cat_laptop

Scrisul pe blog

      Deunăzi m-a întrebat cineva de unde îmi place cel mai mult să scriu pe blog în timpul verii. În primul moment nu am înțeles întrebarea, cum adică de unde? Apoi însă mi s-a detaliat: e vorba de o terasă, o bancă dintr-un parc sau o pătură așezată printre copacii dintr-o pădure? Adică ce loc mă inspiră cel mai mult?
      Am stat ceva timp să mă gândesc ce aș putea răspunde și mi s-au derulat mai multe imagini prin minte. Apoi mi-am dat seama că de fapt întrebarea are două răspunsuri: mă inspiră multe locuri dar de scris, efectiv, îmi place să scriu doar de la biroul meu. În primul rând îmi place să fie liniște, să fiu înconjurată de lucrurile mele, să stau pe scaunul meu, eventual cu pisica în poală, să simt mirosul casei mele și să aud doar zgomote familiare. Și îmi place să scriu pe laptop. Nu pe tabletă, nu pe telefon. Mi-e dragă tastatura mea care strălucește de curățenie, cu taste sensibile care care nu fac zgomot atunci când le ating. Urăsc tastaturile pline de praf sau cu litere acoperite pe jumătate  de jeg îngroșat. Să nu râdeți de mine, dar eu îmi șterg calculatorul cu șervețele demachiante aproape în fiecare zi.
     Îmi imaginez că este greu să scrii un articol întreg de pe telefonul mobil și nici măcar nu am încercat vreodată să fac acest lucru. Uneori mai răspund la comentarii de pe telefon dar nici asta nu îmi place pentru că nu pot să folosesc diacritice. Sunt fixistă, ce mai :)
       În ceea ce privește locurile care mă inspiră e mai greu de răspuns. Habar n-am dacă mă ”inspiră” ceva. Adică nu scriu poezii ca să declar că foșnetul frunzelor sau zgomotul valurilor mă transpune în vreo stare prielnică scrisului. Ideile pot să îmi vină în cele mai neașteptate locuri, pot să fiu pe stradă și să văd ceva interesant, să mă uit la televizor și să aud ceva demn de menționat, să aud o discuție într-un magazin, la masă sau la servici sau chiar să citesc pe alte bloguri articole despre subiecte despre care cred că aș avea și eu ceva de spus.
      Mi se întâmplă să îmi vină idei care pe moment îmi par geniale și atunci le notez în agendă pentru că altfel le uit. Oare numai mie mi se întâmplă să uit așa ușor? Uite, de exemplu, mi s-a întâmplat odată, înainte de sărbători, să mă sune o pietenă din Germania care vroia să-i facă o surpriză mamei sale rămase în România. M-a rugat să-i cumpăr o cutie de bomboane și să i-o duc în Ajunul Crăciunului ca o mică surpriză din partea ei. Mi s-a părut o idee foarte drăguță și i-am promis că așa voi face că doar nu era mare lucru. Jur că în momentul în care am închis telefonul am uitat instantaneu. Și nu mi-am adus aminte decât prin ianuarie, de fapt nici atunci, dacă nu m-ar fi întrebat prietena mea cum de am uitat… Ce să-i faci, bătrânețea nu vine cu flori :)
      Deci, îmi notez în agendă orice subiect despre care mi se pare că merită să scriu. În mai mult de jumătate din cazuri îmi pierd apoi interesul. Cealaltă jumătate din ideile pe care mi le-am notat se transformă în articole. Nu pot să spun că scriu cu ușurință decât rareori și atunci este vorba fie de un subiect care mă entuziasmează foarte tare, fie este ceva extrem de neplăcut care mi-a indus o stare de nervozitate. Se pare că sub impulsul emoțiilor am cea mai mare cursivitate.
Uneori nu am nimic în pregătire și mi se pare că nu am nicio idee potrivită, alteori am o listă întreagă în așteptare. Acum sunt în pană totală de idei, cred că din cauză că m-a moleșit prea tare canicula asta nesfârșită. Poate veniți voi cu o sugestie de articol :)

foto thegirlsare.com

Share This:

Citește mai mult

dog

Micuța șpagă care rezolvă totul

      Sistemul de șpagă românesc, extrem de bine organizat și implementat în conștiința noastră, s-a extins ca o ciupercă otrăvitoare la toate nivelurile și nu există nici cel mai mic semn că ar da înapoi. Nu v-am spus nimic nou, este o frază care, din păcate, aduce deja a limbaj de lemn atât de des am tot auzit-o. Noutatea constă însă în faptul că de curând mi-am adus și eu contribuția la consolidarea acestui sistem prin promovara activă a beneficiilor imediate pe care le poate aduce șpaga. Întâi să vă spun despre ce este vorba și apoi vă las să mă judecați și să dați cu pietre în mine.
       Am o fină, adică o fetiță pe care eu am botezat-o, care are acum 17 ani și a terminat clasa a XI-a. O iubesc foarte tare pentru felul ei de a fi. Este foarte activă, se implică în multe activități, face sport, participă la work shop-uri, are inițiative în multe domenii și tot timpul are un proiect în desfășurare. Pe lângă toate astea, învață foarte bine. Acum e în vacanță dar e mai ocupată decât în timpul școlii, atât de multe și-a propus să facă în vara asta.
     Printre altele. s-a dus la un interviu de angajare pentru un job de câteva zile pe perioada desfășurării unui festival. A fost primul ei interviu cu emoții pe măsură și cu așteptarea mailului de confirmare cu sufletul la gură. Când duminică seara a primit ok-ul a fost în al nouălea cer. Nu pot să descriu în cuvinte bucuria și entuziasmul cu care mi-a povestit câți bani o să căștige în cele patru zile de lucru și câte o să poată face cu ei. La doar 17 ani, 400 de lei înseamnă o mică avere. Abia aștepta ca a doua zi să se întâlnească cu organizatorul festivalului pentru detaliile logistice, ceea ce s-a și întâmplat.
       Se pare că dacă vrei să faci totul conform legii, pentru patru zile de lucru trebuie să urmezi aceleași proceduri ca și pentru un contract de muncă obișnuit. Adică e cam și te-ai angaja la un job adevărat și asta înseamnă să aduni adeverințe, diplome, analize medicale, formulare și tot felul de alte hârtii semnate, parafate și ștampilate apoi aranjate frumușel într-un dosar plic care se depune cu număr de înregistrare undeva, nu știu încă exact unde. Dar dacă îți dorești cu adevărat ceva, în mod sigur birocrația nu o să îți stea în cale așa că fata mea s-a apucat de adunat actele necesare. Printre altele i s-a cerut să aducă de la liceu diploma de absolvire a zece clase. Drept să spun eu acum am auzit prima dată că există așa ceva dar ea era mai în temă așa că mi-a spus că a doua zi va merge la școală să ceară această diplomă. Fac o paranteză și mă întreb oare dacă ai numai 8 sau 9 clase nu ești suficient de pregătit să vinzi sucuri, să cureți mese sau să speli vase? Pentru că acestea vor fi principalele sarcini trecute în fișa postului. Dar, mă rog, dacă trebuie diplomă la dosar, diplomă să fie. Altfel arată mopul în mâna unui om cu diplomă decât în cea a unui neinstruit.
      Deci a doua zi fata s-a dus la școală după diplomă și… surpriză-surpriză! A aflat din gura unei secretare acre precum o lămâie verde că nu se poate. De ce? nu se poate pentru că aceste diplome nu sunt completate (deși a trecut un an de când ar fi trebuit să fie gata). Și nu se poate acum pentru că toată lumea le vrea deodată și toți absolvenții de liceu vor și ei adeverințe care țin loc de diplomă de bacalaureat ca să se înscrie la facultate. Și că ea nu are timp și că… să revină. Când? mai spre toamnă. Pfff… urât moment dar fata nu s-a lăsat cu una, cu două și a tot insistat până când secretara i-a întocmit o adeverință care dovedea că este absolventa clasei a unsprezecea. O adeverință care să țină loc de diploma aia de zece clase care oricum nu valorează doi bani.
Din păcate adeverința nu a fost bună. Nici carnetul de elev (vizat la zi) de unde rezulta clar că a absolvit deja 11 clase fiind deja supracalificată pentru job. Angajatorul ținea morțiș la diplomă de parcă diploma aia ar fi atestat toate calificările din lume. Cică fără aia nu putea depune dosarul la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Fără diplomă înseamnă fără job. Scurt și cuprinzător. Miercuri era ultima zi în care se mai putea depune dosarul complet, altfel ar fi luat următorul candidat.
Supărare mare pe fata mea și pe drept cuvânt. Atâtea vise spulberate, atâtea iluzii pierdute, atâtea dezamăgiri și așa o cădere din al nouălea cer. Pe lângă supărarea ei mai era și revolta mea în sistemul care taie aripile unor copii la orice încercare de a-și lua zborul. Mi-era milă de biata fată care își făcuse atâtea planuri pentru bănuții ăia și mi-am zis că neapărat trebuie să găsesc o soluție.
De fapt nici nu a trebuit să mă gândesc prea mult, sistemul șpăgii fiind atât de încetățenit, asta îți vine prima oară în cap. Și uite așa i-am deschis eu drumul în viață finuței mele: învățând-o să dea șpagă. La nivel de secretariat de școală un pachet de cafea face adevărate minuni. Cumpărat, împachetat, întins, luat, dat, primit, rezolvat. Sau cum să obții diploma de absolvire a zece clase în câțiva pași simpli. Pur și simplu am trimis-o la secretariatul liceului cu un mic cadou pentru funcționara de acolo. Sigur că apoi totul a decurs ca pe roate.
În urma victoriei obținute am întrebat-o cum a fost, dacă a existat vreun moment de stânjeneală sau vreo falsă tentativă de refuz dar nu, nu a fost cazul ca cineva să se prefacă ofensat. Lucrurile au decurs firesc, dacă pot să spun așa, pachetul a fost luat înhățat cu repeziciune și băgat într-un pupitru fața secretarei a înflorit într-un zâmbet instantaneu și vocea i-a devenit dulce ca mierea.
Eu am rămas însă cu un gust amar, cu un ochi plâng și cu unul râd. Sigur că mă bucur că problema a dispărut, că finuța mea e veselă și își vede de drumul ei și că e fericită pentru primul job din viață. Dar mă gândesc că în acest timp i-am distrus puritatea și încrederea în corectitudine, i-am arătat că întotdeauna există o cale necinstită prin care să îți atingi scopurile și că poți muri liniștit cu dreptatea în mână. Pun acum în balanță și nu știu ce atârnă mai greu dezamăgirea pe care ar fi trăit-o un copil care își dorea să muncească sau gândul meu greu ca un bolovan că i-am deschis portița către un drum lăturalnic. Voi ce ați fi ales să faceți?

