felicitare1

Încă un medic părăsește România

         De cele mai multe ori o știre auzită la televizor  rămâne doar o simplă informație la auzul căreia probabil te îngrijorezi, te miri, te oripilezi, te indignezi, te bucuri sau poate pur și simplu nici măcar nu îți pasă. O auzi și te întorci înapoi în bucătărie să mai mesteci o dată în tocănița care fierbe pe aragaz.
       De exemplu închiderea a încă unui combinat din lungul lanț al prăbușirii industriei românești după 20 de ani de privatizare și reformă este pentru cei mai mulți dintre noi o știre. Pentru cei care însă lucrează acolo cu toată familia, în orașul în care nu mai există nici un alt loc de muncă, este o dramă a neputinței.
        Dispariția de pe radare a încă unui avion Malaysia Airlines este o altă știre pe care o tratăm cu surprindere sau poate chiar cu stupoare făcând scenarii care mai de care mai fanteziste. Pentru rudele pasagerilor care așteaptă disperați vești în holurile aeroportului este însă o tragedie care le va marca toată viața.
         La fel se întâmplă cu orice știre legată de vreun accident, atentat terorist, calamitate naturală sau orice altă veste proastă. Atâta timp cât nu ne vizează în mod direct pe noi sau pe cineva apropiat nouă,  o luăm doar ca pe un fapt divers în buletinul informativ al zilei.
         Despre plecarea masivă a medicilor din România am auzit mereu (și din păcate din ce în ce mai des) la buletinele de știri ale tuturor televiziunilor. Este o veste întristătoare și menită să producă îngrijorare dar pentru că nimeni din familia mea nu a fost nevoit să ia o astfel de decizie, am luat-o ca atare: o știre și nimic mai mult. Ba chiar m-am gândit că tinerii medici care iau drumul Occidentului iau cea mai înțeleaptă hotărâre pentru cariera lor. De ce să stea aici pe un salariu de mizerie nerescunoscându-li-se anii lungi și grei de studiu și importanța muncii ? Mă gândeam că și eu în locul lor exact același lucru aș face. Deci eram (și de altfel sunt în contiunare) total de acord cu o astfel de alegere. Să vă spun însă cum mi s-a schimbat percepția asupra chestiunii în discuție atunci când aceasta m-a atins în cel mai personal mod cu putință.
          Zilele trecute m-am programat la doctorița mea pentru un control oftalmologic. La o policlinică particulară, se înțelege, că doar la stat nu merge cu programări telefonice. Acolo e pe putere. Anul trecut am avut niște probleme la un ochi care au necesitat un tratament și o supraveghere mai atentă dar care s-au rezolvat foarte bine. Nu de la sine ci datorită doctoriței mele. Atunci mi-a spus că va trebui ca de acum înainte să fac un control anual și în februarie se împlinea scadența. Nu știu de ce (pentru că nu am avut nici un simptom) am simțit imperios nevoia de a merge la control mai repede cu câteva zile de a se termina luna ianuarie. Ceea ce am și făcut. Am foarte multă încredere în această doctoriță, pe lângă calitățile profesionale de care evident dă dovadă, are capacitatea de a-ți insufla optimism indiferent cât de gravă ar fi afecțiunea de care suferi și spun asta pentru că am auzit cum vorbea cu mulți alți pacienți în afară de mine. Mă rog, nu am auzit cu urechile mele dar în sala de așteptare oamenii vorbesc. Și despre ce să vorbească dacă nu despre bolile lor și despre medicul care îi tratează ?
         Ce mi-a mai plăcut la acest medic: atunci când am fost programată prima din ziua respectivă, ea a venit cu 10 minute înainte de începerea programului astfel încât exact la ora stabilită am putut intra în cabinet. Sigur că pe parcursul zilei programările nu se pot respecta cu strictețea mersului trenurilor din Japonia, suntem totuși la medic și o consultație poate dura un pic mai mult decât era prevăzut dar în acest caz, erai informat că mai durează 15 sau 20 de minute. Adică dacă te vedea pe hol, te băga în seamă, nu trecea pe lângă tine ca și când nu ai fi existat. Un simplu contact vizual și un zâmbet din partea doctorului te fac să uiți că așteptarea se prelungește.
         Altă dată, când unul dintre cunoscuții mei a avut o urgență, l-a primit după program în ziua în care a sunat (un medic dintr-un alt spital programându-l peste o săptămână) deși nu mai avea cabinet disponibil, a stat cu pacientul mai mult de o oră, nu s-a supărat, nu a oftat, nu a pufăit și nici nu i-a dat de înțeles că a deranjat-o, Și bineînțeles l-a făcut bine.
      Îmi place că nu se întinde la povești vânătorești, toate discuțiile se axează strict pe teme profesionale. Nu te întreabă nici unde lucrezi, nici dacă ești căsătorit, nici unde mergi în concediu, nici nu îți face complimente gratuite sau să înceapă alte discuții pe lângă subiect. Este exact genul de medic pe mâna căruia te lași fără cea mai mică emoție pentru că respiră profesionalism prin toți porii. 
        Și, cum spuneam, am fost la control. Totul a decurs ca de obicei mi-a confirmat că sunt bine și pe când îmi îmbrăcam haina mi-a spus că data viitoare când voi veni să o caut pe doctorița… și mi-a spus un nume, pentru că ea nu va mai fi acolo. Am simțit că mă lovește în moalele capului. Nu-mi venea să cred : Plecați în străinătate? am întrebat-o și mi-a confirmat că da, se va muta în sudul Franței. A găsit un loc de muncă în străinătate. Nu pot să vă explic cât de rău îmi pare după ea  și cât de mult m-a afectat această veste.
         Brusc, stirile cu medicii noștri care pleacă în locuri mai bune nu mai sunt simple știri pentru că m-au afectat personal, E o realitate care doare și care ne privează de încă ceva: de competența de care avem atâta nevoie.
        De ce pleacă doctorița mea deși lucrează într-un spital privat ? Nu am întrebat-o dar poate s-a săturat ca atunci când iese de la servici să se scufunde în noroi în mijlocul Clujului, poate s-a săturat ca atunci când își înmatriculează mașina să stea la coadă 7-8 ore, poate s-a săturat de obrăznicia funcționarelor de la poștă, poate s-a săturat să facă lecții cu copiii în fiecare seară, și sâmbăta, și duminica astfel încât ei să învețe pe dinafară definiții, clasificări și ani de domnie care nu le folosesc la nimic. Sau poate soțul ei este tot medic și se umilește într-un spital de stat. Nu știu de ce pleacă pentru că nu știu nimic despre ea în afară de ceea ce am văzut între pereții cabinetului. Singurul lucru de care sunt sigură este că nu e proaspăt absolventă, are în jur de 45 de ani, e frumoasă și merită să aibă un  viitor minunat. Păcat ca țara noastră nu i-l poate oferi.
         5 februarie este ultima ei zi de lucru în Romănia și vreau să îi duc un buchet de flori. I-am făcut și o felicitare (cu mâna mea) și sper să am inspirație să îi scriu câteva rânduri frumoase. Simt că un simplu mulțumesc nu este de ajuns.

       De data aceasta știrea încă un medic alege să părăsească România pentru mine e dureroasă și tristă. Unde oare o să ajungem ?

Share This:

Citește mai mult

woman

Parfumurile de pe Aoro

        Later edit: Pentru că am revenit la sentimente mai bune, după câteva luni, mai precis în august 2015, am făcut o nouă comandă și de data aceasta a fost o experiență reușită. Puteți să citiți despre asta, aici.         

      Cred că ați auzit de aoro.ro , e un magazin online care vinde parfumuri și tot felul de alte cosmeticale la prețuri mici. Eu îi știu de vreo patru ani de când aveau o reclamă care mergea continuu pe Europa FM. În fiecare dimineață când mergeam la servici o auzeam cel puțin de două ori așa că mi-a intrat bine în cap și pot chiar să fredonez melodia. Apoi au intrat cu reclama și la TV și am văzut-o de câteva ori chiar în iarna aceasta. Deci e foarte probabil ca multă lume să știe deja de acest site.

        Prima cumpărătură pe care am făcut-o de la ei a fost în urmă cu trei ani și tare greu m-am hotărât să fac acest pas. Făcusem multe investigații înainte de a da comanda pentru că părerile pe care le-am citit pe internet erau împărțite. Unii clienți erau foarte mulțumiți iar alții spuneau că parfumurile nu sunt originale ci sunt contrafăcute. Dar cum la mine experiența proprie este hotărâtoare am zis că merită să încerc și am cumpărat Omnia Coral, un parfum floral fructat de la Bvlgari. Prețul era cam cu 30-40% mai mic decât în Sephora, nu mai țin minte cât pentru ca trecut prea mult timp. Fac o paranteză și vreau să vă spun că prețurile din Sephora nu sunt chiar etalon de comparație pentru că sunt mult prea mari față de cele din magazinele din Europa, ca să nu mai spun de cele din USA. Dar am zis să compar cu prețul din Sephora pentru că oricine poate să verifice (și să testeze). Am primit parfumul, de fapt o apă de toaletă la 65 de ml și am fost mai mult decât încântată. Parfumul e 100% original (încă mai am din el) mirosul e exact așa ca în alte surse (Douglas, Sephora, Marionnaud etc), persistă foarte mult (pe haine chiar mai mult de o săptămână) și… îmi place. A fost și este conform așteptărilor. Sau chiar peste așteptări având în vedere prețul.
         În consecință am mai făcut și alte comenzi, nu mai țin minte ordinea, dar știu că am mai luat Casmir de la Chopard și Chloe Love. Pe acesta din urmă l-am făcut cadou.

         Stiu că la Casmir am avut un pic de emoții pentru că pe site scria foarte clar că parfumul ”nu este țiplat” adică lipsea acea folie de celofan care vine peste cutia de carton. Nu știu de ce lipsea acea folie dar parfumul este absolut încântător și are o persistență pe pielea mea de cel puțin 12 ore. 
        O idee fabuloasă a lui Aoro mi se pare aceea de a vinde mostre de 1 sau 5 ml. Nu la toate parfumurile este posibil acest lucru dar la multe dintre ele, da. Eu mi-am luat I love love de la Moschino și Roma de la Laura Biagiotti pentru că de mult vroiam să le testez pe îndelete. Adică una e să testezi într-o parfumerie și alta e să ai o mostră acasă și să te dai de câteva ori. O mostră de 5 ml e suficientă pentru 6-7 purtări și costă 14 lei. I love love îmi place foarte mult, e proaspăt, fresh, citric și optimist, foarte potrivit pentru vară. Ține mult și seamănă perfect cu Light Blue de la Dolce & Gabbana numai că prețul este mult mai accesibil. Celălalt (Roma) nu e pe gustul meu, după o oră se trasformă într-un parfum oarecum masculin sau unisex ceea ce mie nu mi se potrivește. Dar la longevitate nu am nimic de comentat. Pentru ceea ce am primit eu pot să bag mâna în foc că sunt originale.
         La fiecare comandă primești o mostră gratuită (1 ml) dar nu poți să alegi decât dintre două pe care le au la dispoziție la momentul respectiv și de obicei nu sunt parfumuri foarte cunoscute. 
         Am cumpărat și parfumuri pentru bărbați de mai multe ori și am fost la fel de mulțumită. Setul de la Dolce & Gabbana miroase incredibil și se simte de la 10 metri.

         Element de la Hugo Boss este foarte fresh, tineresc și oarecum inofensiv. Dar acum nu vreau să vă vorbesc neapărat despre gusturile mele în materie de parfumuri ci de experiența mea cu Aoro. Iar aceste două parfumuri bărbătești sunt 100% originale.
Capitolul 2
         Ultima achiziție a fost Contradiction de la Calvin Klein. A fost o lichidare de stoc pe Aoro iar apa de parfum la 50 de ml costa 67 de lei. Părea o ofertă de nerefuzat. E adevărat că parfumurile Calvin Klein nu sunt scumpe dar prețul acesta ar fi trebuit să-mi dea de gândit. Prea era sfidător de mic pentru un parfum al unei mari case. Și supriză-surpriză (sau nu?) este un fel de apă chioară. Mirosul este cel al parfumului original dar este foarte, foarte slab. Pe mâna mea nu se mai simte nimic după o jumătate de oră. Pe haine persistă ceva mai mult dar tot vag este. Deci am dat-o în bară. Greșeala mea a fost că am aruncat ambalajul în ziua în care am primit parfumul altfel puteam să îl dau înapoi și mi se returnau banii. Dar m-am grăbit ca fata mare la măritat fără să mă găndesc că mi s-ar fi putut întâmpla așa ceva după atâtea cumpărături fără incidente de pe acest site. 
         Nu îi credeam pe cei care comentau pe forumuri că parfumurile de pe Aoro nu sunt originale, spuneam că sunt cârcotași, dar uite că dacă la prima cumpărătură pățești una de-asta în mod sigur a doua oară nu mai revii. Și ai ce scrie și unde îți vărsa nervii. 
          Deci am luat o țeapă. Nu-mi place expresia asta dar este purul adevăr.
         Ceea ce m-a supărat însă și mai tare, atât de tare  încât m-am hotărât să scriu acest articol, este faptul că am scris un review pe site-ul Aoro care nu a fost publicat. De fapt e mult spus review, am scris 2-3 rânduri în care spuneam că regret alegerea făcută și că parfumul dispare după o jumătate de oră. Nu am pomenit faptul că ar fi contrafăcut ci doar am spus că nu persistă deloc. Adică am fost mai mult decât soft la ce nervi aveam.  Ca de fiecare dată când îmi scriu părerea pe site, am primit un mail cu următorul text: Va multumim pentru participarea la discutie; comentariul va fi afisat dupa reincarcarea bazei de date … 
         Cred că de atunci au reîncărcat baza de date de 100 de ori dar review-ul meu nu a mai apărut niciodată. La același parfum au apărut alte comentarii pozitive și chiar comentariile mele la alte parfumuri au fost aprobate. Dar în alea ziceam numai de bine așa că nu e de mirare.
         În concluzie : Aoro strecoară șopârle printre parfumurile originale pe care le vând, așa că nu poți să fii sigur pe ceea ce cumperi.
          Dacă aș mai cumpăra pafumuri de pe Aoro ? Grea întrebare. Acum o lună aș fi spus clar, nu. Dar având în vedere că din aproximativ 10 parfumuri pe care le-am cumpărat doar unul s-a dovedit a fi fals eu zic că merită riscul. De fapt nu ar fi nici un risc având în vedere că politica magazinului dă dreptul clientului de a returna produsul și a i se rambursa banii.  În mod cert data viitoare (dacă va mai fi o dată viitoare) nu voi mai arunca ambalajul până ce nu voi testa parfumul să văd dacă e original sau nu. Și categoric nu voi mai cumpăra niciodată parfumuri pentru a le face cadou. S-ar putea ca cineva drag să se aleagă cu cea mai neplăcută surpriză…
      

