Month: July 2015

Momentele plăcute ale zilei

Ioana 4 Comments
      Există oameni pentru care nicio zi nu seamănă cu alta și alții care au aceeași rutină care pare să se repete la infinit. Eu cred că sunt undeva la mijloc și deși ar fi minunat ca fiecare zi să-mi aducă ceva spectaculos, nemaivăzut și nemaiîntâlnit, n-aș vrea totuși să renunț la momentele care îmi fac adevărată plăcere. Unele dintre ele s-ar putea numi tabieturi dar nu prea îmi place cum sună. Ritualuri e puțin cam sofisticat așa că mai bine o le spun simplu momentele plăcute ale zilei. 
     Primul e, de departe, începutul zilei când îmi beau cafeaua. Indiferent la ce oră mă culc seara, poate să fie și două noaptea, îmi pun ceasul să sune cu 20 de minute mai devreme ca să am timp de cafea. Pentru mine cea mai bună cafea e cea făcută acasă, nu foarte tare (3 lingurițe de cafea și  o jumătate de linguriță de zahăr) și categoric fără lapte. Îmi iau cana din bucătărie și mă bag înapoi în patul cald iar în timp ce sorb câte o înghițitură citesc o revistă sau, cel mai adesea, mă uit pe telefon la canalele de YouTube la care sunt abonată.

     Nici nu știu cum zboară cele 20 de minute dar mă încarcă de energie și bună dispoziție pentru toată ziua. Afară e încă liniște, pe geamul deschis nu intră niciun zgomot, pisica doarme fericită la picioarele mele iar mirosul cafelei umple toată casa. E momentul meu de bucurie pe care mi-l fac singură zi de zi și nu mă costă nimic. 

      Apoi e rutina de seară, adică simpla operațiune de demachiere, care de asemenea îmi face mare plăcere pentru că îmi plac cosmeticele la nebunie. Seara am suficient timp să mă răsfăț fără să mă grăbească nimeni din urmă și fără să fiu nevoită să mă uit la ceas. Așa că testez tot felul de demachiante, loțiuni de curățare, spume și tonere care pe lângă faptul că îmi înlătură machiajul, îmi iau odată cu acesta și supărările pe care poate le-am avut peste zi. Mă bibilesc pe îndelete și am senzația că dau deoparte toată murdăria, și nu doar cea care se vede. Îmi șterg grijile de pe față cu dischete din bumbac iar efectul de mulțumire este aproape instantaneu.
      Sunt momente de bucurie pe care mi le fac singură întorcându-mă cu fața către mine însămi. Viața e frumoasă atunci când e făcută din astfel de mici cioburi, nu-i așa?

Share This:

Read More

Ați cumpăra o casă executată silit?

Ioana 6 Comments
      Recunosc că mi s-a întâmplat, și  nu doar o dată, să fac lucruri de care spuneam că nu o să le fac în vecii vecilor. Să mă răzgândesc, să-mi schimb ideile, să aflu elemente noi care să mă facă să-mi schimb deciziile sau pur și simplu să-mi încalc anumite bariere sau principii. Never say never nu e doar un slogan ci poate fi chiar un stil de viață atâta timp cât înseamnă flexibilitate în cel mai bun sens. Și totuși, există praguri pe care cu certitudine nu le voi trece orice s-ar întâmpla.
      Stăteam aseară și pierdeam vremea pe Facebook când văd în newsfeed-ul meu o postare de la o firmă de executări silite care anunța o oportunitate de vânzare  la un preț excelent a unui apartament de nu-știu-câte camere în nu-știu-ce oraș. Bineînțeles postarea era sponsorizată (adică plătită) să apară și primise deja o mulțime de like-uri.
Nu pot să dau like la așa ceva. Nu îmi place ca un executor să vândă locuința cuiva care nu și-a mai putut plăti ratele la bancă. Nu îmi place ca cineva să fie scos afară din casa în care a sperat să-și facă o viață frumoasă și să fie nevoit să vadă cum alții se instalează în cuibul pe care el a fost forțat să-l părăsească.
Nu vreau să fiu rechinul care așteaptă să înșface prada. Nu aș putea să cumpăr o locuință impregnată cu energie negativă, să pășesc cu stângul în noua mea casă și să preiau asupra mea toate relele adunate între pereți. N-aș vrea să mă instalez într-o casă cu rezonanță tristă și să preiau asupra mea atmosfera apăsătoare lăsată în urmă de o familie evacuată.
Cumpărarea unei case o faci, de cele mai multe ori, doar o dată în viață. Sigur că sunt cazuri în care acest lucru se întâmplă de mai multe ori dar oricum nu atât de des încât să îți spui că e doar un episod pasager. Când intri în casa ta cea nouă ai așteptări și visuri și speranțe. Vrei să o aranjezi pe gustul tău, să-i imprimi amprenta personală, să o transformi dintr-o simplă casă în acasă. Iar eu n-aș putea să-mi construiesc fericirea pe tristețea celor care au fost forțați de împrejurări să-și părăsească locuința lăsând-o pe mâna unor străini pentru care nu înseamnă decât niște acte de transcris de pe un proprietar pe altul. Aș vrea ca atunci când îmi cumpăr casa sau apartamentul vânzătorul să fie la fel de bucuros ca mine și să fie o zi fericită pentru ambele părți. Cum s-ar spune, o afacere win-win.
Așa aș vrea să fie pentru mine, așa văd eu lucrurile prin prisma mea dar nu condamn în niciun fel pe cei care aleg altfel. Până la urmă așa e mersul firesc al lumii în care trăim și regulile sunt foarte clare și cunoscute de la început. Nu e nicio ”surpriză” ca cineva care nu-și mai plătește ratele la bancă să fie executat silit. Dacă nu s-ar întâmpla asta, nimeni nu ar mai plăti și ar fi un haos. Trăim într-un sistem organizat, cu legi care trebuie respectate de toată lumea, cu proceduri și fluxuri cărora ne supunem cu toții.
Dar eu am lucrat mulți ani de partea cealaltă a baricadei, într-o bancă, unde am cunoscut multe cazuri disperate și oameni care au plâns cu capul pe biroul meu știind că vor fi dați afară din casă. Oameni care s-au înhămat la mai mult decât puteau duce, oameni care nu au prevăzut că își vor pierde serviciul sau că unul dintre soți va muri înainte de vreme, nu au prevăzut nici crize mondiale și nici nu au știut să calculeze dobânzile uriașe care se plătesc la început. Când văd anunțuri de vânzare la licitație a astfel de case nu pot să nu fac asocierea cu lacrimile, tristețea, frustarea și deznădejdea celor care au pierdut bătălia. N-aș putea călca peste cineva căzut la pământ oricât de atractivă ar fi , din punct de vedere financiar, oferta de vânzare. Vibrația negativă a unei astfel de case m-ar îmbolnăvi cu siguranță.
În afară de asta, mă întreb cum ar fi să lucrez într-o firmă care se ocupă cu așa ceva. Pentru mine ar fi la fel de oribil ca și lucrul într-o firmă de amanet. Deci, nu. Niciodată nu aș face asta.

foto adjacentgovernment.co.uk

 

 

Share This:

Read More

Puținul sport din viața mea

Ioana Leave a comment
      Nu m-am dat în vânt după sport niciodată deși i-am admirat pe toți cei care au veleități atletice. De mic copil am preferat să stau și să citesc în casă în timp ce ceilalți copii se dădeau de ceasul morții alergând până la epuizare în susul și josul străzii. Cu toate astea nu am lipsit vreodată la orele de sport și nici nu mi-a trecut prin cap să-mi scot scutire pe motive medicale. Mergeam și executam conștiincios tot ceea ce ne cerea profesorul, că împiedicată nu eram. Pur și simplu nu simțeam nicio atracție față de jocurile cu mingea. La baschet mai era cum era, că eram cea mai înaltă dintre fete, dar în rest… Handbalul l-am urât după ce am primit odată o minge drept în față de am uitat cum mă cheamă iar la volei mi se părea că îmi rup degetele. Fotbalul pe vremea aceea era doar pentru băieți.
Acum stau și mă gândesc că poate nu îmi plăceau jocurile de echipă din cauza firii mele cam singuratice. Probabil că tipul de mișcare care se potrivește firii omului e în funcție de personalitatea lui, iar cum eu nu m-am simțit niciodată confortabil să depind de alții am preferat ca (și) în sport să fiu pe cont propriu. Să muncesc eu pentru mine și să-mi asum singură greșelile.
Dacă ar fi fost să aleg programa orelor de educație fizică din școală, aș fi făcut doar gimnastică. Cu toate că forța îmi cam lipsea, aveam o mobilitate destul de bună care îmi permitea să fac sfoara, șpagatul, podul de sus iar uneori îmi ieșea chiar un flick flack. N-am avut însă niciodată acces la paralele și nici acum nu știu cum arată în realitate acest aparat. De fapt să nu mint, de văzut, l-am văzut în săli de competiții, dar de la depărtare, eu fiind în tribună. Nu mi-am pus însă mâinile niciodată în jurul barelor ca să-mi pot da seama de duritate, de elasticitate sau de textură și încă am această curiozitate pe care sper să mi-o satisfac într-o bună zi.

