Review Rexona MotionSense™

8 July 201513 August 2015 Ioana 7 Comments

Canicula care ne-a toropit pe toți în ultimele zile și ne-a adus în pragul leșinului, nu i-a speriat însă deloc pe producătorii de deodorante. Și nici pe cei de bere cărora vânzările le-au crescut exponențial scoțându-i din apatia cu care au început vara 🙂

Sunt demult în căutarea deodorantului perfect, potrivit pentru zilele toride, și se pare că sunt pe drumul cel bun. Cred că deodorantul este la fel de important precum săpunul și nu pot concepe viața fără el. Am încercat în ultima vreme multe mărci, unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin, dar sunt omul care nu rezistă în fața noutăților și îmi place să testez tot ce apare pe piață. Exact ca și la parfumuri, nu sunt fidelă unui singur brand. O fi de vină zodia gemenilor? 🙂

De curând mi-am cumpărat un deodorant Rexona și, fiindcă îmi place foarte mult, m-am gândit să îi fac un mic review. Eu l-am luat dintr-un magazin Profi unde am avut de ales între cele două variante de mai jos:

Am știut din start că vreau varianta ”invisible” dar nu m-am putut abține să nu miros și sprayul roz, c-așa-i românul, trebuie musai să desfacă ambalajul să vadă ce este înăuntru. Am simțit un miros absolut delicios, exact cum scrie pe el, căpșuni și caise. Cel negru, cu aromă ”aqua” are un miros fresh, dar destul de comun, care mi-a adus aminte de stilul anilor 80. Oricum pentru mine mirosul unui deodorant nu trebuie să fie foarte pregnant pentru că nu îmi place să se amestece cu parfumul pe care îl port. Apoi, după proba mirosului, dar tot la prima vedere, am observat ambalajul care are capac încorporat și nu detașabil. E un amănunt care pentru mine contează mai ales de când într-o dimineață mi-am scăpat capacul de la vechiul deodorant pe jos în baie și, ghinionistă cum sunt, s-a dus direct în wc 🙂

Trecând acum la rolul principal al deodorantului pot să vă spun că este unul dintre cele mai eficiente pe care le-am avut. Își face perfect jobul pentru care a fost creat, adică acela de antiperspirant. Pe el scrie 48 de ore dar, c’mon, cine rezistă atâta timp fără să se spele? Poate doar în caz de calamitate naturală dar să sperăm că nu va fi cazul vreodată. Nu am avut curiozitatea să las să treacă 48 de ore fără să fac un duș dar mi s-a întâmplat să petrec 36 de ore fără niciun fel de reîmprospătare și totul a decurs perfect. Adică fără pete de transpirație și fără mirosuri neplăcute. Asta s-a întâmplat în weekendul trecut când viața mea a luat-o pe repede înainte.

Ca de obicei, m-am trezit la 6 dimineața, și am mai stat 15 minute în pat sorbind cafeaua în timp ce urmăream vlogul lui Fleur de Force, ritualul obișnuit al începutului de zi. Apoi duș, îmbrăcat, machiat, autobuz și la servici cu mine. Am hămălit în ziua aia la dosare, le-am mutat, le-am sortat, le-am împerecheat și le-am pieptănat de mi-a ieșit pe nas (sau pe ochi? nu mai știu cum se spune).

În orice caz am cărat ceva greutăți în ziua aia. De la servici am mers direct la cumpărături, apoi m-am întors acasă, am făcut curat în bucătărie, am spălat vasele și am aspirat. Am pus o tură de haine în mașina de spălat și am fugit la maică-mea să iau prăjitura pe care i-o făcuse Cristinei și pe care trebuia să i-o duc la București pentru că seara urma să plec la ea. Pe la 7 fără ceva mi-am adus aminte că aveam de ridicat un pachet de la poștă și m-am bucurat ca de o casă aprinsă. Cred că știți cu toții de ce, sigur aveți o amintire legată de oficiul poștal din cartier. La poștă, ca de obicei. am așteptat mai mult de o jumătate de oră într-o căldură nebună și fără niciun pic de aer, dar am fost bucuroasă că am rezolvat. Apoi mi-am făcut bagajul și am plecat în viteză la gară. N-am mai apucat să fac duș iar de demachiat, m-am demachiat în tren cu niște șervețele. Aveam bilet la vagon cușetă, în patul de sus.

foto cfrcalatori.ro

Întotdeauna îmi iau bilet în patul de sus din două motive. În primul rând că este cel mai mult loc și, în al doilea rând, nu mă deranjează nimic, nu trece nimeni pe lângă fața mea și nici nu depind de ceilalți pasageri cu ora de culcare și de trezire. La vagonul cușetă, pe timpul zilei, patul de jos și cel de la mijloc se transformă în banchetă obișnuită. Dacă cel care doarme la mijloc sau jos nu are chef să se ridice, celălalt este obligat să stea întins în pat sau să iasă pe culoar pentru că nu are unde să stea jos. Dar dacă ai loc în patul de sus nu te doare capul cu ce fac ceilalți pentru că nu depinzi de nimeni.

M-am urcat în tren, mi-am luat lenjeria de pat și am intrat în compartiment. Era plăcut și răcoare după toată alergătura de peste zi, când am auzit-o pe colega de călătorie că îi spune conductorului să oprească ventilația că o trage curentul. Am crezut că leșin. Curentul ăsta se pare că e paranoia națională. Și am petrecut o noapte călduroasă tot urcând și coborînd scărița care mă ducea în patul meu. Pentru că nu puteam suporta căldura și lipsa de aer, mai ieșeam pe culoar să respir din când în când. Domnișorica sensibilă la curent se trezea de fiecare dată și mă atenționa să închid bine ușa nu cumva, Doamne ferește, să intre un fir de aer în compartiment. A clocit acolo toată noaptea până am ajuns la București. Eu în schimb pot să mă înscriu acum la campionatul național de cățărări așa formă fizică bună am după o noapte de antrenament.

Sâmbătă dimineața am ajuns în sfârșit la Cristina și ne-am luat cu poveștile, cu fetița ei cea mică, cu un pic de plâns, de legănat, de plimbat și de schimbat scutece și uite-așa s-a făcut dupămasă când am ajuns să intru și eu la duș.

Vă jur că deodorantul meu Rexona a funcționat perfect. După o zi, o noapte și încă o jumătate de zi, deci aproximativ 36 de ore, nu aveam nici cea mai mică urmă de transpirație sau miros. Am și martori care pot să confirme acest lucru 🙂 Am aflat că este primul antiperspirant din lume care conține microcapsule activate de mișcare. Deci cu cât te miști mai mult, microcapsulele Motionsense ™ cu parfum se sparg și eliberează prospețime și protecție antiperspirantă eficientă.

Nota mea pentru acest deodorant? 9.5. Cele 50 de sutimi care îi lipsesc pentru un 10 perfect se datorează mirosului unde, cred eu, se mai poate lucra un pic. Vorbesc de varianta ”invisible” pentru că ”sexy bouquet” (roz) are un big like pentru miros.

Întrebări și răspunsuri despre mâncare

6 July 201513 August 2015 Ioana 9 Comments

24 Food Questions este un tag pe care l-am preluat de la Andreea și vă invit pe voi toți să răspundeți la toate aceste întrebări sau doar la cele pe care le considerați interesante.