Share This:

Citește mai mult

saltea

Izolirul

         Toată lumea știe ce este acela un izolir. Mai bine spus, așa credeam dar nu o să mai fac presupuneri de acest fel niciodată. M-am lecuit definitiv așa că vă arăt și vouă ce este acela un izolir:
         Este o salteluță foarte populară, cu grosimea de 1 cm, făcută dintr-un material care am înțeles că se numește izopren și care se rulează, ocupând foarte puțin loc. În engleză i se spune gym mat pentru că este folosită în sălile de sport la exercițiile care se fac pe podea. Toate fetele care fac aerobic au în dotare așa ceva. În afară de asta, izolirul este folosit pe post de saltea de dormit în cort pentru că este termoizolant și foarte ușor de transportat. Sigur i-ați văzut pe pasionații de camping cum umblă cu rucsacurile în spate, încărcați ca niște catâri cu toate hangaralele după ei fără să le lipsească izolirul. E și normal pentru că este indispensabil dormitului în cort. 
         După această introducere o să vă povestesc o întâmplare foarte amuzantă. 
       Cristina, fiica mea, era la liceu în clasa a zecea și tocmai începuse să prindă gustul ieșirilor în natură cu cortul. Sau poate prinsese doar gustul plecărilor peste noapte de acasă, n-am de unde să știu asta, oricum mereu vroia să plece în astfel de excursii cu colegii de clasă. Spre deosebire de alți părinți, noi o lăsam de fiecare dată așa că, bazându-se pe faptul că nu întâmpină nici un fel de opoziție, se erijase în rolul de mare organizator. 
      Așa că în vara aceea a pus la punct un plan pentru o excursie pe mai multe zile pe Valea Arieșului. Natura în zona văii Arieșului este absolut senzațională numai că nu prea există mijloace de transport în comun și atunci ideea Cristinei a fost ca transportul să fie făcut cu mașinile părinților până la un anumit punct urmând ca de acolo ei să plece pe jos mai departe. 
       Zis și făcut. În ziua plecării și-a încărcat rucsacul cu tot ce era necesar începând de la haine, mâncare, lanterne, chibrituri, perniță, sac de dormit, sfori, vase de aluminiu, pelerine de ploaie, cuie, pungi… în sfârșit tot arsenalul unui excursionist pasionat de munte. Singurul lucru pe care mai trebuia să-l adauge la bagaj era izolirul. Am coborât în fața blocului iar Cristina i-a strigat lui taică-su în timp ce acesta scotea mașina din garaj: 
        – Să nu uiți să-mi iei izolirul din garaj ! 
        – L-am luat, stai liniștită,  i-a răspuns el.
       Ne-am urcat în mașină, am mai luat de pe traseu doi colegi de-ai ei și am plecat spre munte. Urma să-i lăsăm la Sălciua. Vremea era superbă, pe geamurile deschise intra mirosul de iarbă proaspăt cosită iar eu aveam un vag sentiment de nostalgie amestecat cu invidie pentru că nu mai făceam parte din grupul celor care plecau în excursie. Eram demult în tabăra părinților.
        Deși am ajuns repede unii erau acolo așteptând rezemați de căpițele de fân. Alții râdeau, țipau, chiuiau, alergau… ca scăpați din pușcă. Cântec, joc și voie bună, ce mai !
        – Gata, mulțumesc că ne-ați adus, puteți pleca înapoi ne-a spus Cristina deși eu aș mai fi zăbovit să-i dau câteva sfaturi indispensabile supraviețuirii :) 
        – Bine, pa, distracție plăcută ! 
        – A, era să uit, tată, dă-mi izolirul din mașină… Taică-su se duce la mașină, deschide ușa din față, se apleacă înspre bord și se îndreaptă către ea ținând ceva în mână. 
        – Poftim, îi spune și îi întinde o rolă neagră.
        – Ce-i asta ?  întreabă fata intrigată.
        – Izolirul, ce să fie ? îi răspunde el nedumerit. 
         Într-o fracțiune de secundă mi-am dat seama ce s-a întâmplat și am izbucnit într-un râs de îmi venea să mă rostogolesc pe jos. Parcă eram isterică și nu mă mai puteam controla. Îmi curgeau lacrimile, mă țineam de burtă și nu puteam să scot nici un cuvânt coerent să le explic și lor de ce râd. Niciunul dintre ei nu cunoșteau celălalt sens al cuvântului izolir. Pentru Cristina însemna doar salteluță, pentru taică-su însemna doar banda de izolat.
         Fata s-a făcut roșie de furie:
         – Cum ai putut să îmi aduci așa ceva ??? ce să fac cu asta ?? striga Cristina.
         – Pentru mine asta înseamnă izolir și chiar vroiam să te întreb la ce îți folosește pe munte ? 
        – Și de ce nu m-ai întrebat acasă ?? cum o să dorm pe rola asta ??
        Era deja prea târziu, toată lumea râdea de caraghioslâcul situației, fiecare încerca să explice care este, de fapt, primul sens al cuvântului și cine a greșit… De atunci nu pot să nu zâmbesc de fiecare dată când aud acest cuvânt.
         Pentru voi ce înseamnă izolir ?

Share This:

Citește mai mult

P1251979

Experiența mea cu Flanco

         Experiența mea cu Flanco a fost una neplăcută și aici vorbesc de Flanco online. Probabil dacă tableta pe care am cumpărat-o nu ar fi fost defectă totul mi s-ar fi părut ok , deși dacă stau un pic să mă gândesc, chiar de la început  lucrurile nu au mers tocmai bine. 
        Cu câteva zile înainte de Crăciun m-am hotărât să cumpăr o tabletă, cadou pentru cineva din familie. Alegerea a fost foarte ușoară, doar înainte de sărbători internetul e plin de oferte, promoții și reduceri care îți promit marea cu sarea. Am ales un model Allview de 4GB de pe site-ul Flanco pentru că avea și GPS și loc pentru sim de telefon și, cel mai important, acest model îl avea deja o prietenă care se declarase foarte mulțumită de performanțele tabletei. A costat 250 de lei. Adică nu, a costat 249,90. Chestia asta cu 9,99 mi se pare o tâmpenie  dar văd că nici un magazin nu vrea să renunțe la acest factor psihologic care de fapt nu influențează pe nimeni.
         Mi-am făcut cont pe site, am completat toate datele inclusiv adresa de livrare care era alta decât adresa de acasă și am plătit cu cardul. Totul a mers perfect. A doua zi dimineața am primit mailul de confirmare cu mulțumirile de rigoare alături de prima surpriză: adresa de livrare era aceeași cu adresa de domiciliu. Pfff… urma să plec de acasă dar m-am gândit că o să rezolv direct cu curierul ceea ce s-a și întâmplat. Când m-a sunat curierul peste vreo două zile l-am rugat să ducă pachetul la altă adresă și am uitat de micul incident.
         Înainte de Crăciun am scos tableta din ambalaj, am verificat-o sumar, am văzut că se vede bine, că se conectează la intenet și deci că e în stare de funcționare apoi am învelit-o frumos în hârtie colorată, am legat-o cu o fundă și am pus-o sub brad.
         Problema s-a dezvăluit când, în zilele după Crăciun am văzut că tableta se deconecta de la wi-fi foarte des. Practic în momentul în care vroiai să treci de pe un site pe altul se deconecta. Intensitatea semnalului este bună la mine în casă doar toate celelalte telefoane, laptopuri și tablete merg fără probleme. M-am dus cu tableta la firma care oferea garanția (Telezimex) și am găsit deschis deși era 30 decembrie și era seara târziu. Un angajat de acolo mi-a spus că probabil trebuie resetată tableta, ceea ce a și făcut în prezența mea, apoi a încercat o conectare la internet, am văzut că funcționează câteva minute că deja era ora închiderii și eu am plecat mulțumită acasă.
         Din păcate acasă a apărut aceeași problemă. Am mai resetat-o de vreo două ori și apoi am lăsat-o baltă pentru că problema persista. Am căutat formularul de sesizări, l-am completat și am trimis mailul la vanzari@flanco.ro. Urma să primesc un răspuns în cel mai scurt timp.
Acuma și eu știam că e Anul Nou și toată lumea e liberă iar 5 ianuarie urma să fie prima zi lucrătoare dar nu am primit răspuns nici în 5, nici în 6 (și nici până în ziua de azi) așa că pe data de 7 ianuarie am sunat la Serviciul Clienți. Primul operator cu care am vorbit nu mi-a fost de nici un folos așa că am fost transferată la un supervizor. 
         Vocea calmă și amabilă a Nicoletei mi-a urat La mulți ani de Sfântul Ioan (eu fiind Ioana). I-am mulțumit și am trecut la subiect. După ce i-am descris problema mi-a sugerat să resetez tableta deși tocmai îi spusesem că aceasta a fost resetată de 4-5 ori fără nici un rezultat. M-a întrebat aceleași lucruri de mai multe ori, probabil vroia să se asigure că este bine înțeleasă și cred că la un moment dat a simțit iritarea din vocea mea pentru că mi-a spus că nu vrea să mă supere chiar de ziua mea. În momentul ăla m-am enervat de-a binelea pentru că nu înțelegeam de ce tot bate apa-n piuă cu ziua mea pentru că până la urma urmei era foarte posibil nici măcat să nu sărbătoresc acestă zi și oricum nu acesta era scopul convorbirii noastre.
         În sfârșit am reușit cumva să ajungem la partea a doua a conversației, adică preluare în service a tabletei. În mod normal trebuia să vină un curier să ia tableta și să o ducă la reparat dar mi s-a spus Știți avem așa mari probleme cu curierii pentru că încurcă pachetele… Ce ??  şi eu ce să fac în cazul acesta ? să mergeţi într-unul din magazinele noastre și acolo vi se va face un act de predare a produsului... Dar eu sunt în Turda și nu este magazin Flanco în oraș, doar la Cluj. Da, știu că e neplăcut dar ar trebui să ajungeți la Cluj . Da ??? și dacă eram la 100 de kilometri sau dacă pur și simplu nu aveam cum să mă deplasez în alt oraș ce se întâmpla ? Am trecut peste asta, oricum eu vroiam să-mi rezolv problema și merg foarte des la Cluj deci am cedat. Am stabilit că așa voi face, i-am mulțumit și pe când să spun la revedere am primit din nou felicitări și urări de bine pentru ziua mea. Parcă eram la camera ascunsă sau la farsele lui Buzdugan.
         Drept și prin urmare pe data de 9 ianuarie m-am înființat la Flanco la Cluj, magazinul din Iulius Mall. Era pe la 10 dimineața și nu prea erau clienți. Angajații purtau tricouri cu un mesaj care îți insufla încredere Sunt aici ca să vă ajut dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Nu mai știu exact cum am intrat în vorbă cu o fată de la casă care m-a întrebat dacă mă grăbesc, că dacă nu vorbim peste 5 minute după ce revine de la toaletă. Nu mă grăbeam, evident aveam tot timpul din lume. După scurgerea timpului regulamentar i-am explicat problema, ea a scos tableta din cutie și a început să butoneze fără să-mi mai spună niciun cuvânt. La un moment dat a intrat într-o altă încăpere și am rămas cu ochii în soare neoane așteptând cuviincioasă să reintru în grații. Când s-a întors mi-a spus că ea nu vede ca tableta să aibă vreun viciu de funcționare și că a mers în spate pentru că acolo semnalul e mai puternic. Mi-a arătat că pe YouTube merge dar când i-am spus să treacă pe alt site s-a deconectat. A încuviințat monosilabic și a început să-mi completeze hârtiile.
         Nu pot să spun că fata a fost urâcioasă sau nepoliticoasă dar nici pe departe nu a avut o atitudine care să arate respect sau grijă față de client. Iar de standarde de servire nu cred că a auzit nimeni în magazinul ăla. Sunt convinsă că dacă întrebi angajații Flanco ce sunt alea habar nu au. Nu zâmbete, nu atitudine deschisă, nu curtoazie, nu înțelegerea nevoilor clientului, nu abordare prietenoasă… nimic din toate astea. Urma să fiu sunată peste aproximativ 10 zile.
         Pe 22 ianuarie am primit un sms. Produsul dumneavoastră s-a întors din service. Vă așteptăm la… M-am dus a doua zi.
         Am așteptat vreo 20 de minute timp în care doi angajați erau ocupați cu alți clienți dar niciunul dintre ei nu mi-a făcut vreun semn din care să-mi dea de înțeles că m-ar fi observat și pe mine. Măcar o privire, nimic. Când unul dintre ei s-a eliberat, s-a uitat la mine scurt : Spuneți ! Am spus și i-am dat avizul. Între timp a mai vorbit cu alți colegi de-ai lui despre alte produse/ probleme/ clienți/ chestii interne ca și când eu nu aș fi existat în fața lui. Mi-a adus tableta și mi-a întins exemplarul magazinului : semnați aici pentru primire !  Păi întâi aș vrea să văd dacă s-a remediat problema și apoi o să semnez. Dar, zic, ce defect a avut ? Nu știu… dar să vedem ce scrie în cutie… aaaa… resoftare. Adică ați ținut tableta 10 zile în service ca să îi faceți o resoftare= resetare ? Hmmm.
         Îmi dă tableta să o testez, evident apare aceeași problemă. Între timp băiatul dispăruse de lângă mine. Aștept cuminte vreo 10 minute să apară din nou. O ia și el la puricat și zice că merge. Cum adică merge ? întreb eu contrariată și mă duc în spatele lui. Nu mergea. Se conecta și când treceai de pe un site pe altul se deconecta. Brusc mi-am pierdut calmul ardelenesc și am ridicat puțin tonul. Uite ce e, tableta clar are un defect care nu a fost remediat. În acest caz sau primesc banii înapoi sau primesc o altă tabletă în schimb, preferabil a doua variantă. Acum, am ținut să punctez. Când a văzut că raportul de forțe s-a schimbat mi-a dat un răspuns care m-a șocat: Bine, având în vedere această situație o să fac un gest de bunăvoință… Ce fel de gest ??? de bunăvoință ?? Cu toți nervii îmi venea să râd de ridicolul situației. Adică el, angajatul Flanco, de pe piedestalul pe care se află o să-mi arate o fărâmă de clemență și o să-mi accepte una din variantele propuse. Pe prima, cea cu returnarea banilor, a tăiat-o rapid de pe listă. Zice: cum ați plătit, cu cardul pe site sau cash la curier când v-a livrat produsul ? Îi răspund că am plătit cu cardul. Aaa, păi în cazul acesta e foarte, foarte complicat să vă dăm banii înapoi aici în magazin. Nu mi-a spus de ce și nici nu mă interesa deloc, deja eram acolo de aproape o oră. Va trebui să vă dăm o altă tabletă. Bine, de fapt asta și doresc. Problema e că nu mai avem acest model. Dar vă pot oferi ceva mai bun și va trebui să plătiți diferența. 
          Am plătit 90 de lei și m-am ales cu o tabletă Vonino Onyx QS de 8 GB. Mi-a dat factura, cutia sigilată și l-am întrebat unde e certificatul de garanție. În cutie, mi-a răspuns. Am plecat ușurată și dornică să ies cât mai repede pe ușă.
          Cu tableta cea nouă în poșetă am reușit să declanșez alarmele la toate magazinele din mall unde am intrat în acea zi. A trebuit să mă justific de fiecare dată arătând trofeul. Acasă am desfăcut cutia și nu am găsit nici un certificat dar e vina mea că nu am verificat pe loc. Tableta în schimb funcționează perfect și de fapt asta e tot ce mi-am dorit. Ce-i drept am obținut cu greu acest lucru.
         Voi ați avut vreodată astfel de probleme ? Și dacă da, cât de greu a fost să înlocuiți sau reparați un produs ?