Share This:

Citește mai mult

IMAG1366

Bagaje mici, vacanțe mari

      Fac ce fac și numai la vacanță mă gândesc. La vacanță și la călătorii deși deocamdată nu se întrevede nimic la orizont. Dar nu disper, sunt adepta ofertelor last minute iar ultimul concediu pe care l-am planificat cu câteva luni înainte a fost acum cinci ani. De atunci am mizat pe spontaneitate și nu a ieșit deloc rău, ba din contră, am făcut cele mai reușite excursii cu un buget minim.
      Când spun că mă gândesc la călătorii nu înseamnă că am în cap doar eventuale destinații, hărți, agenții de turism, bilete de avion sau tripadvisor. Mă gândesc și la rochii de plajă, costume de baie, pălării de soare și, evident. la bagaje. Pot să spun, fără niciun fel de modestie, că sunt expertă în făcut bagaje și în doi timpi și trei mișcări sunt întotdeauna gata. Făcutul bagajelor nu-mi ia timp pentru că știu exact ce să iau de fiecare dată. Îmi aduc aminte de primul geamantan pe care l-am făcut singură când aveam 13 ani și am plecat în tabără la mare. Două zile am tot lucrat, am întins hainele prin toată casa, m-am gândit și m-am răzgândit de o sută de ori și în final mi-am uitat acasă o mulțime de lucruri esențiale printre care pantalonii scurți. Dar de atunci am ajuns să împachetez ca un automat și m-am specializat atât de mult încât foarte rar mi se întâmplă să uit ceva sau să iau în bagaj lucruri nefolositoare pe care să le car degeaba dus-întors.
      În general îmi place să am bagaje cât mai puține, mai ales dacă nu merg cu mașina. Hainele nu ocupă mult loc și găsesc întotdeauna o rezolvare rapidă pentru că iau piese versatile. Provocarea o reprezintă însă pantofii și cosmeticele. Încălțările sunt în general voluminoase și au forme neregulate care nu se pliază nicicum în bagaj, iar cosmeticele sunt multe, grele și indispensabile. Indiferent dacă plec pentru două zile sau pentru două săptămâni, nu pot să mă lipsesc de nimic deci tot aceleași lucruri trebuie să le iau.
      Cu pantofii nu am ce să fac, îi iau așa cum sunt, dar la cosmetice situația se schimbă radical. Adică nu e totuna să cari trei kilograme de loțiuni, creme și pomezi sau doar 500 de grame. Cum fac asta? pur și simplu iau o cantitate mai mică din toate.
Zilele trecute am văzut la Kaufland un stand cu produse în miniatură, create special pentru călătorii și m-am entuziasmat foarte tare pentru că sunt așa de drăgălașe, parcă sunt niște jucării.

      N-am rezistat tentației și mi-am cumpărat un deodorant Nivea, bun nu doar de luat în excursii ci și de ținut în poșetă, cel puțin pentru confortul psihologic pe care ți-l asigură pe timp de caniculă.
      Dar în afară de deodorante erau și tuburi mici de pastă de dinți, șampoane, creme, apă de gură, tot felul de prostioare dulci pe care le-aș fi luat acasă cu mare drag. Dar deja sunt supra-aprovizionată cu de toate și nu mai am nevoie de nimic mult timp de acum înainte. Cu Nivea ăsta mititel am păcătuit, dar se iartă. Uitați-vă și voi care este diferența de volum în bagaj dacă iei cu tine doar variante travel size față de dimensiunea normală a produselor:
      Ce vedeți în poza de mai sus este doar un exemplu teoretico-didactic pentru că, în cazul meu, situația reală la plecarea în călătorie, arată de fapt așa
      Și, normal, dacă pun în balanță ce să iau, o să aleg întotdeauna grămada mai mică. Îmi plac produsele cosmetice, îmi place să mă răsfăț în fiecare dimineață și seară așa că nu pot renunța la crema de zi, crema de noapte, crema de ochi, crema de mâini, demachiant, apa micelară, loțiunea de corp ca să nu mai vorbesc de șampon, balsam, gel de duș sau deodorant. Nu pot să plec nicăieri fără toate astea, altfel nu mă simt bine.
      Sigur că nu există variante mini la orice produs dar eu am cumpărat niște cutiuțe mici (de 10 ml) în care îmi pun câte un pic de cremă din fiecare fel. Tot așa, am flacoane de 30 și 50 de ml, unele cumpărate, altele rămase de la hotelurile în care am stat, în care pot să pun gel de duș sau diverse loțiuni. Ca să nu mai spun că nu arunc niciodată cutiuțe care mi se pare că aș putea să le folosesc vreodată în acest scop.
      Mostrele pe care le primesc în magazine sau cele găsite între paginile revistelor le păstez de obicei pentru când plec  de acasă. Ocupă extrem de puțin loc plus că în concediu sunt dispusă să încerc tot felul de noutăți.
      Pentru că am obiceiul să-mi cumpăr parfumul la gramaj mare, uneori renunț să-l iau cu mine și îl înlocuiesc cu mici fiole pe care fie le-am cumpărat, fie le-am primit gratuit în magazin. Sunt ușoare și mai puțin fragile decât un flacon de parfum și, după cum am mai spus, în vacanță găsesc întotdeauna oportun să testez mirosuri noi. Oricum, în cazul călătoriilor cu avionul, dacă nu am bagaj de cală nici nu aș putea lua prea multe lichide în bagajul de mână așa că asta mi se pare soluția ideală.
       Așa deci, făcând aceste poze, mi-am dat seama că deja am pregătit tot ce este de luat în vacanță pe partea de beauty. Jumătate din bagaj este deja făcut și nu mai trebuie decât să mă decid asupra hainelor pe care le voi lua cu mine.
        Aaa, și să nu uit…  mai trebuie să aleg destinația :)

Share This:

Citește mai mult

IMAG1370

Listografia sau viața transpusă în liste

      Știe cineva ce e listografia? Eu abia de curând am aflat, mai precis de câteva zile, când am primit unul dintre cele mai drăguțe cadouri ever.
      În primul moment am crezut că e o carte, apoi, răsfoind-o, am zis că e un fel de agendă dar de fapt e cu mult mai mult decât atât. Este culmea-culmilor în domeniul listelor :) Pentru că listografia este știința (sau arta, după alții) prin care oamenii de toate vârstele utilizează sau  creează liste pe care apoi le împărtășesc cu cei apropiați.
      Este un termen inventat de Lisa Nola, o tipă care de-a lungul anilor a scris sute de liste, unele pentru propria inspirație, altele cu lucruri de făcut, altele doar banale liste de cumpărături. La un moment dat a început să scrie o listă cu lucruri pe care nu dorea să le uite despre bunica ei care tocmai murise și s-a gândit că acesta este un mod special de a o comemora. O listă în onoarea unui om drag. Cu mult mai fascinant ar fi fost însă dacă însăși bunica ar fi apucat să facă această listă. Ar fi fost o autobiografie ușor de scris și care să includă experiențele trăite, iubirile, temerile, succesele și oamenii întâlniți. Și atunci i-a venit ideea acestei cărți.
      Mie, care sunt o fană a listelor, ideea mi s-a părut genială și amuzantă în același timp. Fiecare pagină este dedicată unei liste pe care o completezi fie într-o zi, fie adaugi câte un rând de-a lungul timpului. Poate fi un jurnal intim sau poate fi o temă de discuție cu prietenii seara la un pahar de vin. Iată o listă cu subiecte care pot dezlega limbile sau pot constitui începutul unei conversații interesante:
  • Lista lucrururilor pe care oamenii nu le știu despre tine
  • Lista celor mai bune achiziții făcute
  • Lista lucrurilor pe care te bucuri că le-ai făcut
  • Lista celor mai reușite petreceri
  • Lista personajelor istorice cu care ți-ar plăcea să ai o conversație
  • Lista profesorilor favoriți
  • Lista locurilor pe care ți-ar plăcea să le vizitezi
  • Lista joburilor avute
  • Lista trăznăilor făcute în copilărie
  • Lista celor mai frumoase cadouri primite
  • Lista lucrurilor pe care le-ai schimba dacă ți s-ar oferi o a doua șansă

Toate aceste liste (și încă multe altele) abia așteaptă să fie completate.

       Eu m-am bucurat extraordinar de tare de acest cadou simpatic pe care l-am primit de la prietenii mei buni din Canada, Meme și Vali. Am căutat pe site-urile editurilor românești dar nu am găsit traducerea acestei cărți. Totuși mă gândesc că, dacă și vouă vă place această idee la fel de mult ca și mie, este perfect realizabilă într-un mic proiect DIY. Un simplu caiet mai frumușel, cu coperți cartonate și pagini albe se poate transforma oricând într-o listografie personalizată.
      Cred că ar fi un cadou foarte apreciat de părinți sau bunici care ar avea astfel ocazia să rememoreze zilele, oamenii și întâmplările ascunse într-un colț al minții și poate pe jumătate uitate. Astfel oricine ar putea să-și scrie povestea vieții pe care să o lase nepoților. Eu spun că un astfel de caiet ar aduce mai multă bucurie decât șosetele, mănușile, fularul sau păturile călduroase care nu transmit alt mesaj decât ești acum bătrân, nu ai altceva de făcut decât să stai în casă și să dormi. Listografia, în schimb, spune foarte clar: Vrem să știm cât mai multe despre tine! Și, să recunoaștem, cui nu-i place să vorbeasă despre sine? :)

Share This:

Citește mai mult

IMAG1040

Cumpărături de la IKEA #2

      Trei excursii am făcut în ultimele două săptămâni la Ikea și încă nu m-am plicitisit :) De fapt nu cred că o să refuz vreodată ocazia de a face o vizită în magazin. Îmi place să văd soluțiile ingenioase de aranjare a spațiilor mici, să studiez toate produsele, să mă mir de ideile care mie nu mi-ar fi venit niciodată și să-mi fac liste de dorințe. 
     În urmă cu puțin timp Ikea a anunțat că al doilea magazin din România va fi deschis tot la București (în sectorul 3, pe bulevardul Pallady). Deși am sperat că vor alege Clujul, după ce am văzut criteriul care a stat la baza acestei decizii, am înțeles perfect de ce s-a mers pe această linie.  Mai exact, în comunicatul Ikea se spunea că ”magazinul existent în București primește în prezent un număr foarte mare de vizitatori ceea ce poate afecta percepția asupra experienței cumpărăturilor” și cine a fost vreodată în weekend la Ikea știe exact ce înseamnă asta. Ultima incursiune pe care am făcut-o a fost duminică și mi-am jurat că nu voi mai repeta greșeala de a alege o astfel de zi. Era o aglomerație că nu puteai să treci cu căruciorul de cumpărături printre oameni, nu puteai să vezi pe unde calci iar de la chifteluțele de la restaurant trebuia să-ți iei adio, asta dacă nu cumva vroiai să stai la coadă cel puțin o oră. Deci în weekend nu e de mers acolo. În timpul săptămânii însă, cel puțin dimineața când am fost eu, e cât se poate de plăcut mai ales dacă ajungi înainte să se deschidă magazinul și stai la o cafea din partea casei răsfoind catalogul.
      Și acum să vă arăt ce mi-am cumpărat. Nu mare lucru, deci nu mobilă, dar tot felul de chestii drăguțe. 
      În primul rând trebuia să-mi iau niște fețe de pernă de care aveam cu adevărat nevoie pentru că mi-am redimensionat pernele și vechile fețe nu se mai potrivesc. V-am povestit despre asta aici. Am luat un set de două fețe roșii cu 15 lei iar la sectorul de chilipiruri am găsit o lenjerie de pat redusă cu 40% așa că am înhățat-o imediat. 
      Am mai cumpărat o păturică roșie și foarte moale pe care pisica va putea să-și lase părul în voie seara când vom sta amândouă la televizor, un castronel (ca să am patru, că acasă mai aveam trei la fel dar mi se pare că patru sună mai bine) și o cană mov închis. Chiar dacă în iarnă am donat vreo 30 de căni, acum am simțit nevoia imperioasă de a cumpăra o alta de care nu mai aveam :) De fapt îmi trebuie la servici pentru că beau tot timpul ceai și cana pe care o am acum, albă pe interior, se pătează și nu prea am cu ce să o spăl decât cu săpun de mâini. Deci îmi trebuia o cană pe care să nu se vadă urme de ceai și am găsit-o. În plus, se asortează cu mouse pad-ul de pe birou :)
      Cutiile albe sunt organizatoare pentru sertar și se potrivesc perfect în bucătăria mea. Am luat două pentru sertarul în care înfundăm toate mărunțișurile pentru care nu găsim loc în altă parte. And last, but not least, m-am îndrăgostit de un caiet în fața căruia nu am rezistat deși mai am vreo 10 caiete neîncepute acasă. Dar unul așa, cu paginile în dungi, nu mai am. Este a-do-ra-bil și abia aștept să-l umplu cu idei. 
      A doua sesiune de cumpărături a fost bazată pe textile: două prosoape și o păturică de bebe.
      Ustensilele de gătit, două palete și o lingură au costat 1.99 lei. Cum se poate așa ceva?… doar să plătești transportul din China până aici și mi se pare că nu rentează.  De unde scot chinezii profitul, habar nu am,  dar asta e o altă temă de discuție. Chestia aia albă și înaltă este un suport/organizator pentru pungi (plase) refolosite. Le înfunzi acolo pe toate (și se adună o grămadă la casa omului) iar apoi  le scoți prin găuri în funcție de cea de care ai nevoie. Foarte util acest suport.
      În ultima vizită la Ikea am mai cumpărat doar patru lucruri deși aș fi vrut să iau și niște draperii dar, după cum v-am spus, era atât de aglomerat încât nu am avut răbdarea necesară să stau după toți cei care mă frecau și din dreapta, și din stânga. Așa că m-am rezumat doar la strictul necesar :)))) 
      Patru boluri (astea sunt mai mari decât cele transparente, sunt pentru supă), două șervete, o lumânare parfumată cu vanilie și un set de pungi cu sistem de închidere zip lock. Acestea au fost cumpărăturile din ultima vreme. Urmează neapărat, dar neapărat, draperiile de care vă spuneam și s-ar putea să fac o comandă online. Am testat deja sistemul cumpărăturilor online de la Ikea și funcționează perfect așa că, de ce nu?

Share This:

Citește mai mult