Care este mic-dejunul tău preferat? Nu este neapărat preferat dar în fiecare dimineață mănânc un iaurt cu o feliuță de pâine prăjită. Iaurt simplu, fără fructe.
Cum îți bei cafeaua? Neagră, cu foarte puțin zahăr și nu foarte tare. Nu-mi place laptele în cafea iar cappuccino, latte macchiato sau café frappé le consider deserturi.
Care este sandwich-ul tău preferat? pâine prăjită, unt, somon afumat, muștar cu miere și câteva frunzulițe de mărar.
Supă sau salată? salată, cu certitudine. Nelipsitele supe românești mi se pare că se transformă rapid în zone adipose pe abdomen.
Care este cartea de bucate preferată? Silvia Jurcovan pentru că explică toate rețetele cu lux de amănunte. De acolo știu că mămăliga se face cu 200 de grame de mălai pentru un litru de apă și îmi iese perfect. Da, nu vă mirați, cântăresc mălaiul 🙂
Ai renunța la dulce sau la sărat? Mi-ar fi mai ușor să renunț la dulce decât la sărat dar sper să nu fiu nevoită vreodată să fac această alegere.
Care bucătărie este preferata ta? De departe bucătăria mediteraneană.
Care este filmul cu/despre mâncare preferat? Julie and Julia, un film din 2009 cu Meryl Streep și Amy Adams.
Care este cea mai mare plăcere vinovată? Înghețata. Aș fi în stare să mănânc o cutie întreagă odată. Preferata mea este cea cu caramel.
Care este inspirația ta cea mai mare când vine vorba de mâncare? Îmi face mare plăcere să-l urmăresc pe Jamie Oliver gătind. Când el este în bucătărie totul pare extraordinar de simplu și nu știu cum se face dar situația se schimbă radical atunci când încerc eu să repet ceea ce am văzut în emisiunile lui.
Gătit acasă sau masa în oraș? Dacă e vorba să gătesc eu acasă atunci prefer să mănânc în oraș, clar. Dacă e vorba despre casa altcuiva… parcă tot mai bine e în oraș, să se simtă toată lumea bine.
Ce se află pe lista ta de mâncăruri pe care nu le-ai încercat niciodată dar ai vrea? În general îmi place să încerc mâncăruri noi cu condiția să nu fie prea ”exotice”. N-am mâncat niciodată gazpacho pentru că nu am avut ocazia. Pe canicula din zilele astea cred că s-ar potrivi foarte bine dar o să mai aștept până ce voi ajunge în Spania ca să fiu sigură că prima experiență va fi cea corectă.
Care este restaurantul tău preferat? O să fiu foarte sinceră și nu o să inventez povești cu nume de restaurante de 5 stele pentru că mie îmi plac aripioarele picante de la KFC. Sunt delicioase. Bine, KFC nu este chiar ceea ce se numește restaurant dar îmi place mâncarea lor. Ca atmosferă îmi place restaurantul Shaghai din Cluj cu specific chinezesc, mâncare excelentă, servire ireproșabilă, curățenie și clinchet de clopoței asiatici.
Îmi fac cumpărăturile de la… Kaufland. Aproape tot cumpăr de acolo, cu excepția pâinii pe care o iau de la un mic magazin de cartier.
Care este cel mai bun fel de mâncare pe care l-ai mâncat? O amintire deosebită și încântătoare mi-a lăsat primul Tiramisu pe care l-am mâncat în Franța. A fost cel mai bun lucru pe care l-am gustat vreodată.
Care este cocktail-ul tău preferat? Am două care îmi plac în egală măsură. Mojito și Cuba libre, amândouă pe bază de rom. Se pare că am o slăbiciune pentru această băutură.
Cafea cu George Clooney sau Heston Blumenthal? Nu știam cine este ce-al de-al doilea până ce am căutat pe wikipedia și am aflat că este un mare chef britanic și proprietar de reastaurante, deci necunoscându-l deloc, prin excludere, rămâne Clooney.
Ce nu lipsește de la tine din bucătărie? Herbes de Provence, un amestec de ierburi aromatice uscate. Mi se pare cel mai versatil condiment, îl folosesc în salate, la fripturi, la sandwich-uri, pentru că își schimbă gustul în funcție de combinația în care este folosit.
Gustarea mea preferată este… cel mai des mănânc pufuleți 🙂 Nu că mi-ar plăcea cel mai mult dar mă satură imediat și taie urgent senzația de foame ceea ce este minunat mai ales când sunt la birou.
Ce pizza îți place cel mai mult? De departe, margherita, adică doar cu roșii și brânză. Nu-mi place ca pizza să fie încărcată cu salam, șuncă, porumb, ciuperci sau, mai rău, cu ananas sau pește.
O mâncare care nu-ți place deloc. Asta mi s-a părut cea mai grea întrebare pentru că nu am mâncăruri pe care să le detest cu adevărat. Dar dacă tot trebuie să scriu ceva la acest punct, pe ultimele locuri în lista mea cu preferințe sunt fructele de mare și în special calamarii datorită consistenței lor spongioase și oarecum elastice. Nu pot să-i mestec.
Blogul de food preferat? Nu sunt pasionată de gătit așa că nu prea citesc astfel de bloguri. Totuși, în cazul în care caut o rețetă, mă uit pe YouTube să văd ce spune Laura Vitale.
Cel mai nebunesc lucru pe care l-ai mâncat vreodată. Pui de baltă? parcă așa se numesc pulpele de broască. Asta s-a întâmplat cu mulți ani în urmă și nu cred că aș repeta experiența. A fost un fel de cărniță cu un vag iz de pește, nici rea dar nici extraordinar de bună.
Nu pot trăi fără… fructe. Îmi plac toate fructele în stare crudă dar nu mă dau în vânt după dulcețuri și compoturi.

foto sodahead.com

Țeparii care ne trag în jos

3 July 201513 August 2015 Ioana Leave a comment

Toată lumea a părut să se bucure atunci când, cu mare tam-tam, s-a anunțat că începând cu data de 1 mai, taxa de trecere a podului de la Fetești – Cernavodă se va putea achita și prin sms, asta însemnând o fluidizare a traficului, deci adio cozilor interminabile și adio nervilor. O măsură civilizată, conformă cu lumea și timpul în care trăim.

Am aruncat și eu un ochi pe site-ul CNADNR să văd care sunt pașii pentru achiziționarea peajului și m-am întrebat de ce oare trebuiau să folosească acest cuvânt (peaj) iar singurul răspuns pe care l-am găsit a fost ”pentru că există”. Conform DEX, peaj = Vamă la trecerea peste un pod, pe un drum de acces într-un oraș sau la acostarea unei nave la un chei. ♦ Dreptul de a folosi o cale ferată străină.

Plata prin sms se face foarte simplu:

foto auto-bild.ro

Se trimite un mesaj la 7577 cu textul care conține numărul de înmatriculare și categoria tarifară corespunzătoare tipului de vehicul (1,2,3 sau 4). De exemplu CJ21ESP 1.
Se va primi un mesaj prin care se cere să se confirme achiziția (mesajul va conține informații detaliate despre achiziție, inclusiv costul total);
Pentru confirmarea achiziției, se trimite la numărul 7577 un mesaj cu textul DA, ulterior primirii mesajului de la pasul 2. Dacă datele sunt incorecte ( de exemplu ai greșit numărul mașinii, evident că nu confirmi și reiei de la pasul 1)
Se va primi un mesaj de confirmare a achiziției ce va conține seria peajului, categoria acestuia, numărul de înmatriculare pentru care a fost emis și data la care perioada de valabilitate expiră.

Prin SMS se poate achiziționa peajul doar pentru 1 trecere. Dacă tot am învățat un cuvânt nou, nu mă pot abține să nu-l folosesc 🙂

Până aici, toate bune și frumoase. Ieri însă am văzut o știre care m-a surprins în mod neplăcut. Bilanțul după două luni de utilizare a acestui sistem spune că din 460000 de vehicule care au trecut podul prin benzile marcate cu e-tarif, 116000 NU au plătit taxa. Adică un sfert din șoferii care au trecut pe acolo s-au dat băieți deștepți aka jmecheri și s-au fofilat fără jenă printre cei care au avut bunul simț să plătească.
Sunt sigură că o mare parte dintre ei sunt în stare să țină discursuri despre cât de bine e în Germania sau în Anglia sau aiurea, unde pentru nimic nu trebuie să stai la coadă, că totul se întâmplă automat pe internet, că actele le primești în cutia poștală de acasă, că nu există birocrație și că respectul pentru cetățean este ridicat la rang de politică națională. Păi da, dar toate astea se întâmplă pentru că există încredere pe bază de reciprocitate iar procentul celor care fură nu se ridică în niciun caz la 25%. Dacă mergem în ritmul ăsta și ne sabotăm noi pe noi, dacă orice măsură care se ia în vederea simplificării procedurilor este încălcată cu tupeu și nesimțire, o să batem pasul pe loc în continuare și nu o să ne rămână decât să ne minunăm ce bine e ”afară”. Și în vecii vecilor nu o să ajungem să ne fie bine.
Culmea este că sunt persoane care îi susțin pe cei care nu plătesc taxa cu argumente de genul de ce este nevoie să plătim taxă de pod când avem rovigneta sau normal că cei din străinătate își permit să plătească, dar pentru noi, la salariile noastre, 13 lei este foarte mult. Am avut această discuție în birou și am fost șocată să constat cum gândesc unii. Eu nu vreau să discut acum oportunitatea unei astfel de taxe (deși pe unde am umblat în lume, peste tot există) ci faptul că dacă se merge pe încredere și sistemul de lasă să plătești prin sms fără să îți trântească o barieră în față și fără să te țină la coadă iar tu treci ca vodă prin lobodă sfidând bunul simț mi se pare că nu o să mai ai dreptul să te plângi dacă la un moment dat se va reveni la vechile metode, cele noi generând pierderi prea mari.
Pe de altă parte mi se pare că și autoritățile au greșit lăsând să se adune atât de multe cazuri fără a da amenzile prevăzute. A nu se înțelege de aici că sunt o fană a amenzilor dar eu o altă soluție nu văd. Fără metode punitive o să continuăm să nu plătim taxa de pod, să nu cumpărăm bilet în autobuz, să aruncăm hârtii pe jos și să punem boxele cu muzică dată la maxim în geamul deschis. Și apoi să ne mirăm de civilizația de pe alte meleaguri.

