torquay

Weekend în Devon, UK

        Cine n-a auzit de Coasta de Azur, celebra destinație de vacanță care sună oarecum exotic și scump? Coasta de Azur sună a oameni cu mulți bani, a yachturi nou-nouțe ce se clatină ușor ancorate în porturi exclusiviste, a ochelari de soare prețioși, sună a Dior și a Chanel. Am fost odată acolo și cu toată splendoarea peisajelor nu mi-am dorit să revin. Mai tot timpul petrecut pe Riviera Franceză m-am simțit intimidată, nu am reușit să mă integrez în atmosfera locului și nu m-am putut bucura de ceea ce vedeam. E adevărat că asta s-a întâmplat în urmă cu mulți ani dar încă resimt stângăciile cu care mă înconjuram și lipsa de lejeritate prin care mi-am purtat pașii pe malul Meditarenei. Poate dacă azi aș reveni, lucrurile ar sta altfel dar atunci m-am simțit ca un copil sărman copleșit de luminile strălucitoare proiectate pe o vitrină cu jucării inaccesibile. A fost o experiență pentru care am fost invidiată dar pe care n-aș vrea să o repet, un fel de vis căruia realitatea i-a estompat culorile vii și un cadou prea scump pe care nu am avut puterea să-l apreciez.

        Până de curând nici măcar nu știam că ar exista și o Rivieră Engleză, nume evident copiat după sora mai mare cu apucături de milionar dar, da, există, se află în sud-vestul Angliei, am vizitat-o și m-a copleșit prin frumusețe. Este o zonă de aproximativ 35 de km de coastă marină situată în sudul comitatului Devon cu golfuri stâncoase, plaje cu nisip fin și localități pitorești. Citisem că are un climat mai cald decât restul Angliei dar nu m-am așteptat să găsesc chiar palmieri în fermecătorul orășel Torquay. parc torquay

        Am mai spus că de fiecare dată când ajung în Anglia încerc să fac o excursie într-o zonă în care nu am mai fost astfel încât să profit la maxim de șederea soțului meu acolo. De data asta chiar nu știam ce să aleg și mă tot gândeam la Brighton dar parcă nu găseam destul entuziasm citind recomandările de pe tripadvisor așa că i-am spus lui Cristi să-și întrebe colegii de serviciu (englezi) care ar fi după părerea lor cea mai frumoasă zonă de vizitat în Anglia, adică ce ar recomanda ei, iar răspunsul a venit imediat: Devonshire. Deci vorbim doar de Anglia, nu de tot regatul pentru că Scoția intră separat în discuție. A trebuit să mă uit pe hartă că nici măcar nu știam unde este și după ce am văzut câteva poze, m-am hotărât imediat.harta anglia

        Făcând o paranteză, la noi în familie în ceea ce privește călătoriile eu iau cam toate deciziile începând de la stabilirea destinației până la detaliile logistice pentru că îmi place nespus să planific astfel de chestii iar soțul mi-a dat mână liberă întotdeauna iar adevărul, fără false modestii, este că m-am ridicat peste așteptări de fiecare dată :)

        Așadar primul pas pe care l-am făcut a fost să rezerv o cameră prin airbnb pentru că excursia urma să dureze două zile, de sâmbăta până duminica, și alegerea pe care am făcut-o a fost mai mult decât inspirată. Am dat peste o gazdă minunată, o tânără foarte drăguță de origine japoneză (cred că japoneză era, o chema Lai) care ne-a primit într-o casă curată ca paharul, la 10-15 minute de mers pe jos de centrul orașului Exeter. Ziua de sâmbătă am petrecut-o plimbându-ne pe străduțele pitorești ale orașului, vizitând catedrala iar după masa pe cheiul râului Exe. Ca de obicei, am făcut sute de poze din care mi-e greu să aleg dar totuși imaginea reprezentativă a orașului nu poate să lipsească: catedrala exeter

        Cu toate că a plouat mult, plimbarea prin oraș a fost mai mult decât plăcută și după câteva ore ne-am dus, colindând străduțe incredibil de pitorești, pe cheiul râului Exe, un loc plin de terase drăguțe, magazine de antichități și puncte pentru închiriat canoe pentru plimbări pe apă pentru cei care se pricep la așa ceva. Deși prețurile nu sunt mici, am fi stat la o cafea, un ceai sau bere la una din încântătoarele terase de pe malul apei dar a fost imposibil pentru că ne-a plouat de ne-a zăpăcit. Turna cu găleata zece minute, apoi ieșea soarele și eventual un curcubeu pentru ca după nici juma’ de oră să o ia de la capăt. Cred că am fost pentru a zecea oară în Anglia dar atât cât a plouat acum, n-am mai prins niciodată. Marele noroc a fost că vremea nu m-a prins nepregătită și nu numai că am avut haine corespunzătoare dar am avut și mindset-ul potrivit unei astfel de situații: nu era cazul să mă aștept să fie soare ca în Grecia.

        A doua zi a fost și mai frumoasă. De fapt, din punct de vedere al vremii, a fost mai urâtă dar nu asta contează ci locurile și peisajele incredibile pe care le-am văzut în plimbarea pe sea wall de la Dawlish Warren la Dawlish. Așa cum îi spune numele, sea wall este un zid construit de-a lungul mării pentru a putea susține calea ferată care făcea legătura între localități iar asta se întâmpla în 1846. Începând de atunci, rând pe rând,  fostele sate de pescari s-au transformat în stațiuni cochete iar plimbarea pe zid a devenit unul din punctele de atracție a zonei. Într-o parte este peisajul ciudat de rocă roșie iar în cealaltă parte marea zbuciumată mai ales în perioada fluxului când valurile se izbesc de baza zidului. Plimbarea pe care am făcut-o pe acest zid (aproximativ 8 km) a fost cea mai stranie și în același timp încântătoare experiență pe care am trăit-o vreodată. Nu s-a asemănat cu nimic din ceea ce am văzut până acum și m-am simțit tot drumul ca și când aș fi fost un personaj în paginile unui roman. Extrem de interesant!IMG_20170910_122832_resized_20170929_113519038

        Din Dawlish am luat trenul, cred că trenul este cel mai popular mijloc de transport din Anglia, până în Torquay, un oraș ca o bijuterie. Marea era la reflux așa că ne-am plimbat pe plajă, am studiat ambarcațiunile din port și ne-am urcat în roata uriașă de unde am putut admira împrejurimile iar în tot acest timp am suportat vreo zece reprize de ploaie.

torquay

        A fost o excursie foarte reușită în care ne-am simțit excelent iar dacă vreți să vedeți (aproape) tot ce-am făcut, vă invit să intrați pe filmulețele de mai jos:

  • Ziua de sâmbătă petrecută în Exeter – aici
  • Duminică, plimbarea pe sea wall și orașul Torquay – aici
  • Turul apartamentului închiriat prin airbnb – aici

Share This:

Citește mai mult

blueair

Experiența mea cu Blueair

        Nu-mi face nicio plăcere să scriu despre lucruri negative, să mă încarc de rău și să transmit o stare de nemulțumire continuă dar parcă nici nu e bine să băgăm tot timpul gunoiul sub covor și să ne prefacem că în jur totul este roz și plutim pe norișori de puf. Așa că uneori e indicat să spunem lucrurilor pe nume și să nu mai înghițim orice gălușcă zâmbind îngăduitor. Astăzi o să vă povestesc experiența mea cu Blueair, compania aeriană low-cost.

        În ultimii doi ani am călătorit relativ des cu avionul, asta însemnând cel puțin o dată pe lună. Cu Blueair am avut prima ”întâlnire” anul acesta în aprilie când am fost cu sora mea la Birmingham. Biletele, cumpărate cu vreo două luni înainte, au fost ieftine, nimic de zis, dar până la urmă asta înseamnă lowcost așa că nu pot să spun că am făcut nu știu ce afacere, este ceva normal să nu plătești o căruță de bani atunci când alegi acest sistem.

        Odată cu prima călătorie a venit și primul incident pe aeroportul din Cluj. N-a fost mare lucru dar totuși a fost neplăcut pentru că nu reușeam să intrăm în zona unde se face controlul de securitate. Poarta de intrare se deschide prin scanarea codului de bare de pe biletul tipărit pe hârtie sau a qr-code de pe ecranul telefonului. Am încercat de câteva ori și eu și soră-mea… și nimic. Cum în spatele nostru se adunaseră câteva persoane, le-am lăsat în față și toate au trecut fără probleme. Am încercat din nou și la fel, senzorii nu reacționau deloc. Toată lumea trecea în afară de noi două. Până la urmă o persoană care lucra în aeroport a sesizat că avem o problemă și că forțăm intrarea și ne-a întrebat de la ce companie avem bilete. Când a auzit că de la Blueair ne-a trimis la ghișeu să ne refacem checkin-ul spunându-ne că această companie are o problemă la sistemul informatic. De la Blueair nu primisem niciun sms, niciun email de atenționare, nimic.

        Am stat puțin la coadă și, dacă bine țin minte, am primit bilete printate pe carton (din acelea clasice) pe care apoi le-am scanat fără probleme. Deci n-a fost mare lucru. Cu toate astea nu m-am simțit confortabil și în niciun caz nu a fost ceva care să aducă o steluță favorabilă în plus companiei mai ales că nici n-am primit vreo scuză pentru neplăcerea creată. Dar trăind în România sunt atât de obișnuită cu modul de tratare cu indiferență a clienților încât am uitat incidentul aproape instantaneu iar până mai zilele trecute nici nu m-am mai gândit vreodată la asta.

        Marțea trecută m-am întors din Anglia și aveam bilet Londra-Cluj cumpărat evident pe internet, tot de la Blueair. Cu o zi înainte, ca întotdeauna, intru pe site să-mi fac checkin online. Nu reușeam să trec de primul pas, cel în care se cer datele de identificare ale pasagerului. Nu primeam niciun mesaj de eroare, nu se descărca nicio clepsidră și nici nu se învârtea vreun cerculeț ca să văd că procesorul ăla lucrează ceva. Pur și simplu nu se întâmpla nimic. Dar absolut nimic. Am încercat de câteva ori iar apoi am intrat la alte opțiuni din meniu să văd dacă alea funcționează. Se părea că da. Mergea totul în afară de checkin. Mi-am zis că probabil are ceva browserul meu de internet și l-am rugat pe Cristi să încerce de pe calculatorul lui. Aceeași reacție. Nulă. Nimic. Nada. Niente. Deja trecuse juma’ de oră de când de când tot bâjbâiam fără succes așă că am sunat la Blueair să vedem ce se întâmplă.

        20 de minute am stat pe hold până când într-un final a răspuns Liviu. Așa s-a prezentat. I-am spus ce problemă am, la care el m-a informat că (reproduc mot à mot) are un coleg care se ocupă de site și acuma lucrează la el ca să-i aducă îmbunătățiri. Really?? și de ce colegul nu a pus un anunț ca să nu dispere clienții? sau de ce compania nu a trimis emailuri în care să ni se comunice acest lucru? Săracu’ Liviu era așa de blând și de nevinovat ca apa sfințită. Nimic nu știa. Nici măcar să ceară scuze în numele companiei. Nu a fost nepoliticos sau arțăgos dar era atât de neprofesional în abordare cum nici băiatul de la aprozarul din colțul străzii nu este, lucru ciudat pentru o firmă atât de mare și cu pretenții de customer care. Singurul lucru pe care îl știa era că checkin-ul se face doar în aeroport și se deschide cu două ore înainte de plecare. Destul de trist, m-am gândit, mai ales că aveam cumpărat deja biletul de autocar și îmi calculasem timpul la limită. Dacă și la checkin se vor mișca la fel de lent ca și la îmbarcarea din Cluj, am pus-o de mămăligă că am uitat să vă spun că la dus ne-au ținut la verificarea biletelor 45 de minute.

        Avionul trebuia să decoleze la 10 fix, au chemat toți cei 200 de pasageri la poartă la fără un sfert și o singură angajată de la Blueair a stat și a citit, că altă explicație nu găsesc după cât de atentă a studiat fiecare bilet în parte, timp de aproape o oră în timp ce toată lumea bătea mărunt din picioare. Dar am trecut peste asta pentru că eram bucuroasă că plec în vacanță. Mai greu a fost pentru cei ai căror copii se plictisiseră de moarte. Dar am trecut și peste pentru că, v-am spus, sunt obișnuită. Aș putea spune chiar călită.

        În fine, a doua zi de dimineață am depășit cu succes testul stresului pentru că autocarul a întârziat un sfert de oră, am făcut checkin-ul și, răsuflând ușurată, m-am urcat în avion. Dacă totul  s-ar fi oprit aici acest articol n-ar fi existat. Până la urma urmei o oră pierdută din viața mea chinuindu-mă să accesez un site în lucru nu e așa de importantă. Și nici cele câteva sute de ore pierdute din viețile câtorva sute de pasageri de pe zeci de zboruri care cu siguranță au încercat același lucru. Noi să fim sănătoși și să ne vedem de treabă. Când merge, merge, când nu… ciocu’ mic și la ghișeu.

        Cireașa (amară) de pe tort a fost de fapt sucul pe care l-am comandat în avion. Prețurile sunt afișate în lire și în euro, de fapt același lucru cu toate că există o diferență între cele două valute. Un pepsi costă 3 lire. Sau 3 euro. Sau poți plăti în lei dar nu zice cât. O liră fiind aproximativ 5 lei, m-am gândit că o fi maxim 15 lei așa că atunci când stewardul a zis 14 mi s-a părut ok. I-am dat banii, mi-a dat sucul și bonul și a trecut mai departe. Numai că atunci când din curiozitate, obișnuință sau de plictiseală  m-am uitat pe bon am văzut că de fapt sucul meu costase 13,25. IMG_20170919_110335_resized_20170920_091012521

        Poate e o deformație profesională după ce am lucrat 20 de ani într-o bancă sau poate e doar ideea mea despre corectitudine dar urăsc aceste ”rotunjiri”. Vă jur însă că nu e vorba de zgârcenie și nu sunt un zgârie brînză care să facă urât pentru niște mărunțiș. Singurul lucru pe care îl cer este să mi se spună prețul real, adică exact atât cât scrie pe casa de marcat. Dacă omul ăla mi-ar fi spus 13,25 și nu ar fi avut să-mi dea rest nici nu mi-ar fi păsat dar când vine de la el putere să-mi spună mai mult decât face doar pentru presupunerea că eu nu am de unde să îi dau suma exactă, atunci deja mă calcă pe nervi. Nici eu n-am sărăcit la fel cum nici el nu s-a îmbogățit din firfireii ăia dar gestul de a-și asuma niște drepturi asupra banilor mei mi se pare urât și total neprofesional. Repet, nu sunt o zgârcită iar la restaurant las întotdeauna bacșiș chiar și atunci când serviciile nu se ridică la înălțimea așteptărilor mele. Cred că doar dacă mi-ar vărsa chelnerul supa în cap nu aș lăsa bacșiș deși poate și atunci mi s-ar face milă de el. Stewardul din avion m-a enervat însă la culme.

        N-am spus nimic atunci dar scriu acum deși mă îndoiesc că cineva de la Blueair va vedea sau că va face ceva pentru creșterea satisfacției clienților. Și de ce ar face atâta timp cât, chiar și cu aceste scăpări, eu și mulți alții vom continua să zburăm cu ei. De ce? Pentru că ne convine orarul și destinația. Sau cel puțin până se trezește Wizz din somn. blueair

        Later edit – Am uitat să vă spun că de data asta echipajul a uitat să ne dea bomboana de la finalul călătoriei. Pffff… ce oameni! :)

Share This:

Citește mai mult

ioana airbnb

Cum găsești cazare ieftină în excursii – airbnb

        Mai în glumă, mai în serios, mulți îmi spun că mă invidiază că ”mă plimb” toată ziua iar răspunsul pe care îl aud cel mai des atunci când îi întreb ei de ce nu călătoresc dacă asta își doresc, este Nu am bani. Sigur că excursiile presupun costuri dar treaba cu călătoriile ține de prioritățile pe care și le stabilește fiecare în parte. Pe mine nu m-a tentat niciodată să-mi iau televizor cu diagonala de 100 de cm ci mai degrabă să văd locuri la care odată nici măcar nu îndrăzneam să visez iar atunci când colegele mele își cumpărau în rate bijuterii de aur aduse din Turcia eu descopeream peisajele spectaculoase ale Croației.

        Nici eu n-am bani puși deoparte pentru călătorii și nu-mi permit vacanțe exotice, hoteluri luxoase sau destinații foarte îndepărtate unde biletul de avion costă 1000 de euro însă vânez orice ofertă, orice promoție și nu-mi scapă niciun cupon de reducere. De când companiile aeriene low cost au apărut ca ciupercile după ploaie prețul zborurilor a scăzut simțitor iar o călătorie la Londra cu 260 de lei (dus-întors) este ceva la ordinea zilei și vă spun asta din experiența proprie. Dacă aruncați o privire pe site la Wizzair, Ryanair sau Blueair o să găsiți prețuri de nu o să vă vină să credeți, am văzut oferte la Roma cu 70 de lei dus-întors, bineînțeles că nu în plin sezon dar până la urmă trăim în secolul XXI și condițiile meteo nu ne mai țin în casă. Sau cel puțin n-ar trebui să ne mai speriem de o simplă ploaie iar între a nu vedea Roma deloc sau a o vedea pe o vreme mohorâtă, o să aleg întotdeauna a doua variantă.

        Azi însă nu o să vorbesc despre transport ci despre cazare și mai exact despre cum puteți găsi cazare ieftină atunci când mergeți în străinătate dacă alegeți să călătoriți pe cont propriu. Dacă vă sperie prețul hotelurilor, dacă nu vreți să lăsați acolo o căruță de bani, dacă nu sunteți pretențioși în sensul în care nu aveți nevoie de o cameristă care să vă pună prosoapele la uscat și să vă facă patul dimineața, atunci site-ul airbnb.com este pentru voi. Airbnb este o companie care deține o platformă online prin care se pot închiria, oriunde în lume, camere, apartamente sau case întregi direct de la proprietar. Practic, proprietari din întreaga lume își pun la dispoziție imobilele, începând de la mici camere de mansardă sau căsuțe construite în copaci, la vile cu piscină sau adevărate castele. Descrierea este întotdeauna însoțită de poze și, cel mai important, de recenziile turiștilor care au stat acolo. Cu cât mai multe recenzii pozitive, cu atât mai bine și mai ușor de ales. Prin airbnb nu o să găsiți hoteluri ci camere în casele oamenilor obișnuiți iar prețul este, evident, mult mai mic. Sigur că și pe airbnb există proprietăți de lux cu prețuri piperate dar cu siguranță o să găsiți și variante ieftine care oferă condiții basic, adică exact ceea ce caut eu atunci cînd călătoresc: un pat  confortabil și o baie curată.

        Primul pas pe care trebuie să-l faceți este acela de a vă crea un cont. Atenție însă, acesta trebuie să fie cu numele real și nu diminutive gen Ghi-Ghi, Pușa sau Mătușa pentru că toate informațiile din cont ajung la gazdă care vă poate refuza cazarea având în vedere că primește în propria casă practic o persoană necunoscută. După fiecare cazare veți primi un feedback de la gazdă și astfel vă veți crea referințe dar la început sunteți un străin total necunoscut. Contul de profil include și o poză care de asemenea ar fi indicat să fie propria voastră față și nu un peisaj cu natură moartă sau un apus de soare, numărul de telefon și câteva cuvinte despre voi. Informațiile de genul data nașterii sau telefonul nu sunt publice dar trebuie să fie reale, altfel nu veți putea fi contactat de proprietar în caz de nevoie.

        Există trei tipuri de cazare:

  1. Entire Home – adică ai toată casa la dispoziție iar proprietarul nu stă acolo pe durata șederii tale.
  2. Private Room – o cameră separată și acces la spațiile comune pe care le împarți cu proprietarul și, eventual, cu alți oaspeți(baia, bucătaria, living-ul, terasa, etc). Unele din aceste private room au baie proprie (private bathroom) ceea ce constituie un element de confort în plus.
  3. Shared Room – adică o cameră la comun cu una sau mai multe persoane, ceva de genul hostel.

        De asemenea, trebuie să știți că unele gazde oferă reduceri atunci când stați mai mult de 7 nopți (weekly discount). Atunci când căutați cazare puteți să puneți diverse filtre astfel încât să vă afișeze doar locațiile care îndeplinesc anumite condiții, de exemplu lift (dacă aveți de cărat cărucior pentru copil), loc de parcare (dacă mergeți cu mașina) sau să vă fie acceptat cățelul cu care călătoriți. Toate ofertele au atașate o galerie de poze astfel încât să vă puteți forma o imagine cât mai clară despre amenajările interioare.

        În momentul în care v-ați hotărât la un anumit apartament, o casă sau doar o cameră privată, există două posibilități de rezervare în funcție setările definite de proprietar: fie puteți rezerva direct (instant booking), fie trimiteți o cerere de rezervare (request to book). Dacă treceți prin cererea de rezervare va trebui să vă prezentați politicos, să scrieți câteva cuvinte explicând de ce ați ales acel apartament și că intenționați să-l predați în stare impecabilă. Dacă aveți doar review-uri pozitive șansele de a fi refuzat sunt aproape nule dar dacă sunteți la prima rezervare va trebui să faceți un mic efort pentru a vă face o descriere cât mai bună.

        Din motive ce țin de siguranța proprietarului, adresa exactă a locației, cu stradă și număr, o să vă apără abia după ce ați făcut plata cu cardul (se plăteșete întotdeauna înainte) și tot acum, prin intermediul aplicației Street View, o să puteți vedea împrejurimile casei, strada și direcțiile prin care puteți ajunge acolo. Unii proprietari (puțini) solicită un security deposit. Suma respectivă se blochează dar nu-ți va fi luată de pe card decât dacă pleci lăsând pagube importante în urma ta. Practic, în acest mod proprietarul vrea să se asigure ca își poate remedia stricăciunile în cazul în care acestea apar și în niciun caz nu va fi vorba despre un pahar spart sau o față de masă pătată.

        Ce altceva ar trebui să mai luați în calcul atunci când faceți o rezervare prin airbnb? Modul de anulare a rezervării în caz că vă răzgândiți și nu mai puteți ajunge din diverse motive. Ceea ce vă recomand este să alegeți o cameră care are la capitolul „Cancellation” trecut flexibile sau moderate asta însemnând că veți primi toți banii înapoi (cu excepția comisionului luat de site). Dacă însă la modul de anulare apare scris ”strict” atunci, anulând cu o săptămână înainte, vă vor fi returnați doar 50% din suma plătită exceptând de asemenea comisionul platformei. Mai rău decât strict poate fi super strict 30 days sau chiar 60 days. Important este însă să citiți, să citiți și încă o dată să citiți toată descrierea apartamentului și toate review-urile lăsate de oaspeții dinainte astfel încât să nu vă treziți ulterior spunând vai, dar eu nu am știut asta!

        Se ştie că nu există publicitate mai bună decât word-of-mouth recommendation, adică exact ceea ce fac eu acum. Nicio reclamă la TV n-o să poată înlocui vreodată impresiile reale ale cuiva care a încercat de-adevăratelea un serviciu sau un produs iar eu vin doar cu păreri pozitive despre airbnb. Pentru exemplificare vă las la sfârşit un filmuleţ cu apartamentul pe care l-am închiriat în iunie la Barcelona.

        Iar dacă sunteţi interesaţi de acest site şi dacă sunteţi la prima rezervare, puteţi plăti cu 100 de lei mai puţin (dacă preţul total depăşeşte 280) intrând pe invitaţia trimisă de mine aici. Nu trebuie să rezervaţi azi sau mâine, nu e nicio grabă numai să nu uitaţi pentru că dacă aţi apucat să plătiţi, reducerea nu mai este valabilă.

        Later edit:  Pe airbnb au început să își înscrie proprietățile din ce în ce mai mulți români iar sistemul merge perfect și la noi. Eu am stat o singură dată, la Sibiu, anul trecut când am fost la Târgul de Crăciun și am găsit o cameră încântătoare într-o casă medievală chiar în buricul târgului.

Share This:

Citește mai mult

palmieri barcelona

Barcelona, detalii logistice

        Long time no see, adică pe românește bine v-am regăsit după o pauză așa de lungă :)  Dar am lipsit motivat pentru că tocmai m-am întors din mult așteptata vacanță la Barcelona, dornică nevoie mare să vă împărtășesc impresiile mele de călătorie. Am foarte multe de spus dar încă nu mi s-au sedimentat amintirile așa că îmi vine greu să aleg cu ce să încep. Senzațiile și trăirile cu care am revenit sunt încă învălmășite la grămadă și poate că ar trebui să le structurez cumva și să le pun într-o anumită ordine astfel încât să dau un sens și o utilitate informațiilor pe care le-am adunat. Cine știe, poate vă vor fi de folos la un moment dat pentru că sper să ajungeți cu toții să vedeți într-o bună zi acest oraș superb. Da, este superb și oricât am încercat să nu cad în extaz gratuit, nu am găsit alt cuvânt mai potrivit.

       O să încep totuși cu detaliile logistice pentru că sunt importante și stau la baza oricărei călătorii reușite. Plănuiam demult o ieșire cu toată familia și prin iarnă unul dintre noi (cred că eu am fost aia din câte îmi aduc aminte) a pus piciorul în prag: acum ori niciodată. Prea o lălăiam de câțiva ani și împreună cu Cristina am hotărât perioada urmând ca fiecare să-și rezolve concediul. Oricum sfârșitul lui mai, începutul lui iunie nu este o perioadă pe care să se bată lumea deci mari probleme nu ar fi fost la serviciul niciunuia dintre noi. Apoi a trebuit să alegem destinația și deși mie nici prin cap nu-mi trecea că nu va fi una din insulele grecești, Cristina a spus așa într-o doară… Barcelona. Și Barcelona a rămas.

        La vremea aceea, prin ianuarie, nu știam mare lucru despre Barcelona decât că e al doilea oraș al Spaniei, că e un mare port la Mediterană, că a găzduit Olimpiada din 92 și că Sagrada Familia e simbolul pe care îl recunoaște orice turist. A, și că e un oraș superb :) , concluzie pe care am tras-o din tâmpenia de film a lui Woody Allen, Vicky Cristina Barcelona. De fapt atunci când am văzut filmul, acum 6-7 ani, cred că a încolțit prima dată în mine dorința de a vedea orașul pentru că filmul are marele merit (și de altfel singurul) de a prezenta niște imagini spectaculoase din diverse locuri ale Barcelonei.

        Primul lucru pe care l-am făcut a fost să căutăm cazare iar asta nu a fost chiar simplu având în vedere că aveam multe criterii de bifat. Să fie un apartament pentru 6 persoane, neapărat cu două băi ca să nu așteptăm unii după alții, să fie aproape de centru dar și de plajă, să fie în apropierea metroului, să aibă aer condiționat, să aibă review-uri pozitive și, nu în ultimul rând, să fie acceptabil ca preț. L-am găsit într-un final pe airbnb și nu cred că puteam fi mai mulțumiți decât am fost. Am plătit 4600 de lei pentru 7 nopți în momentul în care am făcut rezervarea.

        Greșeala pe care am făcut-o a fost că nu ne-am cumpărat întâi biletele de avion dar nu m-am gândit că nu vom găsi vreo super ofertă la companiile low cost. Ei bine, oricât am vânat și am așteptat, nu am găsit nimic. Wizz-ul din Cluj avea tarife în jur de 300 de euro dus-întors fără bagaj de cală iar din București ca să obții un preț bun trebuie să faci escală la Iași și călătoria dura cu totul vreo 10 ore. Până la urmă am mers cu Tarom-ul din București cu 210 euro la ore super rezonabile pentru că și asta contează enorm. Dacă ai avion la 6 dimineața și trebuie să fii în aeroport la 4, ți-ai compromis ziua. Zborul nostru încolo a fost la 8:30 dimineața iar înapoi la 11:30. Cristi, adică soțul, a venit la Barcelona direct din Anglia și a fost mai norocos pentru că și-a găsit bilete foarte ieftine, vreo 50 de lire dus-întors. Data viitoare o să programăm călătoria în funcție de biletele de avion găsite și acesta e sfatul pe care vi-l dau și vouă. E mai simplu să găsești cazare între miile de oferte după ce ai transportul asigurat. Companii aeriene sunt 2-3 pe când apartamente găsești la tot pasul deși oricum destinația Barcelona nu este una foarte ieftină mai ales în sezonul de vară.

        Cu câteva zile înainte de plecare era să leșin când am auzit știrea că angajații ROMATSA vor declanşa greva generală în 30 mai pe termen nelimitat începând cu ora 9:00. Avionul nostru era la 8:30! Până la urmă cu un pic de noroc am reușit să decolăm dar am avut niște emoții groaznice. Cristina a avut un noroc chiar foarte mare pentru că a primit locuri la business class și s-a lăfăit ca un belfer într-un fotoliu încăpător cu toate că o avea și pe aia mică în brațe. În mai puțin de trei ore am fost în Barcelona, am trecut rapid de controlul pașapoartelor și am ieșit în fața aeroportului să luăm autobuzul spre centru. Când am văzut câtă lume era am crezut că juma’ de Europă a venit la mare la Barcelona. La ghișeul de bilete era o coadă de cel puțin 200 de persoane și nu exagerez absolut deloc. M-a luat cu transpirații numai la gândul că vom aștepta cel puțin o oră… deși ceva nu mi se părea tocmai în regulă pentru că printre turiști erau câțiva reporteri și televiziuni care filmau puhoiul de oameni. Ulterior am aflat că dădusem peste o altă grevă, de data asta o grevă parțială a transportului în comun și a taximetriștilor. Coada era la aerobus (o linie expres) dar noi am luat autobuzul 46 și în juma’ de oră am fost în centru, în Placa d’Espanya adică exact în buricul târgului. Pentru că încă nu știam de unde se pot cumpăra cartele de călătorie am luat bilet direct de la șofer – 2,30 euro.

        Transportul public în Barcelona funcționează perfect iar o cartelă cu 10 călătorii costă 9,85 euro, o călătorie însemnând că după ce ai validat un bilet poți să te plimbi și să te muți dintr-un mijloc de transport în altul timp de o oră și 15 minute. Adică, de exemplu, iei metroul 3 stații, apoi ieși la suprafață și mai iei autobuzul încă două stații, apoi schimbi linia și tot așa. Totul este să te încadrezi în acel interval de timp care este oricum mai mult decât suficient. Am folosit transportul public în fiecare zi din cele 7 cât am stat în Barcelona dar de multe ori am mers și pe jos pentru că este foarte plăcut să te plimbi pe străduțele înguste și pline de mister. Pe jos sau cu trotineta :) Vlad și-a adus cu el trotineta și bine a făcut pentru că s-a deplasat extrem de ușor dintr-o parte în alta mergând pe pistele de biciclete care sunt amplasate pe mijlocul drumului, între benzile de circulație ale mașinilor, idee care mi s-a părut excelentă. Am crezut că o să fie o ciudăţenie el cu trotineta lui dar nici vorbă! Sunt sute de trotinete, biciclete şi tot felul de alte chestii cu roţi care nici măcar nu ştiu cum se numesc. Ca să nu mai spun câte scutere invadează oraşul odată cu primele ore ale dimineţii.

        N-am avut, ca să spun aşa,  o vacanţă “culturală”, adică n-am intrat în niciun muzeu dacă nu punem la socotelă cele câteva catedrale vizitate dar cu toate astea am învăţat mai multe despre Spania decât în toţi anii de şcoală. Acum ştiu o mulţime de lucruri despre Catalonia, despre dictatura generalului Franco, despre monarhie sau despre Columb. De fapt nici n-am intenţionat să petrec zilele frumoase de vară închisă prin muzee când tot timpul a apărut altceva mai interesant, ceva care îţi fura privirea şi care te atrăgea ca un magnet. palmieri barcelona

        Mi-au plăcut enorm plimbările la ceas de seară pe faleză şi în port, mi-a plăcut spectacolul de la fântânile magice, acvariul imens, plaja, panorama de pe Montjuic, agitaţia din Mercat de La Boqueria sau plimbarea cu vaporaşul şi telefericul. A, şi să nu uit de sangria :) À propos, mâncarea nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor pe care le-am avut şi cred că e singurul minus din această excursie. Paella este aspectuoasă, colorată şi frumoasă ca un  tablou dar gustul nu m-a dat pe spate. Însă despre mâncare o să vă povestesc data viitoare, până atunci dacă sunteţi curioşi să vedeţi apartamentul în care am stat, intraţi pe filmuleţul de mai jos:


Share This:

Citește mai mult

O zi în Cambridge

        După cum v-am mai spus, mi-am propus ca la fiecare călătorie pe care o fac în Anglia să vizitez cel puțin un oraș, altul decât Londra. Pentru că așa cum România nu înseamnă București, la fel nici Anglia nu înseamnă doar Londra. Foarte, foarte mult îmi doresc să ajung în Scoția dar uite că nu reușesc nicicum. Până una-alta am luat-o mai ușor, cu ”împrejurimile”, asta însemnând excursii de o zi la distanță de maxim două ore de mers cu mașina. Iar acum a venit Cambridge la rând.

        Orașul cu una dintre cele mai prestigioase universități din lume este locul în care Newton a descoperit gravitația, în care Charles Darwin a scris teoria evoluționistă, unde atomul a fost divizat pentru prima oară, unde a fost descoperit electronul și ADN-ul. De câteva sute ani încoace marii savanți ai lumii petrec mai mult sau mai puțin timp în Cambridge iar vestea reconfortantă este că încă laboratoarele și sălile de cursuri sunt pline de oameni entuziaști :)

        Este un oraș relativ mic și poate fi parcurs cu ușurință pe jos, de altfel accesul mașinilor este interzis aproape peste tot. Din fericire a scăpat de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial și astfel toate clădirile medievale s-au păstrat intacte precum și străduțele înguste pe care este o plăcere să te plimbi. Dacă vreți să vedeți cum a fost mica mea excursie, sunteți invitații mei :)

Share This:

Citește mai mult