foto wikipedia.org

Am încercat să copiez exercițiile gimnastelor văzute la televizor pe bara de bătut covoare din spatele blocului. Prima tentativă s-a lăsat cu o mână ruptă și cu brațul ținut în ghips vreo șase săptămâni. Apoi, la distanță de câțiva ani, am căzut, tot de pe bara de bătut covoare, direct în cap în timpul unui exercițiu cu grad mare de dificultate 🙂 Am căzut pe beton și noroc cu mâinile care au mai atenuat lovitura că altfel rămâneam acolo lată. Mi-am luxat atunci ambele încheieturi și am avut o julitură urâtă pe frunte timp de o lună dar asta nu înseamnă că am renunțat apoi la gimnastică. Am trecut la aparatul următor, adică la bârnă. Din asta aveam în sala de sport dar era întotdeauna coborâtă la nivelul solului tocmai ca să nu ne accidentăm. Făceam piruete și mici sărituri dar era extraordinar de greu să-ți menții echilibrul. Un trimestru întreg am încercat să învăț să mă dau peste cap dar nu am reușit niciodată. Se pare că exercițiile de atunci mi-au prins bine pentru că nu am probleme să merg distanțe lungi pe bordură, ba chiar îmi face plăcere să imi testez această abilitate.
Acum nu mai visez să devin Nadia Comăneci dar îmi place aerobicul care tot un fel de gimnastică e. Fac aerobic deși nu atât de des precum aș vrea din cauza unui motiv foarte serios și greu de înlăturat: lenea. Totuși, dacă aș fi acum la mare aș da fuga-fuguța la  cea mai mare oră de sport. Pe 1 august o să se adune în Mamaia unii dintre cei mai tari instructori de fitness din România și nu numai. Toată lumea o să facă mișcare sub îndrumarea lor și îmi imaginez că o să fie foarte distractiv. Este știut deja faptul că mișcarea are un efect terapeutic, îți antrenează atât mintea cât și trupul reușind să fie puntea către un mod de viață echilibrat. Dacă tot sunteți la mare (și vă invidiez pentru asta), măcar din curiozitate nu ar trebui să ratați un astfel de eveniment  de anvergură iar eu vă garantez că nu o să mai uitați niciodată că mișcarea face bine pentru că o să rămâneți cu amintiri pentru o viață.

Share This:

Read More

Ce-am făcut în ultima săptămână

Ioana 2 Comments
  • Am cusut draperii noi pentru dormitor. Îmi trebuia un material mai gros care să nu lase să pătrundă lumina și am căpătat câteva fâșii rămase de la Cristina. Le-am prins unele de altele și, pe lângă că îmi place cum arată, opresc razele soarelui destul de bine. 
  • M-am bucurat, încă o dată, pentru că s-a inventat șamponul uscat, să-i dea Dumnezeu sănătate cui a avut această idee 🙂
  • Am băut în fiecare zi limonadă cu miere și mentă. Am băut-o cu paiul deși pe blogul Andreei Raicu am citit că dacă bei cu paiul, faci riduri în jurul gurii 🙂 Cum poate să susțină cineva asemenea inepții???
  • Mi-a fost dor de Grecia pe care sper să o revăd anul acesta. Deocamdată nu e nimic concretizat dar presimt că mi se va îndeplini dorința. Mi s-a arătat chiar și un semn în acest sens, ia uitați-vă ce am găsit la Lidl, un kit de călătorie. Urmează doar să umplu recipientele cu smacuri. 

  • Nu am gătit nimic în afară de salate, dacă asta se poate numi gătit. Am mâncat tzatziki, tabouleh și salată grecească în fiecare zi și nu mi-a displăcut.
  • Am cumpărat un set de două caiete cu spirală de la Lidl. (Multe comori găsesc în magazinul ăsta). Sunt foarte drăguțe, unul are coperți negre și unul roșii și includ despărțitoare de plastic, deci pot fi folosite drept agende. Au costat 12 lei.

  • Nu am citit nici măcar un rând deși am trei cărți începute.
  • Am amânat, din nou, să-mi modific fusta cumpărată anul trecut de pe mangooutlet  și care îmi este prea lungă și prea largă. N-am purtat-o încă niciodată și deja suntem la jumătatea verii.
  • Am mâncat mult pepene roșu aka lebeniță. Dacă nu acum, atunci când?
  • Am câștigat două mingi la un concurs de blogging. Una de fotbal și una de volei. Cum nu sunt prea sportivă din fire, nu știu ce o să fac cu ele. Poate organizez un concurs, premiile constând în aceste mingi, ce spuneți, vă tentează?
  • Am dormit puțin și prost din cauza pisicii care a avut chef de dans în fiecare noapte. Cum ziua era foarte cald, dormea tot timpul iar noaptea, evident, nu mai avea somn și mă călărea pe mine. Not good 🙁
  • M-am săturat să tot aud de violatorii din Vaslui. De acord, e oribil ce s-a întâmplat, e inacceptabil că ticăloșii sunt în libertate, și mai de necrezut e că alți imbecili le dau dreptate dar chiar nu mai există alte subiecte de știri?

     Citesc ce-am scris și îmi dau seama că n-am făcut mare lucru. Cum trece viața pe lângă noi, zi după zi, oră după oră… Și nici pentru săptămâna viitoare n-am vreun plan măreț.

     

Share This:

Read More

Note pentru cosmetice

Ioana 6 Comments
        Au trecut exact 6 luni de când v-am arătat ce produse am terminat și cum mi s-au adunat deja prea multe ambalaje goale am zis că e timpul să mai povestim un pic despre asta. O să vă spun părerea mea despre fiecare produs în câteva cuvinte și o să dau fiecăruia o notă între 1 și 10. Fiind multe de spus, nu o mai lungesc și o să intru direct în subiect începând cu produsele pentru baie și duș.
  • Gelul de duș cu smochine Marionnaud – nimic special, abia am reușit să-l termin. Nu are nicio aromă deosebită. Nota 6.
  • Gelul de duș Balea cu piersici și trandafiri – miroase frumos, mi-a plăcut. Nota 8.
  • Body Scrub Sabon cu vanilie – recipientul este puțin prea mare și te plictisești de el dar, altfel, mi-a plăcut. Are exact granulația care trebuie, simți că exfoliază dar nu zgârie. Nota 9.
  • Săpun lichid marca proprie Auchan – având în vedere raportul calitate preț care mi se pare foarte bun i-aș da nota 9.
  • Balsamul de păr Matrix – l-am cumpărat de pe strawberrynet și are un 10 clar.
  • Săpun Dove cu rodie – de obicei nu bag produsele de igienă în aceeași oală cu cele de beauty dar acest săpun mi se pare că a atins perfecțiunea. M-a încântat în mod deosebit, nota 10.
  • Spumant de baie Avon cu violete – nota 9.
  • Spumant de baie Avon cu aromă de turtă dulce – nota 8.
  • Șampon Avon Advance Techniques pentru păr vopsit – nota 9.
  • Săpun lichid Yves Rocher cu portocală și ciocolată – de ce oare este disponibil doar o dată pe an, în perioada sărbătorilor de iarnă? Este delicios, nota 10 11!
  • Șampon și balsam (2 în 1) Wash & Go – miros de curat și proaspăt. Bunuț. Nota 9.
     Mergem mai departe cu deodorante, creme și loțiuni.
  • Fixativul de păr Balea – mi se potrivește foarte bine, nu-mi îmbâcsește părul și e ieftin. Nota 9.
  • Deodorantul Nivea, varianta invisible – excelent, nota 10 cu felicitări.
  • Deodorantul pafumat Prêt à Porter de la Coty – mi-a plăcut întotdeauna acest miros, îl ador, chiar. Nota 10.
  • Deodorantul cu bilă Nivea for Men – evident că știu că e pentru bărbați dar cum nimeni din casă nu l-a vrut, l-am încercat eu și nu mi s-a părut nimic prea masculin în el. Nota 9. Nu i-am dat 10 pentru că bila se învârtea prea greu și nu ieșea suficient produs.
  • Deodorantul cu bilă Avon Little Black Dress – eficient și miroase frumos dar trebuie să aștepți un pic până dispare senzația de umezeală. 9.
  • Balsamul de buze Nivea – excelent, cred că toată lumea îl cunoaște, dacă nu, garantez că o să vă placă. 10.
  • Demachiantul Gerovital Plant de la Farmec – unul dintre cele mai bune demachiante pe care le-am avut vreodată. Înlătură perfect machiajul și nu usucă fața, este fin, moale, catifelat. Love it! Nota 10.
  • Scrub-ul Clinique (7 day scrub cream rinse-off formula)- i-aș fi dat 10 dacă ar fi avut un miros mai pe gustul meu, așa va căpăta doar un 9.
  • Uleiul numit Elixir de Beauté de la Yves Rocher – nu mi s-a potrivit deloc. Nu am putut să-l folosesc pe față pentru că mi-a creat o mică alergie. L-am folosit totuși pentru hidratarea mâinilor și pentru înmuierea cuticulelor unde și-a dovedit calitățile. Nu pot să-i dau notă pentru scopul pentru care a fost creat, adică pentru față pentru că eu nu l-am suportat. Poate altora li se potrivește.
  • Gelul de curățare cu extract de mușețelYves Rocher – acest produs o să-l cumpăr din nou, cu siguranță. Curăță perfect, lasă tenul proaspăt și miroase delicat a iarbă proaspăt tăiată. Nota 10 cu felicitări.
  • Johnson Baby Oil – o porcărie. Nu intră în piele, rămâne o peliculă grasă care nu se șterge nici măcar cu hainele cu care te îmbraci ulterior. Poate bebelușilor le place, mie deloc. Nota 3.
  • Lapte de corp cu violete de la Avon – miroase persistent, își face foarte bine treaba și îi dau un 10.
  • Gel de spălat fața de la Sabon – nu își justifică prețul, mie nu prea mi-a plăcut. Este cam astringent și nu m-a dat pe spate. Cu siguranță nu îl mai vreau. Nota 7. Hai, 8, treacă de la mine.
  • Lapte de corp Dove – un recipient travel size primit la o revistă. Dulcic, hidratant, plăcut. 10.
  • Lapte de corp Tradition de Hammam Yves Rocher – tot un travel size care mi-a plăcut foarte mult în special datorită mirosului. Este extrem de hidratant și se absoarbe rapid în piele. Dacă o să găsesc varianta full size o să o iau. Nota 10.
  • Crema de ochi Cellular anti-age Nivea – nu are miros și este atât de bună că te unge la inimă, nu numai în jurul ochilor 🙂 Reduce vizibil ridurile. Nota 10 cu steluță.
  • Crema de mâini Bulgarian Rose – este mai degrabă un lapte dacă ar fi să o catalogăm după fluiditate dar are un miros așa de frumos de trandafiri că trecem peste acest amănunt. Nota 9.
  • Crema de față Vichy Aqualia Thermal – creată special pentru pielea sensibilă nu m-a făcut să mă amorezez de ea. Mi-a plăcut, nu spun nu, dar parcă nu a fost suficient de hidratantă. Îi dau un 9.5 dar nu cred că o să o mai cumpăr.
     Produsele de machiaj se termină foarte greu, unele niciodată 🙂 Dar există o mulțumire sufletească atunci când știi că n-ai dat banii degeaba.