Miraculosul ulei de cocos

3 July 201513 August 2015 Ioana 1 Comment

Uleiul de cocos este un ulei comestibil extras din fructele mature ale palmierului de nucă de cocos și se utilizează în alimentație, în industria farmaceutică și cea cosmetică. În lumea occidentală, deci și pe meleagurile noastre, uleiul de cocos este considerat oarecum exotic dar în alte părți ale lumii, mai exact în Pacificul de Sud, este utilizat pe scară largă, peste 60% din caloriile alimentare fiind asigurate din acest ulei. Zice-se că are foarte multe beneficii pentru sănătate, populațiile care îl consumă în cantități mari necunoscând bolile de inimă. Probabil că așa este dar nu pot să bag mâna în foc pentru aceste informații pe care le-am găsit pe internet. Eu o să vă împărtășesc doar ceea ce am aflat din experiența proprie și doar ceea ce am verificat personal.

De foarte multă vreme am tot vrut să-mi fac și eu o părere despre uleiul de cocos despre care am auzit o mulțime de lucruri bune dar dintr-un motiv sau altul am tot amânat până de curând când într-o zi am trecut pe lângă un magazin cu produse naturiste, un fel de Plafar, și mi-am adus aminte de ceea ce mi-am propus. Am intrat, am întrebat dacă au așa ceva și vânzătoarea mi-a dat o cutiuță spunându-mi că dacă o să-mi placă să revin și să iau la gramaj mai mare. Aceasta are 60 de ml și a costat 10 lei.

Uleiul de cocos devine lichid la peste 24 de grade Celsius. De aceea sub această temperatură este în stare solidă, așa cum se vede în cutie dar cum îl iei în palmă și ajunge la temperatura corpului, se topește imediat.

De mâncat nu am mâncat niciodată ulei de cocos în schimb am încercat mai multe moduri de utilizare în scop cosmetic. Le redau mai jos într-o ordine aleatoare.

Cremă de mâini – este excepțională pentru hidratarea pielii uscate. Durează 2-3 minute ca să se absoarbă complet în piele deci nu e chiar pentru momentele în care sunteți pe grabă dar dacă aveți timp pentru un moment de răsfăț este perfectă. Efectele se simt de la prima aplicare.
Loțiune de corp – chiar dacă este în stare solidă, la atingerea cu suprafața caldă a pielii se transformă într-un ulei care curge și care se întinde foarte ușor pe piele lăsând-o moale și catifelată. Ca să nu mai spun de mirosul divin pe care îl lasă și care persistă destul de mult: exact ca batoanele Bounty 🙂
Mască de păr – o singură dată am folosit uleiul de cocos în acest scop dar în mod sigur o voi mai face. Am întins uleiul pe toată lungimea firului, mi-am făcut un turban dintr-un prosop și l-am lăsat să acționeze o oră-două cât am lucrat ceva prin casă apoi mi-am spălat părul în mod obișnuit. Am fost foarte încântată de strălucirea pe care părul meu a căpătat-o.
Ulei de păr pentru vârfurile uscate sau deteriorate. Părul meu este gras la rădăcină dar foarte uscat la vârfuri și uneori stă ca o mătură. Am un ulei cu argan de la Avon cu care mă mai dau pe vârfuri dar uleiul de cocos (doar un strop mic-mic) mi se pare că este mult mai eficient. Îmi pun un strop în palmă, îl întind doar pe vârfuri și imediat părul se așează mult mai bine.
Demachiant de ochi – una din formele sub care îmi place cel mai mult. Îndepărtează perfect machiajul, inclusiv cel rezistent la apă și, foarte important pentru mine care sunt deosebit de sensibilă, nu ustură deloc în zona ochilor.
Balsam de buze – hidratează foarte bine buzele, are un miros plăcut și nici gustul nu este rău 🙂
Ulei pentru cuticule – le înmoaie foarte bine datorită faptului că nu se absoarbe foarte repede în piele. Astfel cuticulele rămân mai mult timp cu uleiul pe ele și devin moi ca la bebeluși, nu mai trebuie decât împinse puțin cu un bețigaș de lemn și manichiura este pe jumătate făcută.
Gel de ras – pentru cazurile urgente (sau nu neapărat) când firele de păr de pe picioare se încăpățânează să scoată capul la lumină. Un pic de ulei întins pe picioare, un aparat de ras bun și nu mai este nevoie de niciun strop de apă. În doi timpi și trei mișcări problema e rezolvată.

Am trecut de faza primelor impresii legate de uleiul de cocos și am rămas la fel de încântată așa încât m-am hotărât să trec și la etapa următoare, adică să încerc să-l folosesc și în alimentație. Știu că este foarte bun la popcorn, în loc de ulei obișnuit sau unt, așa că probabil acesta va fi primul test apoi o să încerc să îl folosesc și la prăjit pentru că este un ulei stabil la temperaturi înalte și este rezistent la râncezeală. Sunt curioasă ce va ieși.

foto lifehack.org

Share This:

Share This:

Share This:

Share This: