Temă pentru vacanță. O sticluță cu nisip

        OMG! este acronimul expresiei Oh, My God! adică, pe ardelenește, tulai, Doamne! și sunt  exact cuvintele care mi-au venit în minte, pe rând în engleză și în română, când am citit ultima perlă de pe Facebook. Nu de alta, dar mirarea mea a fost atât de mare încât am simțit nevoia să mă minunez în mai multe limbi.

        Pe unul din grupurile din care fac parte (un grup de călătorii și vacanțe) o mămică disperată a lansat rugămintea către cei care urmează să meargă în această vară în Turcia, și mai exact în Bodrum, să-i aducă o sticlă cu nisip. Era dispusă să plătească chiar și taxă de curier numai să facă rost de acest nisip care reprezintă tema de vacanță a fetiței ei în vârstă de 4 ani, aceasta urmând ca în prima zi de grădiniță, la cerința doamnei educatoare, să se prezinte cu această ”amintire”. Nu știu de ce și la ce ar folosi acest material didactic dar nu mă pronunț pentru că din câte reforme ale învățământului am asistat în ultimii ani n-am înțeles nimic în afară de modificarea structurii anului școlar și mutarea datei tezelor. Dar cine știe, nemaiavând copii la școală, poate îmi scapă dedesubturile și importanța anumitor activități aducătoare de informații educative.

        Anyway, cerința mi se pare deplasată deși s-ar putea să fie o grădiniță de fițe și toți copiii de acolo să meargă peste vară în Bora Bora, Mauritius sau Seychelles că doar n-o să aducă nisip de la Prundu Bârgăului sau colb de pe ulița din Adunații Copăceni. În al doilea rând, după cum i-au răspuns o mulțime de oameni, chiar așa de greu ar fi să pui niște nisip, orice nisip, într-o sticlă și să i-l dai fetiței să-l arate doamnei? La câte compromisuri facem zi de zi, ce mare minune ar fi să păcălim copilul dându-i liniștea și siguranța că și-a făcut tema? Până la urmă e un copil de 4 ani și presupun că la grădinița aia nu se fac la grupa mică studii geologice, geodezice, geotehnice sau cum s-or numi pe calitatea și proprietățile nisipului adus din toate colțurile lumii. Sau se face așa ceva?? De fapt, la ce probleme de matematică am văzut că se fac la clasele primare nu m-ar mira ca la grădi să se studieze erele glaciare și evoluția scoarței terestre.

        Trecând peste absurdul situației m-am amuzat copios la comentariile care au urmat acestei postări. Desigur că primele reacții au fost exact așa cum mi-a trecut și mie prin cap adică ceva de genul ”se rezolvă ușor, puneți nisip de oriunde, nu trebuie să afle nimeni că nu e din Bodrum” sau ”este nisip în toate parcurile” dar mai apoi au apărut unii cu specificații clare: Este la Leroy Merlin nisip de Bodrum. Se numeste “nisip fin pentru constructii, granulatie 0.1-1mm” 🙂

        Alții au zis că au ei în curte nisip gratis , la alții în cartier tocmai s-au adus pe stradă vreo trei rabe în timp ce un tip amabil care urma să meargă în Turcia în septembrie (dar la Side, nu în Bodrum) s-a oferit să aducă nisip de acolo. Se pare însă că cel de Side are ph-ul mai ridicat și granulația mai mare ca cel din Bodrum. Nu-i bun.

        Și din Constanța a vrut o doamnă să trimită o sticluță cu nisip dar au sărit bucureștenii ca arși că au și ei pe toate coclaurile dar comentariul la care am râs cu cea mai mare poftă a fost al unuia care a văzut imediat o oportunitate de afaceri:  Am eu, 500 de euro kg. Mesaj în privat. Mulțumesc!

        Nu știu ce să cred, dacă postarea inițială a fost scrisă la mișto sau nu, înclin să cred că nu pentru că am văzut prea mulți părinți care au luat-o razna de când a apărut temenul de parenting dar, pentru a nu știu câta oară, mi-am dat seama că cea mai mare calitate a românilor, de netăgăduit, este simțul umorului iar la asta sunt imbatabili și pentru asta îi iubesc 🙂 Finalul discuțiilor (cel puțin până în acest moment) a fost unul apoteotic:

        Proști sunt părinții că se agită așa de tare ca specimenul de mai sus, nu educatoarea că le cere… Dacă are proști care o ascultă, mâine o să ceară un căcat de capră de pe Everest :))))sticla

Share This:

Read More

Cât costă un citybreak la Dublin?