  • Rimelul Scandaleyes de la Rimmel – mi-a plăcut în special pentru periuța care dintr-o mișcare dă foarte mult volum. Deja mi-am cumpărat un altul la fel. Nota 10.
  • Rimelul Dior – îl am de doi ani, l-am resuscitat de vreo trei și nu are termen de comparație. De departe mult mai bun decât orice am avut până acum. 10 curat.
  • Rimelul MUA (MakeUp Academy) – un rimel de zi, care nu încărca genele. La cât a costat (o liră) a meritat. M-a ținut puțin, cam 4-5 luni fără să-l folosesc zilnic. Nota 8.
  • Corectorul S-He cumpărat din DM nuanța 002 – e ceva ce nu-mi lipsește din rutina zilnică, l-am cumpărat de foarte multe ori. Are putere mare de acoperire și nu se strânge pe piele. Nota 10.
  • Oja portocalie de la MUA – nota 4. Se ciobea pe unghii după câteva ore.
  • Oja portocalie de la Miss Sporty – pe lângă culoarea foarte frumoasă și discretă are și calitatea de a ține mult. Nota 10, fără ezitare.
  • Oja roz/nude marca Sephora – frumoasă dar deloc rezistentă. Am evitat să o folosesc tocmai din această cauză și s-a întărit. O arunc fără regerete. Un 6 cu indulgență.
  • Oja mov de la Astor. Bună. Frumoasă. Rezistentă. 9.
  • Oja roz de la Maybelline – un pic mai rezistentă decât cea de la Astor, deci îi dau 10.
  • Ulei tratament de la Avon – două sticluțe diferite, două feluri de apă de ploaie. La mine efectul pe care ar fi trebuit să îl aibă, acela de întărire și oprire a exfolierii unghiei, a trecut aproape neobservat deci nota nu poate fi mai mare de 5.
     Și acum câteva produse care m-au dezamăgit total și cărora nu pot decât să le dau nota 1. Pentru mine nu se potrivesc deloc și nu o să le mai cumpăr niciodată.

  • Balsamul leave-in Avon Naturals cu migdale și avocado – îmi pare rău, dar alt cuvânt în afară de porcărie, nu găsesc. Nu numai că nu face nimic bun, dar lasă părul atât de îmbâcsit că parcă e mai murdar decât când ai intrat sub duș. L-am folosit de două ori. Big no-no!
  • Balsamul Garnier cu miere – ăsta cel puțin nu are niciun efect negativ. Dacă nu face nimic bun, nu face nici rău. Bani aruncați. Cu el sau fără el, tot acolo. Și abia îl scoți din flacon, cred că plasticul din care e făcut ambalajul e mult prea rigid. Părul arată exact ca și când nu aș fi folosit deloc balsam.
  • Gelul de curățare cu trandafiri de la Avon – nu știu ce curăță, pielea în niciun caz. După ce l-am folosit, fața mi-a rămas lipicioasă și grea, a trebuit să mă spăl cu altceva. Îl arunc fără părere de rău.
  • Scrub-ul Clearskin de la Avon – are atâta mentol în compoziție încât simți că îți ia fața foc. O senzașie de căldură foarte neplăcută atunci când îl aplici pe ten îl face respingător. Pe ăsta nu l-am aruncat, o să-l folosesc pentru exfolierea picioarelor pentru că e suficient de dur. Pentru față mi s-a părut mult prea rugos, zgârie pur și simplu.

Și ultimul, de data asta și cel din urmă, cel mai prost produs ever:

      Gama Yes to… carrots, tomatoes, cucumbers, grapefruit și multe altele are o reputație foarte bună în lumea cosmeticelor drept pentru care am cumpărat și eu (de pe feelunique) acest demachiant care are în compoziție morcovi organici, apă de izvor și minerale de la Marea Moartă. Pe etichetă scrie foarte clar că este pentru față și ochi. Ce ochi? eu cred că acest demachiant nu a fost testat înainte de a-l pune în vânzare. Te ustură ochii de la el de zici că e făcut cu alcool, nici vorbă să te apropii cu produsul de acestă zonă. Și nu doar eu am simțit acest lucru, l-au încercat mai multe persoane și toate au spus același lucru. Dacă îl vedeți pe undeva de vânzare, fugiți cât puteți. Nota pentru el? un zero tăiat în patru!
     Și cam atât, am terminat de strigat catalogul. Cum vi se par notele mele? am fost oare prea exigentă?

Share This:

Read More