Share This:

Citește mai mult

fram

Cirque du Soleil

         Poate când erați mici ați citit Fram, ursul polar, nuvela lui Cezar Petrescu. Sau poate ați văzut filmul. Dacă da, nu se poate să nu vă fi impresionat destinul lui Fram care, după câțiva ani petrecuți în arena circului, devine tot mai trist în cușca sa închisă cu zăvorul și visează la zilele copilăriei înainte de a fi fost capturat de eschimoși. Tânjește după ghețurile polare, după sloiurile pe care călătorea cu mama lui, după peștera în care s-a născut și după sălbăticia Polului Nord. Când am citit cartea, la 10-12 ani,  am plâns, am fost cu tot sufletul alături de toate animalele de la circ și mi-am făcut tot felul de scenarii și planuri ca atunci când voi fi mare să schimb soarta necuvântătoarelor care sunt dresate doar pentru a-i distra pe oameni. 

         Mai târziu, în liceu fiind, l-am descoperit cu mare plăcere pe Minulescu și tristețea din poeziile sale m-a marcat profund. În afară de sensul metaforic, m-am reîntâlnit cu asprimea și duritatatea lumii circului în versurile din Ultima oră care m-au pus pe gânduri și mi-au dat fiori reci. 

La Circ…
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Și…
Acrobatul nu s-a mai sculat…

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat…
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat…
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat…

