele, tricourile chiar și pantalonii în nuanței pastelate au invadat toate fashion week-urile indiferent că acestea s-au ținut la Londra, Paris, Milano sau New York. Culoarea vedetă a anului, declarată încă din decembrie anul trecut de către Pantone Colour Institute, este ultraviolet așa că nu e de mirare că între toate pastelurile de pe podiumurile de prezentare, culoarea lavandei (sau a liliacului dacă preferați) s-a impus pe primul loc. Love it! liliachiu
  • Logo-urile imprimate pe tricouri au pornit de la Gucci și imediat s-a declanșat avalanșa. Chanel, Dior (cu J’Adior), Louis Vuitton, YSL, toți, dar absolut toți vor să-și vadă numele scris cât mai mare și ieșind cu orice preț în evidență. Trecând peste faptul că mi se pare de domeniul absurdului să dai 5-6-700 de dolari pe o cârpă, trendul acesta mă lasă rece, nici nu-mi place dar nici nu-mi displace, cine vrea să poarte tricouri cu ”scris” e liber să o facă. gucci
  • Gențile din rafie. Îmi plac de când mă știu, ba chiar am avut mereu câte una pe care am purtat-o până la distrugerea totală. Se poartă și coșurile împletite din pai, și cele care au inele în loc de mâner, și cele în stil rustic, toate mi se par drăguțe.posete rafie
  • Coafura bob. Dar nu orice bob, ci acel no-fuss bob, lejer și lăsând impresia că nu te-ai străduit deloc să arăți ca scoasă din cutie. Părul nu trebuie să fie nici întins perfect ca lins de vacă dar nici cu bucle, e greu de explicat în cuvinte și știu asta pentru că oricât am încercat să o fac pe coafeza mea să înțeleagă, nu am reușit. Lăsat ca și când ar fi fost  uscat natural, e totuși nevoie de ajutorul unui astfel de ondulator pentru ca șuvițele de pe laterale să arate cumva rebel, ca și cele ale lui Cameron Diaz. Îmi place mult și o astfel de coafura mi se pare ușor de întreținut.
  • Ochelarii de soare subțiri. Sau înguști, nici nu știu cum să le spun, oricum inspirați de cei pe care îi purta Keanu Reeves în Matrix. Nu-mi plac și nu avantajează pe nimeni, iar Rihanna pe care încearcă să o copieze o lume întreagă, rămâne frumoasă și dacă și-ar pune o oală în cap. rihanna2
  • ”Adidașii” supradimensionați și butucănoși (nu găsesc alte cuvinte să îi descriu). Tot de la marile case de modă vine trendul căruia nu-i înțeleg deloc nici frumusețea, nici utilitatea. Să umbli pe stradă ca și când ai fi împrumutat pantofii lui taică-tu în timp ce în partea de sus porți o rochiță super-feminină mi se pare urât, urât, urât. Înțeleg perfect necesitatea încălțămintei comode, pe care și eu o prefer în locul tocurilor, dar se găsesc atâtea modele drăguțe de teniși ușori încât mi se pare ridicol să umbli pe șenile în mijlocul verii pe asfaltul încins.adidasi
  • Poșetele de plastic transparent. Horror. Nu-mi plac, par ieftine ca și mapele de prezentare distribuite gratuit la conferințe, deși nu sunt deloc. Dacă geanta scoasă de Celine costă 757 de dolari, nici nu vreau să mă gândesc cât costă Chanel-ul. La  cele trei genți de mai jos nu am găsit prețul pentru că probabil chiar și producătorilor le este jenă să-l afișeze. Din material din ăsta transparent aveam un portfard în care îmi țineam gelurile de duș când mergeam în vacanțe și m-a ținut vreo două concedii dar nu am dat pe el mai mult de 5 lei și acesta cred că este prețul corect.genti plastic
  • Carourile. În sfârșit nu am nimic negativ de comentat :) Carourile mi-au plăcut întotdeauna și mă bucur că sunt din nou în mare vogă. Ce nu mă bucură, e faptul că anul trecut mi-am aruncat sau donat, nici nu mai țin minte, două sacouri foarte faine pe care ziceam că nu o să le mai port în veci. O rochie în carouri mi se pare un pic prea mult dar un sacou întregește imediat orice ținută și merge perfect la blugi așa cum îmi place mie să umblu zi de zi. Acesta e de la Zara și mi se pare că exprimă exact ceea ce vreau să spun. sacou zara
  • Ceasurile. Nu mai dețin de mult timp doar funcția de a-ți arăta ora ci sunt mai degrabă un accesoriu de tip bijuterie mai ales că se poartă împreună cu brățări pe aceeași mână. Ce am observat la multe celebrități, și îmi place mult de tot, sunt modelele pătrate ca cele de aici. Bineînțeles că vreau și eu unul.

        Cam  astea sunt trendurile lui 2018. Bine, or mai fi și altele de care am uitat sau poate nici nu le știu sau poate le-am ignorat intenționat (cum ar fi gentuțele legate de curea ca cele ale încasatorilor de amenzi). Dar n-aș vrea să spuneți despre mine că sunt prea cârcotașă. E liber la comentarii :)

Share This:

Citește mai mult

umerase

4 secrete care te fac să te simți bine îmbrăcată

        V-am mai spus și în articolul anterior, ideea minimalismului ca stil de viață îmi place, mi se pare interesantă și cred că aduce multă liniște dar pentru mine totul se oprește când ajung la capitolul haine. Îmi plac prea mult ca să renunț la ele și pentru că mă preocupă subiectul și îmi aduce bucurie, azi vă împărtășesc patru ”secrete” pe care, atunci când le pun în practică, pentru mine funcționează făcându-mă să mă simt bine îmbrăcată și în largul meu.

  1. Formula celor 4 piese. Chestia asta am citit-o într-un articol scris de către un stilist sau consultant de imagine/ critic de modă sau cam așa ceva, în orice caz un om cu competențe reale în domeniul modei și de atunci mi-a rămas întipărită foarte clar în minte. Pe scurt, ideea e că un outfit grozav, pe românește o ținută, se obține întotdeauna din minimum 4 piese. Să luăm un exemplu. O bluză și o fustă purtate împreună sunt doar haine și nimic mai mult pe când o bluză, o fustă, un sacou și un colier (deci patru piese) reprezintă cu adevărat un outfit. Orice combinație a mai multor articole vestimentare funcționează întotdeauna și este suficient să vă uitați în oglindă ca să vă convingeți de acest lucru.
  2. Pregătiți-vă de cu seara hainele pentru a doua zi. Și știți de ce? Pentru că seara avem mai multe resurse și ambiția, dacă pot să îi spun așa, de a arăta fabulos în următoarea zi. Ca să nu mai spun de timp, 10 minute seara sunt un mizilic față de aceleași 10 minute dimineața când totul este făcut pe fugă în viteză maximă sub presiunea stresului de a nu întârzia la serviciu. Dacă acest bun obicei vă va intra în rutina zilnică veți observa cum, dintr-odată, veți avea satisfacția de a vă simți mereu bine îmbrăcată, cu hainele potrivite și care să vă facă să vă simțiți în largul vostru.
  3. Scăpați de hainele care nu vă fac fericite. Filosofia cu fericirea am auzit-o cu ceva timp în urmă și sincer la început mi s-a părut cam deplasată. Adică, na, oricât ți-ar plăcea moda și hainele, cum naiba să ai sentimente pentru ele, cum vine asta ca hainele să-ți provoace emoții? Dar dacă stai să te gândești un pic, nu e chiar așa absurd. Când stai în fața dulapului cu ușile larg deschise și scoți o rochie care îți place cu adevărat, te simți imediat mai bine. Pe de altă parte, când vedem maldărul de haine pe care nu le purtăm niciodată dar pe care le ținem doar pentru că ar trebui să le avem în garderobă, nu ne face nicio plăcere. De exemplu sacouri care ar fi bune pentru mers la serviciu (dar de fapt nu le îmbrăcăm niciodată) sau anumite culori din care nu mai avem nimic altceva. Dar merită oare să ținem o bluză galbenă, deși urâm această culoare, doar pentru că nu mai avem nimic altceva galben? Exemplul cu galbenul e pur ipotetic pentru că de fapt mie îmi place culoarea. Concret pentru mine ar fi să scap de anumite geci de iarna care, fiind foarte voluminoase, ocupă spațiul degeaba. Am una neagră pe care nu o port niciodată dar o țin de ani de zile pentru că, știți cum se spune, negrul merge la orice :)  Dar o urăsc din tot sufletul. Cu dulapul în care se regăsesc doar haine care ne aduc bucurie, este foarte ușor să alcătuim ținute în care să ne simțim confortabil.
  4. Nu cumpărați niciodată, dar niciodată, haine doar pentru singurul motiv că le-ați găsit la reduceri. Știu că tentația e mare și când vezi 70 sau chiar 80% discount ți se pare că l-ai prins pe Dumnezeu de-un picior. În greșeala asta am călcat și eu de multe ori dar m-am învățat minte. Mi-am cumpărat cămăși în culori aiurea, blugi brodați, pulovere de mers la munte, rochii tip sac și paltoane cu volănașe pe care nu le-am purtat nici măcar o secundă. Le-am cumpărat doar pentru că aveau prețul redus deși nu mi se potriveau deloc. După un timp le-am dat mai departe cu eticheta încă agățată de ele. Asta nu înseamnă că nu cumpăr de la reduceri, ba din contră, unul dintre principiile mele este să cumpăr doar atunci când sunt reduceri. Dar când intru aici știu dinainte exact ce vreau și ce caut. Dacă am nevoie de o pereche de pantaloni negri apăi n-o să cad în ispita de a-mi lua unii verzi sau, mai rău, în loc să îmi iau pantaloni să mă trezesc cu vreo rochie de plajă în coș :) Îmi place să cred că am ajuns la înțelepciunea de a face cumpărături cu cap deși drumul până aici nu a fost chiar ușor.

        À propos, având în vedere că suntem în plin sezon de reduceri, voi pe ce site-uri mai intrați? Este oare vreunul care să-mi fi scăpat?umerase

 

 

Share This:

Citește mai mult

gucci1

Trenduri care ar trebui să moară

        Dintr-un singur punct de vedere e bine că a trecut vara, cel puțin nu o să mai vedem pe stradă hidoșeniile alea de papuci/ șlapi cu blană pentru că sunt convinsă că până la anul o să dispară moda asta.

        În schimb, de cum a dat frigul, fetele au renunțat la șorturile sexy și au trecut la pantaloni lungi. Gucci inspired :) Câteodată stau și mă gândesc că designerii de la Gucci își bat joc de muritorii care se uită cu venerație înspre ei înclinându-se ca în fața zeităților. Îmi și imaginez cum fac ei un brainstorming gândindu-se ce să mai inventeze, ce să mai scoată pe piață astfel încât să nu poată fi comparați cu nicio altă casă de modă. Visează noaptea pantaloni de trening purtați cu pantofi stiletto cu tocuri amețitoare și, în mare secret, a doua zi lansează producția în serie limitată care va fi vizibilă publicului extaziat de marea inovație creativă în fashion-weekul de la Milano, New York sau Paris. Iar snobii din primele rânduri se aruncă disperați pe câte o pereche de 1500 de euro făcând stocurile sold out în următoarea săptămână. gucci1        Ce vedeți în poza de mai sus e varianta mai ieftină, adică modelul fără capse pe laterale, la crème de la crème  sau the very best of  fiind cam așa ceva:gucci2        Sper că ați prins ideea pentru că e simplă de tot: pantaloni de trening dar neapărat purtați cu tocuri, de preferință cât mai înalte. Coțofenele astea tinere și-au comandat deja imitații de douăzeci de ori mai ieftine de pe site-urile chinezești și și-au etalat outfiturile în mall :) Le-am văzut. Mi se par total aiurea dar probabil va trebui să mă obișnuiesc pentru că din primăvară ochii o să ne fie zgâriați de o nouă viziune artistică. Sutienele purtate la vedere. Luați de vă minunați :)bluze

Share This:

Citește mai mult

palton

10 lucruri cu care nu o să mă îmbrac niciodată

        Am vrut să scriu azi despre prostia omenească dar mi-am dat seama că ar ieși un articol mult prea lung și nu am atâta timp la dispoziţie aşa că o să vorbesc puțin despre modă :) Mai exact, despre câteva lucruri care mie nu îmi plac și, pentru că nici pe departe intenția mea nu este să ofensez pe cineva, o să încep cu un disclaimer: Dacă eu nu mă simt bine îmbrăcată cu unul din lucrurile pe care o să le înșir mai jos, asta nu înseamnă că dacă le văd pe alte persoane nu le apreciez. Este foarte posibil ca vouă să vă placă și să vă stea foarte bine, drept urmare purtați-le în continuare și nu mă băgați în seamă, ba chiar puteți să mă contraziceți pentru că nu o să mă supăr.

  1. Poncho-urile și în general pelerinele de orice fel. Ori de câte ori am probat o astfel de chestie mi s-a părut  că m-am îmbrăcat cu un cort care ascundea orice urmă de feminitate. Înfășurarea asta de mult material de jur împrejur aduce într-un fel cu costumele femeilor talibane sau, mai autohton vorbind, cu un fel de căpiță de fân cu un cap în vârf. Pentru mine este clar un big no-no.
  2. Culoarea vișinie. Sau dacă vreți, puteți s-o numiți grená, bordeaux, roșu burgund sau marsala dar indiferent cum i-ați spune, tot rău mi-ar ședea într-o rochie de culoarea vișinei putrede. Am observat dintotdeauna că nu mă prinde nicio nuanță din acest spectru iar în 2015, când a fost decretată culoarea anului, am avut o ultimă tentativă de a mă adapta trendului și mi-am cumpărat un pulover superb într-un vișiniu din ăsta tomnatic. De fapt superb o fi fost pentru alții pentru că mie îmi dădea un aer trist și îmi scotea în evidență cearcănele ceva de speriat. Nu l-am purtat niciodată.
  3. Paltoanele cu cordon care se înnoadă în talie. Vorbesc doar de paltoane groase și nu de trench-uri flu-flu sau jachete subțirele unde cordonul cade moale pe lângă corp pierzându-se printre cutele hainei. De câte ori m-am văzut în oglindă probând un  astfel de palton mi-au venit în minte  asistentele medicale din anii 80 înfofolite cu halate de molton care umblau zgribulite pe holurile neîncălzite ale spitalelor. Iar dacă paltonul are și guler șal, asocierea devine perfectă :) palton
  4. Cizmele peste genunchi. Doamne, cât de bine îi ședea lui d’Artagnan fandând în spectaculoasele sale dueluri de spadă și aș fi vrut din tot sufletul să asociez aceste cizme cu dArtagnan și cu cei trei prieteni ai  lui muschetari pentru că romanele lui Alexandre Dumas mi-au înseninat copilăria. Din păcate realitatea este mult mai puțin romantică iar atunci când le văd pe stradă primul gând mă trimite la un pescar manevrându-și mulineta în mijlocul bălții. Știu că se poartă, îmi place să le văd în vitrine dar nu mi se pare că avantajează estetic niciun fel de siluetă.
  5. Topurile din satin cu bretele subțiri. Așa numitele spaghetti straps. De fapt nu doar topurile ci și rochiile care sunt dintr-un material lucios și cu bretele înguste mi se pare că arată exact ca lenjeria de corp. E adevărat că o lenjerie scumpă, luxoasă, purtată de divele anilor 50 gen Marilyn Monroe, dar tot lenjerie. De ce ai purta o rochie care să arate ca o cămașă de noapte?
  6. Sandalele cu ciucuri. Moda lor a apărut de vreo două veri și chiar dacă am văzut modele drăguțe, gândul mă duce de fiecare dată la călușarii care rupeau scenele Cântării României țopăind ca apucații în timp ce zornăiau din clopoței. Cu cât sunt mai mulți ciucurii și mai multe culorile, cu atât sandalele mi se par mai caraghioase. Se pare că moda aceasta a umplut tot globul pământesc pentru că astă vară la Barcelona trei sferturi din turiste, indiferent dacă erau americance, rusoaice sau suedeze, se plimbau pe Rambla fluturându-și cu mândrie pomponeii. Zici că toate făceau parte din ansamblul Doina al Armatei :)sandale
  7. Vestele. N-am avut niciodată vreo vestă și aici îmi vine greu să explic de ce. Pur și simplu nu îmi plac. Știu că sunt utile și țin de cald iar unele sunt chiar faine de tot dar nu mă atrag. Iarna trecută am vrut să depășesc această prejudecată și era cât pe ce să-mi iau una din aceste veste din blana dar din nou m-a oprit ceva. Sau cineva, aka piticul de pe creier :) Am zis că decât să-mi cumpăr o vestă pe care să nu o port, mai bine pun încă 50 de lei în plus și îmi iau și mâneci chiar dacă apoi voi avea prea multe geci de iarna.
  8. Blugii sfâșiați de urs și mai ales puloverele din aceeași gamă. Dacă la blugi mai închid ochii  și accept faptul că merge o tăietură-două în dreptul genunchilor, la pulovere nici să mă bată sfântu’ nu pricep de ce ar purta cineva așa ceva. În România mai e cum e, dar în Anglia jur că jumătate din puloverele și tricourile din magazine sunt ferfeniță. pulover rupt
  9. Asimetriile. Asta mi se trage de la mama pe care am auzit-o mereu spunând că nu îi plac rochiile cu un singur umăr, prinse doar într-o parte, cu tivul asimetric sau cu o singură mânecă. Nu știu de ce nu îi plăceau dar mi-a intrat și mie în cap că nu sunt frumoase și așa am rămas cu toate că de multe ori am văzut la Oscaruri ținute total asimetrice de stătea mâța-n coadă. La fel, dintr-un motiv pe care nu l-am aflat niciodată, nu îi plăceau gladiolele și nici eu nu mă uit la ele orice culoare ar avea. Ca să vezi ce face educația din om.
  10. Imprimeurile in exces. Nu mă atrag modelele geometrice de niciun fel iar imprimeurile florale trebuie să fie foarte mărunte ca să-mi placă. Foarte rar am purtat rochii de vară imprimate și nu pot spune că mă simt confortabil cu margarete sau bujori pe poale. Culorile uni, dungile sau chiar carourile mi se par mult mai elegante dar, repet, percepția mea este evident subiectivă și trece prin filtrul oglinzii în care mă reflect eu însămi. Am văzut Ilene Cosânzene care realmente pluteau învăluite în voaluri și mătăsuri pictate cu trandafiri iar rochiile lor mi s-au părut incredibil de frumoase. Dar nu pentru mine.

        Mă opresc aici deși aș mai avea și alte puncte de atins însă vă las și pe voi să vă spuneți cuvântul. Deci?

Share This:

Citește mai mult

JACKIE

Cum să arăți de milioane cu un venit lunar mai mic de 1000 de lei

        Ce credeți, se poate? Este posibil să fii bine îmbrăcată tot timpul și să pari coborâtă de pe coperta unei reviste atunci când în portofel bate vântul? Eu spun că da. Categoric, da. Eleganța și stilul nu se construiesc stând pe un sac de arginți și nici cheltuind sume exorbitante pe haine de firmă sau pe poșete care costă mai mult decât o mașină. Totul este să îți dorești acest lucru, să îți pese de modul în care arăți și de cum te privesc cei din jur. Este adevărat că unele femei se nasc cu un al șaselea simț iar atunci când își aleg hainele arată chic chiar și dacă își pun o oală în cap dar asta nu înseamnă că stilul nu se poate deprinde și pe parcurs.

        Cunosc o doamnă, genul de femeie ”fără vârstă” care arată impecabil chiar și atunci când face curățenie. Nu mai spun că atunci când iese pe stradă ai tendința să întorci capul după ea și asta la modul pozitiv pentru că deși în realitate nu iese cu nimic în evidență, pare totuși venită dintr-o altă lume, o lume a rafinamentului și a bunului gust. Ai putea să juri că face parte din high-class. De fapt, într-un fel așa și este. Are maniere elegante, se ferește de bârfă ca dracul de tămâie, vorbește frumos atât cu vânzătoarea din piață cât și cu țigănușii de la colțul blocului, știe să mulțumească zâmbind dacă cineva îi deschide ușa și nu uită să-i aprecieze pe cei care o servesc în magazin. Dar nu despre comportamentul și bunele ei maniere vreau să vă vorbesc astăzi ci despre felul în care ea se îmbracă. Despre stilul ei desăvârșit și despre cum arată de parcă ar avea toți banii din lume.

        Și credeți-mă, nu îi are nici pe departe.  A lucrat în sistemul bugetar iar de câțiva ani este pensionară pe caz de boală având o formă de astm sau cam așa ceva, nu știu exact amănunte pentru că n-am întrebat-o iar dacă ea nu mi-a spus nici eu n-am insistat. Oricum, din fericire, nu e o boală care să o țintuiască la pat dar din nefericire are o pensie mizerabilă. Cu toate astea e mereu bine îmbrăcată și arată like a million dollars ca și când habar n-ar avea ce sunt alea griji financiare.

        Am vorbit odată cu ea și admirând-o la modul cel mai sincer am întrebat-o cum reușește să fie mereu atât de elegantă. Mi-a dat un răspuns foarte tranșant la care nu mă așteptam deloc: Toate hainele mele sunt fie din magazine second hand, fie de la târguri de vintage, fie de la diverse yard sale-uri. Nu îmi cumpăr haine decât din materiale de cea mai bună calitate chiar dacă nu sunt noi-nouțe.

        Am stat un pic și m-am gândit câtă dreptate are. Și eu sunt o căutătoare de astfel de comori și, într-adevăr, așa este pentru că cele mai bune lucruri pe care le am în garderobă nu le-am luat de noi. Paltonul bej din stofă de lână, cămășile din mătase naturală sau sacoul de vară din in gros nu se compară cu niciuna din hainele de polistiren cu căptușeală de acetat pe care le-am luat din mall-uri cu o căruță de bani. Ca să nu mai spun de chilipirurile pe care le găsesc din când în când cum ar fi eșarfa în dungi de la Yves Saint Laurent pe care am dat 1 leu sau fusta Escada din tweed care m-a secat de încă 5 lei.

        Ca de altfel în orice aspect al vieții, totul este să nu ne cramponăm de prejudecăți. Eu nu reușesc să văd unde ar fi problema să porți o haină care înainte a aparținut altcuiva. Cui îi pică steaua? Până la urmă și în cabina de probă a oricărui magazin hainele se îmbracă și ajung în contact cu pielea multor altor persoane înaintea noastră iar de procesul de fabricație din India, Bangladesh sau Tailanda nici nu mai are rost să pomenesc, poate ați văzut ce fabrici și depozite mizerabile au în unele țări marii producători de fashion. Iar dacă nu ați văzut, dați un search pe google și vă piere cheful de modă instantaneu.

        Până la urma urmei există detergent, există mașini de spălat, există curățătorii chimice, există o mulțime de soluții astfel încât cei care au fobia microbilor să fie liniștiți că sunt în siguranță din punct de vedere aseptic. Aș vrea să-l văd și eu pe acela care n-a acceptat în viața lui haine pentru bebelușul său, haine care proveneau de la copiii mai mari ai prietenilor sau rudelor. Iar dacă pentru copilul tău care se presupune a fi mai presus de orice s-a putut, nu văd de ce nu s-ar putea și pentru propria-ți persoană. Asta e o întrebare retorică, sigur că fiecare este liber să facă așa cum gândește pentru că nu suntem croiți toți la fel.

        Dar lucrul acesta îmi aduce aminte într-un fel de fițele și mofturile pe care le vedeam în timpul excursiilor școlare atunci când eram mică și mergeam să mâncăm la diverse cantine. Cei care strâmbau din nas cel mai tare erau ăi mai sărăcuți care, vai de mama lor, nu prea aveau ce pune pe masă acasă. Nimic nu le plăcea, totul le puțea și comentau indiferent ce era pe masă. Probabil dintr-o mândrie și un snobism prost înțeles bieții de ei așa credeau că este de bonton să te comporți în public.

        Revenind la eleganță și la discuția de care spuneam, doamna în cauză mi-a spus că niciodată nu-și cumpără haine decât dacă i se potrivesc perfect sau doar dacă pot fi modificate la mașina de cusut de către ea însăși. Un lucru foarte, dar foarte important, este ca hainele să urmeze linia corpului, să nu fie nici prea largi dar nici prea strâmte. Nu are rost să vă faceți iluzii că cele câteva kilograme în plus nu se vor observa dacă bluza flutură ca un steag pe lângă corp iar fusta are formă de sac din orice parte a-i privi-o. O haină trebuie să evidențiaze talia sau orice altă parte a corpului de care posesorul este mulțumit și nici prin cap nu-mi trece să mă gândesc la fotomodele cu dimensiuni de  90-60-90.

        Cam așa cu hainele. Sau poate mai e nevoie să precizez că never-ever să nu purtați haine șifonate? Poa’ să fie Chanelul chanelurilor, o bluză  boțită dă un aspect de neîngrijit, ieftin și chiar sărăcăcios. Trecând la accesorii, știți câte poșete are cunoștința mea? Două. Nu, trei, nu cinci, nu o sută să se potrivească cu orice ținută, na că fac și versuri :) Două mari și late. Adică nu chiar așa de mari și nu chiar așa de late în schimb ambele (și cea neagră și cea deschisă la culoare) foarte rigide și structurate, știți voi, din alea care nu își schimbă forma și care pot fi purtate atât ziua cât și seara. Cele moi care se pot întoarce pe toate părțile nu sunt atât de elegante și dau un aer mult mai casual.

        Ideea e că accesoriile, chiar mai mult decât hainele, trebuie să fie de cea mai bună calitate. Calitate înainte de orice și nu mă gândesc doar la poșete. De exemplu poate să fie o pereche de pantofi. Sau niște cercei micuți. Sau accesoriul preferat al vedetelor, niște ochelari de soare cum ar fi aceștia. Sau un ceas luat de aici pentru care nu trebuie să vă devalizați contul dar care, în afară de denumire, nu are nimic în comun cu ceasurile pline de pietricele sclipitoare de la magazinele chinezești. Cineva care arată de milioane cu siguranță nu se uită pe ecranul telefonului să vadă cât este ora sau cel puțin eu așa am observat. Decât o ieftineală făcută pe vapor, mai bine lipsă. Doamna mea are un ceas mititel cu brățara argintie pe care îl poartă din vremuri antice, o pereche de perluțe în urechi de care nu se desparte niciodată și este în continuare foarte cool. 

       Și ultimul aspect, dar nu cel din urmă, este încrederea în propria persoană. Dacă ești încrezător în tine și în ceea ce porți, chiar dacă întreaga ținută nu costă mai mult decât câteva zeci de lei, o să arăți de milioane. Iar în afară de atitudine  încrederea se vede în primul rând printr-un spate perfect drept. JACKIE

Share This:

Citește mai mult