Avon. Produse pe care le folosesc de 20 de ani

        Câteodată nu-mi vine să cred că atunci când vorbesc despre lucruri din viața mea am început să fac referire la perioade de zeci de ani dar uite că timpul nu iartă pe nimeni. Mă gândeam deunăzi la Avon și la cât de mult timp a trecut de când am făcut cunoștință cu brandul… vreo 20 de ani cel puțin. Mi-au plăcut întotdeauna aceste produse pe care, chiar dacă acum îmi permit cosmetice mult mai scumpe, continui să le cumpăr pentru calitatea lor foarte bună și pentru raportul cu prețul care este de-a dreptul excepțional. Nu pot totuși să afirm că mi se potrivește absolut orice și că îmi place totul dar am câteva produse pe care, fără niciun pic de exagerare, le folosesc fără întrerupere de 20 ani și încă nu m-am plictisit de ele:

  • Parfumurile Avon. Cum o lungă perioadă de timp am fost reprezentant, am avut ocazia să testez și să folosesc toate parfumurile dar dacă ar fi să aleg unul și numai unul, cu siguranță acela ar fi Perceive. Este un parfum oriental, condimentat puternic, foarte persistent și care are o relație foarte bună cu pH-ul pielii mele. Îl ador. Pe locul doi este Treselle care intră într-o cu totul altă categorie și care mi se pare că miroase a săpun, în sensul bun al cuvântului, deși este un parfum floral dar tocmai asta îmi place, că miroase a săpun și lasă o senzație de curățenie absolută. Un alt parfum care trebuie neapărat să-l menționez este Today, un floral lemnos și Far Away, vanilie la sticluță, foarte drag mie în zilele friguroase de iarnă. Toate sunt parfumuri la prețuri mai mult decât rezonabile dar care miros scump… dacă înțelegeți ce vreau să spun 🙂
  • Spumantele de baie. Toate. Nu am avut nicio aromă care să nu fie pe gustul meu și de fiecare dată când apare ceva nou îmi spun că acesta va deveni favoritul numărul unu, așa cum s-a întâmplat recent cu Traditional Lemonade. Dar și cel cu ciocolată și portocală este absolut delicios ca să nu mai spun cum miroase toată casa când folosesc spuma de baie cu esențe de lavandă. Toate fac o spumă foarte abundentă, de o consistență densă și oarecum elastică iar spuma nu dispare în apă de cum ai intrat în cadă așa cum am pățit cu spumante cumpărate de la alte firme. Ador să fac băi prelungite, mai ales iarna, așa că acest produs nu-mi lipsește niciodată din baie și, dacă nu știți cum este, vă recomand cu drag să-l încercați măcar o dată. De spumantele acestea sunt legată oarecum și emoțional pentru că îmi aduc perfect aminte că primul produs pe care l-am cumpărat de la Avon, atunci când a apărut acest brand în România, a fost un spumant.
  • Perlele bronzante și perlele CC sunt ideale pentru zilele în care nu vreau un machiaj elaborat. Mângâi perlele cu o pensulă mare iar apoi dau de două-trei ori peste ten și imediat fața capătă o strălucire și o nuanță de bronz cald care acoperă imperfecțiunile, pielea căpătând un aspect uniform și catifelat. Îmi plac foarte mult, sunt simplu de folosit și având consistența prăfoasă nu expiră repede deci pot fi folosite perioade lungi de timp fără să se altereze sau să își piardă din calități.

Când am renunțat la a mă mai ocupa de Avon, adică de a fi reprezentant de vânzări, singurul meu regret a fost faptul că nu voi mai avea acces atât de ușor la aceste produse însă am constatat ulterior că toate aceste cosmetice se găsesc și pe notino, site pe care fac câte o comandă serioasă cel puțin de două ori pe an. Bine, scopul meu este să-mi iau parfumuri de la mai multe branduri dar bruma mea de regret nu-și mai are, deci,  rostul. Și pentru că sunt sigură că ați folosit cel puțin o dată în viață un produs de la Avon (la fel ca trei sferturi din populația României) sunt curioasă să aflu care este favoritul vostru. avon2

Era să uit să vă spun că doar săptămâna aceasta (deci până în 21 iulie) puteți beneficia gratuit de un kit de călătorie sau un ulei pentru protecția solară la cumpărăturile minime de 190 RON. Spor la cumpărături 🙂

Share This:

Citește mai mult

Curățenia în casă. Cele mai enervante lucruri.

        Prefer să-mi păstrez weekend-urile pentru mine făcând lucruri care mă relaxează și îmi aduc bucurie și nu să mă apuc de curățenie lucrând ca o nebună de dimineața până seara ”profitând” de faptul că am o zi liberă. Filozofia mea din acest punct de vedere este să  fac în fiecare zi a săptămînii câte ceva, să trebăluiesc o jumătate de oră sau o oră maxim, astfel încât să nu las lucrurile să se adune, dar nici să mă omor cu lucrul căzând epuizată seara. Dacă într-o zi șterg un geam, în alta fac curat în dulăpiorul din baie iar în altă zi dau cu aspiratorul parcă nu e nici atât de plictisitor și nici atât de frustrant gândul că mi-aș irosi viața cu mărunțișuri care nu aduc niciun fel de plăcere sau satisfacție. Desigur aceasta este părerea mea pur subiectivă pentru că știu cu siguranță că există persoane obsedate de curățenie însă din fericire pentru mine nu fac parte din această categorie, ba chiar există câteva task-uri care mi se par o totală pierdere de vreme. Ca toată lumea, le duc și eu la bun sfârșit pentru că nu am încotro, însă recunosc că nu-mi fac nicio plăcere și de fiecare dată când le vine vremea, le amân cât pot de mult.

  • Spălatul perdelelor. Nu știu de ce mi se pare că de fapt perdelele nu se murdăresc niciodată pentru că nu le atinge nimeni, nu sunt ca o pătură cu care te învelești sau, mai rău, ca o față de masă care se pătează. Cu toate astea cică măcar o dată pe an trebuie spălate, ceea ce (într-un mare sictir), execut și eu. Spălatul în sine nu ar fi o problemă, ce mare lucru să le bagi și să le scoți din mașină dar călcatul (oare cine m-a pus să-mi iau perdele din bumbac?) și apoi agățatul înapoi pe galerie, mă disperă.
  • Ștersul prafului. E foarte adevărat că nu este ceva care să ceară un efort deosebit sau să îmi ia prea mult timp dar jur că la zece minute după ce am terminat, praful se vede din nou pe mobilă mai ales acum vara când stau tot timpul cu geamurile deschise. Pe stradă e circulație mare, colbul se ridică, orașul meu a fost prăfos de când mă știu iar operațiunea de șters praful zici că face parte din raportul zilnic de activitate al Cooperativei Munca în zadar.
  • Călcatul. Din punct de vedere psihic nu mă simt capabilă să petrec o după amiază întreagă călcând cearșafuri care în secunda doi, la prima atingere, la primul somn în așternuturi  vor arăta ca și când le-aș fi pus direct șifonate pe pat. E adevărat că un pat cu cearșafuri apretate și perfect întinse arată foarte bine dar la mine acasă nu suntem la hotel ca să avem cameristă și nici poze de Instagram cu lenjerii de pat impecabile nu sunt tentată să postez. Așa că peste etapa asta am sărit. Știu că există minunății ca cele de aici dar acestea pur și simplu nu sunt pentru mine. Nu spun că detest să calc doar lenjerii de pat dar și hainele pe care le port și cele pe care aleg să le cumpăr trebuie să îndeplinească un criteriu foarte important: să nu se șifoneze. Așa că indiferent dacă tocmai le scot din dulap sau dacă au stat două săptămâni înghesuite în bagajul de vacanta, trebuie să fie purtabile fără a mai trece fierul de călcat peste ele.
  • Mutatul hainelor din sezonul trecut dintr-o parte în alta, adică din dulapul folosit în mod curent în debara, pod, garaj, beci, diverse cutii și alte cotloane la care se ajunge cu greu. Și invers. De fiecare dată când mă urnesc să fac treaba asta îmi propun să devin adepta unui stil de viață minimalist, stil care presupune deținerea și utilizarea unui număr cât mai mic de obiecte, însă gândul îmi trece repede pentru că îmi plac prea mult hainele ca să pot renunța la ele. Frumusețea cerând deci sacrificii, voi continua să le mut la fiecare schimbare de anotimp.
  • Dezghețatul frigiderului. Din fericire de grija asta am scăpat de când mi-am cumpărat un frigider no frost și nu înțeleg de ce nu se fabrică toate frigiderele pe acest principiu. Până nu demult trebuia ca periodic să golesc tot interiorul, să aștept apoi să se topească blocurile de gheață, să înșir tot felul de tăvi în care să se scurgă apa și să pierd juma’ de zi cu bucătăria vraiște. O corvoadă cu care cred că ar fi trebuit să deschid lista, atât de urâtă mi-a fost întotdeauna.

        Dacă stau să mă gândesc un pic, aș mai putea continua dar n-aș vrea totuși să mă judecați prea aspru așa încât o să păstrez aparențele și o să declar că restul treburilor din gospodărie le fac cu plăcere. Cu o singură precizare:  această declarație nu o fac cu mâna pe biblie.
mop

Share This:

Citește mai mult

Temă pentru vacanță. O sticluță cu nisip

        OMG! este acronimul expresiei Oh, My God! adică, pe ardelenește, tulai, Doamne! și sunt  exact cuvintele care mi-au venit în minte, pe rând în engleză și în română, când am citit ultima perlă de pe Facebook. Nu de alta, dar mirarea mea a fost atât de mare încât am simțit nevoia să mă minunez în mai multe limbi.

        Pe unul din grupurile din care fac parte (un grup de călătorii și vacanțe) o mămică disperată a lansat rugămintea către cei care urmează să meargă în această vară în Turcia, și mai exact în Bodrum, să-i aducă o sticlă cu nisip. Era dispusă să plătească chiar și taxă de curier numai să facă rost de acest nisip care reprezintă tema de vacanță a fetiței ei în vârstă de 4 ani, aceasta urmând ca în prima zi de grădiniță, la cerința doamnei educatoare, să se prezinte cu această ”amintire”. Nu știu de ce și la ce ar folosi acest material didactic dar nu mă pronunț pentru că din câte reforme ale învățământului am asistat în ultimii ani n-am înțeles nimic în afară de modificarea structurii anului școlar și mutarea datei tezelor. Dar cine știe, nemaiavând copii la școală, poate îmi scapă dedesubturile și importanța anumitor activități aducătoare de informații educative.

        Anyway, cerința mi se pare deplasată deși s-ar putea să fie o grădiniță de fițe și toți copiii de acolo să meargă peste vară în Bora Bora, Mauritius sau Seychelles că doar n-o să aducă nisip de la Prundu Bârgăului sau colb de pe ulița din Adunații Copăceni. În al doilea rând, după cum i-au răspuns o mulțime de oameni, chiar așa de greu ar fi să pui niște nisip, orice nisip, într-o sticlă și să i-l dai fetiței să-l arate doamnei? La câte compromisuri facem zi de zi, ce mare minune ar fi să păcălim copilul dându-i liniștea și siguranța că și-a făcut tema? Până la urmă e un copil de 4 ani și presupun că la grădinița aia nu se fac la grupa mică studii geologice, geodezice, geotehnice sau cum s-or numi pe calitatea și proprietățile nisipului adus din toate colțurile lumii. Sau se face așa ceva?? De fapt, la ce probleme de matematică am văzut că se fac la clasele primare nu m-ar mira ca la grădi să se studieze erele glaciare și evoluția scoarței terestre.

        Trecând peste absurdul situației m-am amuzat copios la comentariile care au urmat acestei postări. Desigur că primele reacții au fost exact așa cum mi-a trecut și mie prin cap adică ceva de genul ”se rezolvă ușor, puneți nisip de oriunde, nu trebuie să afle nimeni că nu e din Bodrum” sau ”este nisip în toate parcurile” dar mai apoi au apărut unii cu specificații clare: Este la Leroy Merlin nisip de Bodrum. Se numeste „nisip fin pentru constructii, granulatie 0.1-1mm” 🙂

        Alții au zis că au ei în curte nisip gratis , la alții în cartier tocmai s-au adus pe stradă vreo trei rabe în timp ce un tip amabil care urma să meargă în Turcia în septembrie (dar la Side, nu în Bodrum) s-a oferit să aducă nisip de acolo. Se pare însă că cel de Side are ph-ul mai ridicat și granulația mai mare ca cel din Bodrum. Nu-i bun.

        Și din Constanța a vrut o doamnă să trimită o sticluță cu nisip dar au sărit bucureștenii ca arși că au și ei pe toate coclaurile dar comentariul la care am râs cu cea mai mare poftă a fost al unuia care a văzut imediat o oportunitate de afaceri:  Am eu, 500 de euro kg. Mesaj în privat. Mulțumesc!

        Nu știu ce să cred, dacă postarea inițială a fost scrisă la mișto sau nu, înclin să cred că nu pentru că am văzut prea mulți părinți care au luat-o razna de când a apărut temenul de parenting dar, pentru a nu știu câta oară, mi-am dat seama că cea mai mare calitate a românilor, de netăgăduit, este simțul umorului iar la asta sunt imbatabili și pentru asta îi iubesc 🙂 Finalul discuțiilor (cel puțin până în acest moment) a fost unul apoteotic:

        Proști sunt părinții că se agită așa de tare ca specimenul de mai sus, nu educatoarea că le cere… Dacă are proști care o ascultă, mâine o să ceară un căcat de capră de pe Everest :))))sticla

Share This:

Citește mai mult

Cât costă un citybreak la Dublin?

        Pentru că mi s-a pus foarte des această întrebare, m-am hotărât să vă dau cât mai multe detalii, până când îmi sunt proaspete în minte, despre cheltuielile pe care le-am făcut în recenta excursie și o să le grupez pe categorii în ordinea importanței așa cum fac de fiecare dată în vacanțe.

  1. Transportul. Este indicat ca întotdeauna să începeți planificarea unei călătorii într-o destinație mai îndepărtată cu căutarea unei oferte bune la companiile aeriene pentru că prețurile diferă enorm de la perioadă la perioadă. În iulie și august biletele costă și de două-trei ori mai mult decât în extrasezon și de aceea, după cum probabil ați observat, călătoriile mele sunt făcute fie primăvara, fie toamna dar prefer primăvara pentru că zilele sunt mai lungi. De data asta am luat bilete pentru Dublin din Anglia (având în vedere că soțul meu locuiește acolo) și am găsit o super ofertă Birmingham-Dublin 35 de euro dus întors de persoană cu Ryanair (zborul durează 50 de minute). M-am uitat pe momondo.ro și din Cluj până în Dublin cu Blueair, la începutul lui noiembrie, biletele sunt în jur de 140 de euro însă din București (unde operează mai multe companii aeriene) doar 64 de euro. Deci cu un pic de răbdare, atenție și perseverență puteți găsi prețuri incredibil de mici.
  2. Cazarea. Spuneam că e bine să începeți cu transportul pentru că la cazare oferta este muuuult mai mare și deci mai ușor de găsit varianta potrivită oricărui buget. Eu sunt un fan înfocat al platformei airbnb și în ultimii ani toate cazările așa le-am rezervat. Nu am avut niciodatî experiențe neplăcute însă este adevărat că întotdeauna am ales locuri care aveau multe review-uri și nu m-am dus niciodată în locuri nou apărute pe această piață chiar dacă tarifele erau mult mai mici decât în locurile consacrate deja. Dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare (deci dacă vă faceți cont acum), puteţi plăti cu 160 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 300) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă. Iar de această reducere beneficiați indiferent de destinație, inclusiv pentru cazările din România. Revenind la Dublin, am stat 3 nopți plătind 280 de lei pe noapte pentru o cameră într-un apartament de bloc.  Am avut baia noastră și acces la bucătărie și living iar în prețul acesta era inclus și un mic dejun basic adică cereale, pâine cu unt și gem, lapte, cafea și ceai. După cum spuneam, nu am avut tot apartamentul la dispoziție ci am co-locuit împreună cu gazdele, un cuplu la aproximativ 40 de ani el irlandez get beget, informatician care lucra de acasă, iar ea o thailandeză minionă, frumoasă și foarte amabilă. Amândoi erau foarte comunicativi și ne-au dat multe tips-uri despre oraș însă din păcate nu prea am avut timp de stat la taclale pentru că am fost plecați de la prima oră a zilei până seara târziu.
  3. Abonamentul de transport în comun. Leap Visitor Card a fost cea mai bună investiție și înțeleaptă alegere și am profitat la maxim de acest abonament valabil pentru autobuze, tramvaie (LUAS) și trenuri (DART) nu doar în interiorul orașului cât și în aria metropolitană. Astfel am ajuns să vizităm și orașul Howth, un vechi sat de pescari la nord de Dublin, acum o destinație turistică de vis. Pentru 72 de ore abonamentul a costat 19,50 euro și s-a activat la prima utilizare fiind valabil și pentru transportul de la și către aeroport (cu autobuzele Airlink). Pentru o zi acest abonament costă 10 euro iar pentru o săptămmână, 40 de euro. Eu l-am comandat din timp și l-am primit acasă prin poștă gândindu-mă să nu pierdem vremea după ce aterizăm bâjbâind în căutarea ghișeului unde se vând astfel de carduri dar am constatat că nu s-ar fi întâmplat asta. Practic reclamele care te îndrumau spre acest oficiu (care se afla chiar în stația de autobuz) îți săreau în ochi.
  4. Mâncarea. La capitolul acesta fiecare se întinde cât îl ține plapuma, noi am fost de foarte multe ori în excursii în care am mâncat doar din traistă fără să pierdem nimic din farmecul unei vacanțe preferând să stăm mai mult într-un loc decât să cheltuim banii în restaurante. Totuși, dacă ajungeți la Dublin, o ieșire într-un pub irlandez este obligatorie și, aș spune eu, mai importantă chiar decât vizitarea oricărui muzeu. Doar acolo se simte adevăratul vibe al orașului, acolo găsiți spiritul locului și doar acolo se trăiește atmosfera aceea tradițională pe care o vedem în filme. O bere în zona Temple Bar costă 6-8 euro iar într-un restaurant din afara zonei turistice 4-7 euro dar merită fiecare cent. În rest, restaurante sunt de toate categoriile, pizza, shaorma și kebab se gasesc ca peste tot în lume și sunt multe restaurante asiatice de genul all you can eat unde cu 10-11 euro mănânci mai mult decât ai nevoie. La un restaurant ”adevărat” un fel de mâncare costă între 15 și 30 de euro iar un pahar de vin 6-7 euro. Oricum atâta timp cât există supermarketurile, mâncarea e cea mai mică problemă.pub irlandez
  5. Intrările la muzee și alte obiective turistice. Aici nu prea ai cum să faci economie deși, ca în toate marile orașe, există acele pass-uri care îți permit intrarea la muzee într-un interval delimitat în timp. În general mi se pare că nu merită (sau cel puțin mie nu mi s-au potrivit aceste pass-uri, exceptând poate cel din Viena). Spun că nu îmi plac foarte tare pentru că oarecum te leagă de ideea că dacă tot ai plătit, atunci trebuie să faci slalomul, să parcurgi tot ceea ce este de bifat din punct de vedere turistic, să punctezi atracțiile trecute pe pass și atunci toată excursia se transformă într-o goană nebună de a nu pierde nimic din ceea ce este trecut în ghidurile de călătorie. No, thank you. Am intrat doar la Dublinia, un muzeu de istorie axat  pe perioada ocupației vikinge și a evului mediu unde intrarea a fost 8 euro și la EPIC – muzeul emigrației irlandeze care m-a impresionat foarte, foarte tare și unde am plătit 15 euro de persoană. Nu ne-am înghesuit printre puhoaiele de turiști la Guinness Storehouse în primul rând pentru că am mai fost de câteva ori în fabrici de bere iar în al doilea rând pentru că prețul pentru vizitare (20 de euro) mi s-a părut exagerat de mare pentru ceea ce oferă (m-am documentat serios înainte de a lua această decizie). Dar dacă nu ați mai văzut cum se fabrică berea, Guiness Storehouse vă va încânta cu siguranță. Trinity College, Christ Church Cathedral și St. Patrick’s Cathedral le-am văzut în toată splendoarea lor doar pe dinafară și pentru noi a fost mai mult decât mulțumitor. Timpul fiind limitat, am preferat să ne plimbăm prin oraș explorând străduțele sau localitățile învecinate cum ar fi Howth un încântător (pe vremuri) sat de pescari, acum o destinație turistică plină de romantism. trinity college
  6. Excursii organizate cu ghid. O experiență de neuitat și pe care o recomand din toată inima a fost un day trip la Kilkenny, un orășel în situat la vreo sută de km de Dublin. Excursia a costat 35 de euro de persoană, am mers cu un autocar nou nouț care avea wifi și a durat de dimineața de la ora 8 până seara la 7. Toate detaliile și câteva poze le-am prins într-un articol pe care îl găsiți aici.

        Cam astea au fost cheltuielile noastre la Dublin, prin magazine nu am intrat sau, de fapt, am intrat foarte puțin și doar în câteva magazine de suveniruri de unde mi-am cumpărat o umbrelă foarte drăguță cu trifoi verzi și… cam asta a fost tot iar dacă vreți să vedeți filmulețul în care am concentrat cele patru zile de călătorie, sunteți invitații mei:

Share This:

Citește mai mult