Păcat de el!…
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!…

Dar balerina nu-l iubea!…

Povestea lui?
Hm!…

Povestea mea –
A mea,
A ta
Și-a altora!…
Același accident de circ, banal…
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat…
Alt salt mortal!…
         O lungă perioadă de timp Fram și acrobatul lui Minulescu m-au făcut să văd în circ doar durerea ascunsă în spatele luminilor strălucitoare și a muzicii ce se vroia a fi veselă și am ocolit de departe acest gen de spectacol. Spuneam din start un nu hotărât oricărei tentative de a fi dusă să văd o reprezentație și nu înțelegeam de unde venea entuziasmul altora. Era un fel de boicot sau de liniștire a propriei conștiințe care nu-mi servea decât mie însămi.
         La un moment dat însă, în urmă cu câțiva ani într-o zi de 1 ianuarie, am văzut la televizor fragmente dintr-un spectacol Cirque du Soleil și am rămas cu gura căscată. Am rămas uimită de numerele la trapez, de acrobațiile incredibile, mi-era teamă să nu cadă sau să se întâmple ceva neprăvăzut, am fost într-o stare de wow continuu. O atmosferă incredibilă, o magie care învăluia toată arena, nu știai cine umblă, cine zboară și totul părea ireal. Costumele erau somptuoase, strălucitoare și totuși de bun gust, muzica se sincroniza perfect cu mișcările protagoniștilor care erau din ce în ce mai mulți, jocurile de lumini te duceau cu gândul la cosmos și dădeau spectacolului o dimensiune monumentală. Mi-a plăcut enorm și am căutat să văd de unde vine acest circ și cum au ajus la aceste performanțe incredibile.
         Istoria Cirque du Soleil a început în 1984 în Canada, de la un grup de 20 de artişti de stradă. Astăzi este o importantă organizaţie cu sediul în Québec, ce oferă divertisment de înaltă ţinută artistică. Compania are 4000 de angajaţi, incluzând mai mult de 1200 de artişti din aproape 50 de ţări diferite. Peste 100 de milioane de spectatori din aproape 300 de oraşe din ţări de pe şase continente s-au lăsat uimiţi şi încântaţi până acum de Cirque du Soleil. 

          Cirque du Soleil are faimă, bani, glorie, mii de angajați, spectacole grandioase, turnee mondiale și, pentru mine cel mai important lucru, nu este de acord cu exploatarea animalelor în lumea circului. Când am aflat asta mi-au căzut cu tronc. Conducerea companiei a declarat că locul tigrilor și al elefanților este în junglă iar animalele nu sunt interpreți și nu trebuie îmbrăcate în haine ca sa facă trucuri distractive pentru copii. Niciun animal nu ar trebui să stea jumătate din viață închis într-o cușcă și plimbat dintr-o parte în alta a lumii pentru a da reprezentații. Cirque du Soleil dă de lucru oamenilor și nu animalelor și niciodată nu vor fi animale în spectacolele sale. Frumos, nu ?
         Anul acesta Cirque du Soleil vine la București cu spectacolul Quidam care a avut premiera mondială la Montreal în aprilie 1996. De-atunci, spectacolul a fost în turneu pe cinci continente si a fost văzut de milioane de oameni. Distribuția internațională reunește 45 de artiști de top, acrobati, muzicieni, cântăreți și actori. Spectacolul o are în prim-plan pe tânăra Zoé, care se plictiseşte, iar părinţii ei nu fac decât s-o ignore. Viaţa ei îşi pierde orice sens, iar în încercarea de a umple golul din existenţa sa, alunecă într-o lume imaginară, numită lumea Quidam. Acolo întâlneşte tot felul de personaje interesante. Muzica pasională, intensă a lui Benoit Jutras va răsuna live pe scena Quidam, în intepretarea excepțională a unui grup de șase muzicieni ce jonglează cu multiple instrumente – vioară, violoncel, percuții, saxofon, chitară electrică și clasică sau clape. Pentru Quidam, Cirque du Soleil a ales o abordare specială a vocilor – pentru prima dată în istoria circului, fragilitatea unei voci de copil se combină cu puterea unei voci masculine, creând un melanj surprinzător de sensibilitate și intensitate. Ca în toate spectacolele faimoasei companii canadiene, muzicienii au o sarcină dificilă – ei urmăresc mișcările artiștilor, astfel încât coloana sonoră să se sincronizeze cu acrobațiile. 

         O să fie absolut senzațional și asta nu o spun doar eu ci toți cei care au avut ocazia să vadă un astfel de spectacol pe viu. În 2012, aflat pentru prima data în România,  Cirque du Soleil a oferit publicului nouă spectacole desfășurate cu casa închisă, cu producția Saltimbanco. Cu peste 36 000 de participanți, Cirque du Soleil a fost cel mai bine vândut spectacol în sală al anului din România, un adevarat record. Un an mai târziu, in 2013, show-ul Alegria a fost văzut de peste 30 000 de români, în cadrul a șase reprezentații. 
         Biletele le puteți cumpăra de aici . Sunt 6 reprezentații, între 29 ianuarie și 1 februarie. Dacă nu știați de spectacol, ați aflat de la mine și o să mergeți să-l vedeți, o să-mi rămâneți recunoscători for ever. Dar nu vă faceți griji, mie mi-a făcut plăcere să împărtășesc un astfel de anunț :)

Share This:

Citește mai mult