saltea

Izolirul

         Toată lumea știe ce este acela un izolir. Mai bine spus, așa credeam dar nu o să mai fac presupuneri de acest fel niciodată. M-am lecuit definitiv așa că vă arăt și vouă ce este acela un izolir:
         Este o salteluță foarte populară, cu grosimea de 1 cm, făcută dintr-un material care am înțeles că se numește izopren și care se rulează, ocupând foarte puțin loc. În engleză i se spune gym mat pentru că este folosită în sălile de sport la exercițiile care se fac pe podea. Toate fetele care fac aerobic au în dotare așa ceva. În afară de asta, izolirul este folosit pe post de saltea de dormit în cort pentru că este termoizolant și foarte ușor de transportat. Sigur i-ați văzut pe pasionații de camping cum umblă cu rucsacurile în spate, încărcați ca niște catâri cu toate hangaralele după ei fără să le lipsească izolirul. E și normal pentru că este indispensabil dormitului în cort. 
         După această introducere o să vă povestesc o întâmplare foarte amuzantă. 
       Cristina, fiica mea, era la liceu în clasa a zecea și tocmai începuse să prindă gustul ieșirilor în natură cu cortul. Sau poate prinsese doar gustul plecărilor peste noapte de acasă, n-am de unde să știu asta, oricum mereu vroia să plece în astfel de excursii cu colegii de clasă. Spre deosebire de alți părinți, noi o lăsam de fiecare dată așa că, bazându-se pe faptul că nu întâmpină nici un fel de opoziție, se erijase în rolul de mare organizator. 
      Așa că în vara aceea a pus la punct un plan pentru o excursie pe mai multe zile pe Valea Arieșului. Natura în zona văii Arieșului este absolut senzațională numai că nu prea există mijloace de transport în comun și atunci ideea Cristinei a fost ca transportul să fie făcut cu mașinile părinților până la un anumit punct urmând ca de acolo ei să plece pe jos mai departe. 
       Zis și făcut. În ziua plecării și-a încărcat rucsacul cu tot ce era necesar începând de la haine, mâncare, lanterne, chibrituri, perniță, sac de dormit, sfori, vase de aluminiu, pelerine de ploaie, cuie, pungi… în sfârșit tot arsenalul unui excursionist pasionat de munte. Singurul lucru pe care mai trebuia să-l adauge la bagaj era izolirul. Am coborât în fața blocului iar Cristina i-a strigat lui taică-su în timp ce acesta scotea mașina din garaj: 
        – Să nu uiți să-mi iei izolirul din garaj ! 
        – L-am luat, stai liniștită,  i-a răspuns el.
       Ne-am urcat în mașină, am mai luat de pe traseu doi colegi de-ai ei și am plecat spre munte. Urma să-i lăsăm la Sălciua. Vremea era superbă, pe geamurile deschise intra mirosul de iarbă proaspăt cosită iar eu aveam un vag sentiment de nostalgie amestecat cu invidie pentru că nu mai făceam parte din grupul celor care plecau în excursie. Eram demult în tabăra părinților.
        Deși am ajuns repede unii erau acolo așteptând rezemați de căpițele de fân. Alții râdeau, țipau, chiuiau, alergau… ca scăpați din pușcă. Cântec, joc și voie bună, ce mai !
        – Gata, mulțumesc că ne-ați adus, puteți pleca înapoi ne-a spus Cristina deși eu aș mai fi zăbovit să-i dau câteva sfaturi indispensabile supraviețuirii :) 
        – Bine, pa, distracție plăcută ! 
        – A, era să uit, tată, dă-mi izolirul din mașină… Taică-su se duce la mașină, deschide ușa din față, se apleacă înspre bord și se îndreaptă către ea ținând ceva în mână. 
        – Poftim, îi spune și îi întinde o rolă neagră.
        – Ce-i asta ?  întreabă fata intrigată.
        – Izolirul, ce să fie ? îi răspunde el nedumerit. 
         Într-o fracțiune de secundă mi-am dat seama ce s-a întâmplat și am izbucnit într-un râs de îmi venea să mă rostogolesc pe jos. Parcă eram isterică și nu mă mai puteam controla. Îmi curgeau lacrimile, mă țineam de burtă și nu puteam să scot nici un cuvânt coerent să le explic și lor de ce râd. Niciunul dintre ei nu cunoșteau celălalt sens al cuvântului izolir. Pentru Cristina însemna doar salteluță, pentru taică-su însemna doar banda de izolat.
         Fata s-a făcut roșie de furie:
         – Cum ai putut să îmi aduci așa ceva ??? ce să fac cu asta ?? striga Cristina.
         – Pentru mine asta înseamnă izolir și chiar vroiam să te întreb la ce îți folosește pe munte ? 
        – Și de ce nu m-ai întrebat acasă ?? cum o să dorm pe rola asta ??
        Era deja prea târziu, toată lumea râdea de caraghioslâcul situației, fiecare încerca să explice care este, de fapt, primul sens al cuvântului și cine a greșit… De atunci nu pot să nu zâmbesc de fiecare dată când aud acest cuvânt.
         Pentru voi ce înseamnă izolir ?

Share This:

11 păreri despre “Izolirul

  1. Adevarul este ca aud prima data cuvantul izolir si habar nu aveam de niciunul dintre sensuri, desi am vazut ambele obiecte desemnate de el. Pe primul il numeam salteluta, pur si simplu, pe al doilea banda de izolat sau banda izolatoare. Dar nu e niciodata tarziu sa afli ceva nou, asa ca sunt satisfacuta sa imi imbogatesc vocabularul cu un nou cuvant. ……Și unde mai pui ca am citit pe net destul de recent ca satisfactia de a invata un cuvant nou o egaleaza pe cea sexuala. :))))

  2. In urma cu vreo 40 de ani, cand eram eu copila, tatal meu era internat la Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca. Daca iti amintesti, atunci, telefoane nu erau chiar pe toate gardurile si vestile le primeam mai mult prin viu grai. Avea tata un cumnat, sofer, care tocmai facea ruta Turda- Cluj, si putea sa treaca zilnic pe la spital si sa ii duca tatei ce avea nevoie si noua sa ne aduca vesti. Intr-o zi de miercuri, vine cumnatul la noi si ne spune ca a trecut pe la tata si acesta a spus ca daca joi ( era ziua de vizita), mergem la el sa nu-i ducem numai haine de schimb si presa.
    -Ce presa, intreaba mama?
    -Io cred ca aia micuta de pe balcon, vine raspunsul ferm al cumnatului! Ca dara amu se simteste mai bine si stiu ca le repara ceva la domnii doctori pa acolo!
    Cumnatul pleaca si mama merge pe balcon si cauta presa. Era o menghina mica care avea un sistem de prindere ingenios si la care tatal meu mesterea tot felul de chestii. A impachetat-o in cateva lavete si a pus-o intr-o plasa rezistenta, fiindca desi mica menghina cantarea vreo 5 kilograme. A doua zi, cand mama a ajuns la spital, tata o astepta pe o banca din curte si cand a vazut-o cu bagajul ala greu a mers spre ea sa o ajute, dar mama nervoasa si abia respirand, l-a luat la intrebari:
    – Ce pu.a faci Ioane cu presa la spital?
    – Citesc, Marie draga!, a raspuns tata.
    -Bine, ca eu ti-am adus presa de fier de pe balcon, a excalmat mama si nu mai putea de ras!
    – Bine ca nu ai scos-o din plasa sa o vada toti oamenii de pe aici, a mai spus tata razand!!!

    Emilia

    9

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *