Cu toate că în ultimii, hai să zic, 20 de ani moda nu mai este la fel de strictă precum în trecut (adică lumea poartă cam orice îi trece prin cap fără să țină seama riguros de tendințe), există totuși câteva noi apariții la fiecare început de sezon pe care, orb să fii, și n-ai cum să nu le observi. Doar aduceți-vă aminte de șlapii cu blană care se purtau vara trecută și o să înțelegeți exact despre ce vorbesc. Din fericire hidoșeniile au dispărut, în schimb au venit din urmă alte minunății deși acel nivel de urâțenie cu greu va mai putea fi atins vreodată. Adică așa sper. Dar să le luăm pe rând:
- Pastelurile. Rochiile, bluzele, tricourile chiar și pantalonii în nuanței pastelate au invadat toate fashion week-urile indiferent că acestea s-au ținut la Londra, Paris, Milano sau New York. Culoarea vedetă a anului, declarată încă din decembrie anul trecut de către Pantone Colour Institute, este ultraviolet așa că nu e de mirare că între toate pastelurile de pe podiumurile de prezentare, culoarea lavandei (sau a liliacului dacă preferați) s-a impus pe primul loc. Love it!
- Logo-urile imprimate pe tricouri au pornit de la Gucci și imediat s-a declanșat avalanșa. Chanel, Dior (cu J’Adior), Louis Vuitton, YSL, toți, dar absolut toți vor să-și vadă numele scris cât mai mare și ieșind cu orice preț în evidență. Trecând peste faptul că mi se pare de domeniul absurdului să dai 5-6-700 de dolari pe o cârpă, trendul acesta mă lasă rece, nici nu-mi place dar nici nu-mi displace, cine vrea să poarte tricouri cu ”scris” e liber să o facă.
- Gențile din rafie. Îmi plac de când mă știu, ba chiar am avut mereu câte una pe care am purtat-o până la distrugerea totală. Se poartă și coșurile împletite din pai, și cele care au inele în loc de mâner, și cele în stil rustic, toate mi se par drăguțe.
- Coafura bob. Dar nu orice bob, ci acel no-fuss bob, lejer și lăsând impresia că nu te-ai străduit deloc să arăți ca scoasă din cutie. Părul nu trebuie să fie nici întins perfect ca lins de vacă dar nici cu bucle, e greu de explicat în cuvinte și știu asta pentru că oricât am încercat să o fac pe coafeza mea să înțeleagă, nu am reușit. Lăsat ca și când ar fi fost uscat natural, e totuși nevoie de ajutorul unui astfel de ondulator pentru ca șuvițele de pe laterale să arate cumva rebel, ca și cele ale lui Cameron Diaz. Îmi place mult și o astfel de coafura mi se pare ușor de întreținut.
- Ochelarii de soare subțiri. Sau înguști, nici nu știu cum să le spun, oricum inspirați de cei pe care îi purta Keanu Reeves în Matrix. Nu-mi plac și nu avantajează pe nimeni, iar Rihanna pe care încearcă să o copieze o lume întreagă, rămâne frumoasă și dacă și-ar pune o oală în cap.
- ”Adidașii” supradimensionați și butucănoși (nu găsesc alte cuvinte să îi descriu). Tot de la marile case de modă vine trendul căruia nu-i înțeleg deloc nici frumusețea, nici utilitatea. Să umbli pe stradă ca și când ai fi împrumutat pantofii lui taică-tu în timp ce în partea de sus porți o rochiță super-feminină mi se pare urât, urât, urât. Înțeleg perfect necesitatea încălțămintei comode, pe care și eu o prefer în locul tocurilor, dar se găsesc atâtea modele drăguțe de teniși ușori încât mi se pare ridicol să umbli pe șenile în mijlocul verii pe asfaltul încins.
- Poșetele de plastic transparent. Horror. Nu-mi plac, par ieftine ca și mapele de prezentare distribuite gratuit la conferințe, deși nu sunt deloc. Dacă geanta scoasă de Celine costă 757 de dolari, nici nu vreau să mă gândesc cât costă Chanel-ul. La cele trei genți de mai jos nu am găsit prețul pentru că probabil chiar și producătorilor le este jenă să-l afișeze. Din material din ăsta transparent aveam un portfard în care îmi țineam gelurile de duș când mergeam în vacanțe și m-a ținut vreo două concedii dar nu am dat pe el mai mult de 5 lei și acesta cred că este prețul corect.
- Carourile. În sfârșit nu am nimic negativ de comentat 🙂 Carourile mi-au plăcut întotdeauna și mă bucur că sunt din nou în mare vogă. Ce nu mă bucură, e faptul că anul trecut mi-am aruncat sau donat, nici nu mai țin minte, două sacouri foarte faine pe care ziceam că nu o să le mai port în veci. O rochie în carouri mi se pare un pic prea mult dar un sacou întregește imediat orice ținută și merge perfect la blugi așa cum îmi place mie să umblu zi de zi. Acesta e de la Zara și mi se pare că exprimă exact ceea ce vreau să spun.
- Ceasurile. Nu mai dețin de mult timp doar funcția de a-ți arăta ora ci sunt mai degrabă un accesoriu de tip bijuterie mai ales că se poartă împreună cu brățări pe aceeași mână. Ce am observat la multe celebrități, și îmi place mult de tot, sunt modelele pătrate ca cele de aici. Bineînțeles că vreau și eu unul.
Cam astea sunt trendurile lui 2018. Bine, or mai fi și altele de care am uitat sau poate nici nu le știu sau poate le-am ignorat intenționat (cum ar fi gentuțele legate de curea ca cele ale încasatorilor de amenzi). Dar n-aș vrea să spuneți despre mine că sunt prea cârcotașă. E liber la comentarii 🙂
noroc cu tine ca nu stiam de astea.
Lila-ul e minunat. Poseta de punga nu 😀 iar adidasii aia nu sunt buni de nimic: nici de alergat nici de elegant, deci NO WAY.
Mie imi place tunsoarea, culoarea, dar si ochelarii sunt mai aproape de gustul meu decat cei rotunzi si mari….nah, daca din astia am de vedere si sunt si cromatici… 😉
E drept, gusturile nu se discută și sunt convinsă că ție îți stă bine cu forma de ochelari pe care ți-ai ales-o doar te-ai uitat în oglindă când i-ai luat 🙂 Eu am fața mare și arăt groaznic cu ochelari mici 🙂
Da da, asa e…in functie de fizionomie ne alegem…
Lavanda si pastelurile sunt printre culorile preferate. Bine, eu port si rosu aprins, ca-mi sta bine, in afara de galben, port orice culoare, poate sa zica moda orice
Tricourile alea sunt oribile si peste tot, caut cu lumanarea tricouri simple, mi-am luat azi unul cu pepeni, simple gasesc numai la pijamale…
Ochelari de soare mi-am facut acum doi ani la optica medicala, cu dioptrii, imi stau bine, cat de la moda is e irelevant, atata timp cat nu calc in strachini, cu cei de serie, indiferent de brand, ma doare capul si calc in strachini, deci nu ma preocupa 😁
Plasticul e urat, odios, kitchos, il mai suport la caserole si sticla de apa refolosibila, dar in rest, evit, why, oh, why sa vrei poseta sau incaltari din plastic si transparent?…
Cu ceasurile nu inteleg. Fitbitul meu arata si ora, si telefonul arata ora, imi este greu sa inteleg ideea de ceas podoaba.
Suntem niste babe, nimic nu intelegem din moda 😁
Mie imi place mult galbenul. Singura culoare pe care o ocolesc este visiniul si nu ca nu mi-ar placea cum arata pe altii dar pe mine nu ma prinde deloc iar daca n-am ceas pe mână parcă mi-ar lipsi un organ 🙂
azi am o bluza galbena, tricotata de mine :D.
La varsta adolescentei si tineretii eram indragostita de toate culorile toamnei si mi le aduceam cu osardie si pe imbracaminte. Astazi, la alta varsta, in mod ciudat poate, ador rozul pal, nu cel dulce, ci cel prafuit. Sunt prietena insa cu aproape toate culorile, desi pe unele inca nu le-am incercat; de exemplu, albastru electric. Apreciez ca in materie de incaltaminte, in tendinte nu este doar o anumita forma de toc, de varf, etc. Totul, de la sneakers-i pana la stiletto cu toc de 15cm este promovat. Si din motive de sanatate, am imbratisat cu drag pantofii oxford, pantofii sport si sandalele flat. Am fost mereu adepta unor tinute casual sau sport si nu mi-a fost greu sa renunt cu totul la tocuri. Ar fi fost si culmea, avand in vedere multiplele renuntari… una dintre ele, plimbarea, scurta sau lunga pana dincolo de hotare. Apropos, o carte de calatorie care v-a ramas in suflet, imi recomandati ?
Multumesc.
Acasa, pe drum, Cosmin Bumbut si Elena Stancu. Octavian Paler, Caminante. Veronica Soare, Camino. Lonely Planet’s Best of Europe pt inspiratie 🙂
haoleo, iar imi aduci aminte de Camino, ma ia cu dor de duca 😀 😀 😀