        Pentru că mi s-a pus foarte des această întrebare, m-am hotărât să vă dau cât mai multe detalii, până când îmi sunt proaspete în minte, despre cheltuielile pe care le-am făcut în recenta excursie și o să le grupez pe categorii în ordinea importanței așa cum fac de fiecare dată în vacanțe.

  1. Transportul. Este indicat ca întotdeauna să începeți planificarea unei călătorii într-o destinație mai îndepărtată cu căutarea unei oferte bune la companiile aeriene pentru că prețurile diferă enorm de la perioadă la perioadă. În iulie și august biletele costă și de două-trei ori mai mult decât în extrasezon și de aceea, după cum probabil ați observat, călătoriile mele sunt făcute fie primăvara, fie toamna dar prefer primăvara pentru că zilele sunt mai lungi. De data asta am luat bilete pentru Dublin din Anglia (având în vedere că soțul meu locuiește acolo) și am găsit o super ofertă Birmingham-Dublin 35 de euro dus întors de persoană cu Ryanair (zborul durează 50 de minute). M-am uitat pe momondo.ro și din Cluj până în Dublin cu Blueair, la începutul lui noiembrie, biletele sunt în jur de 140 de euro însă din București (unde operează mai multe companii aeriene) doar 64 de euro. Deci cu un pic de răbdare, atenție și perseverență puteți găsi prețuri incredibil de mici.
  2. Cazarea. Spuneam că e bine să începeți cu transportul pentru că la cazare oferta este muuuult mai mare și deci mai ușor de găsit varianta potrivită oricărui buget. Eu sunt un fan înfocat al platformei airbnb și în ultimii ani toate cazările așa le-am rezervat. Nu am avut niciodatî experiențe neplăcute însă este adevărat că întotdeauna am ales locuri care aveau multe review-uri și nu m-am dus niciodată în locuri nou apărute pe această piață chiar dacă tarifele erau mult mai mici decât în locurile consacrate deja. Dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare (deci dacă vă faceți cont acum), puteţi plăti cu 160 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 300) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă. Iar de această reducere beneficiați indiferent de destinație, inclusiv pentru cazările din România. Revenind la Dublin, am stat 3 nopți plătind 280 de lei pe noapte pentru o cameră într-un apartament de bloc.  Am avut baia noastră și acces la bucătărie și living iar în prețul acesta era inclus și un mic dejun basic adică cereale, pâine cu unt și gem, lapte, cafea și ceai. După cum spuneam, nu am avut tot apartamentul la dispoziție ci am co-locuit împreună cu gazdele, un cuplu la aproximativ 40 de ani el irlandez get beget, informatician care lucra de acasă, iar ea o thailandeză minionă, frumoasă și foarte amabilă. Amândoi erau foarte comunicativi și ne-au dat multe tips-uri despre oraș însă din păcate nu prea am avut timp de stat la taclale pentru că am fost plecați de la prima oră a zilei până seara târziu.
  3. Abonamentul de transport în comun. Leap Visitor Card a fost cea mai bună investiție și înțeleaptă alegere și am profitat la maxim de acest abonament valabil pentru autobuze, tramvaie (LUAS) și trenuri (DART) nu doar în interiorul orașului cât și în aria metropolitană. Astfel am ajuns să vizităm și orașul Howth, un vechi sat de pescari la nord de Dublin, acum o destinație turistică de vis. Pentru 72 de ore abonamentul a costat 19,50 euro și s-a activat la prima utilizare fiind valabil și pentru transportul de la și către aeroport (cu autobuzele Airlink). Pentru o zi acest abonament costă 10 euro iar pentru o săptămmână, 40 de euro. Eu l-am comandat din timp și l-am primit acasă prin poștă gândindu-mă să nu pierdem vremea după ce aterizăm bâjbâind în căutarea ghișeului unde se vând astfel de carduri dar am constatat că nu s-ar fi întâmplat asta. Practic reclamele care te îndrumau spre acest oficiu (care se afla chiar în stația de autobuz) îți săreau în ochi.
  4. Mâncarea. La capitolul acesta fiecare se întinde cât îl ține plapuma, noi am fost de foarte multe ori în excursii în care am mâncat doar din traistă fără să pierdem nimic din farmecul unei vacanțe preferând să stăm mai mult într-un loc decât să cheltuim banii în restaurante. Totuși, dacă ajungeți la Dublin, o ieșire într-un pub irlandez este obligatorie și, aș spune eu, mai importantă chiar decât vizitarea oricărui muzeu. Doar acolo se simte adevăratul vibe al orașului, acolo găsiți spiritul locului și doar acolo se trăiește atmosfera aceea tradițională pe care o vedem în filme. O bere în zona Temple Bar costă 6-8 euro iar într-un restaurant din afara zonei turistice 4-7 euro dar merită fiecare cent. În rest, restaurante sunt de toate categoriile, pizza, shaorma și kebab se gasesc ca peste tot în lume și sunt multe restaurante asiatice de genul all you can eat unde cu 10-11 euro mănânci mai mult decât ai nevoie. La un restaurant ”adevărat” un fel de mâncare costă între 15 și 30 de euro iar un pahar de vin 6-7 euro. Oricum atâta timp cât există supermarketurile, mâncarea e cea mai mică problemă.pub irlandez
  5. Intrările la muzee și alte obiective turistice. Aici nu prea ai cum să faci economie deși, ca în toate marile orașe, există acele pass-uri care îți permit intrarea la muzee într-un interval delimitat în timp. În general mi se pare că nu merită (sau cel puțin mie nu mi s-au potrivit aceste pass-uri, exceptând poate cel din Viena). Spun că nu îmi plac foarte tare pentru că oarecum te leagă de ideea că dacă tot ai plătit, atunci trebuie să faci slalomul, să parcurgi tot ceea ce este de bifat din punct de vedere turistic, să punctezi atracțiile trecute pe pass și atunci toată excursia se transformă într-o goană nebună de a nu pierde nimic din ceea ce este trecut în ghidurile de călătorie. No, thank you. Am intrat doar la Dublinia, un muzeu de istorie axat  pe perioada ocupației vikinge și a evului mediu unde intrarea a fost 8 euro și la EPIC – muzeul emigrației irlandeze care m-a impresionat foarte, foarte tare și unde am plătit 15 euro de persoană. Nu ne-am înghesuit printre puhoaiele de turiști la Guinness Storehouse în primul rând pentru că am mai fost de câteva ori în fabrici de bere iar în al doilea rând pentru că prețul pentru vizitare (20 de euro) mi s-a părut exagerat de mare pentru ceea ce oferă (m-am documentat serios înainte de a lua această decizie). Dar dacă nu ați mai văzut cum se fabrică berea, Guiness Storehouse vă va încânta cu siguranță. Trinity College, Christ Church Cathedral și St. Patrick’s Cathedral le-am văzut în toată splendoarea lor doar pe dinafară și pentru noi a fost mai mult decât mulțumitor. Timpul fiind limitat, am preferat să ne plimbăm prin oraș explorând străduțele sau localitățile învecinate cum ar fi Howth un încântător (pe vremuri) sat de pescari, acum o destinație turistică plină de romantism. trinity college
  6. Excursii organizate cu ghid. O experiență de neuitat și pe care o recomand din toată inima a fost un day trip la Kilkenny, un orășel în situat la vreo sută de km de Dublin. Excursia a costat 35 de euro de persoană, am mers cu un autocar nou nouț care avea wifi și a durat de dimineața de la ora 8 până seara la 7. Toate detaliile și câteva poze le-am prins într-un articol pe care îl găsiți aici.

        Cam astea au fost cheltuielile noastre la Dublin, prin magazine nu am intrat sau, de fapt, am intrat foarte puțin și doar în câteva magazine de suveniruri de unde mi-am cumpărat o umbrelă foarte drăguță cu trifoi verzi și… cam asta a fost tot iar dacă vreți să vedeți filmulețul în care am concentrat cele patru zile de călătorie, sunteți invitații mei:

Share This:

Read More