unt-cremos-kerrygold

Ce culoare are untul?

        Cu mare întristare vă aduc la cunoștință că aseară mi-am pierdut 91 de minute din prețioasa-mi viață uitându-mă la Butter, un film din 2012 pe care l-am ales după numele care apăreau în distribuție (Jennifer Garner și Olivia Wilde). Faptul că am avut răbdare să-l văd cap-coadă se datorează curiozității mele de a-mi testa limitele și nicidecum faptului că aș fi găsit cea mai mică fărâmă de interes în așa zisa comedie cu accente satirice. Nu am găsit nimic de râs, poate doar de râsu’-plânsu’… Scenariul s-a ridicat la nivelul unui copil de clasa a șasea și cel mai probabil cel care l-a scris era nepotul producătorului altfel nu pot să-mi explic cum s-ar avânta cineva să regizeze o astfel de povestioară expirată, o parodie simpluță despre exagerările a ceea ce înseamnă politically correct în viața de zi cu zi.

        Acțiunea se învârte în jurul tradiției concursului de sculptură în unt dintr-un orășel tipic american în care un cuplu căsătorit este pe deplin implicat în arta cioplirii untului de 15 ani încoace. Numai că visele lor de a câștiga din nou competiția se prăbușesc în momentul în care apare un nou pretendent, o fetiță neagră adoptată și extrem de talentată. Oarecum îmi vine să râd când mă gândesc la cum vine asta să sculptezi în unt dar cum America este țara tuturor posibilităților, de ce nu? Ce mare lucru să reproduci sculptând în unt capodere precum Cina cea de taină a lui Leonardo da Vinci sau scene din Lista lui Schindler? :) În afară de regretul că mi-am pierdut timpul, am mai rămas totuși cu ceva după ce am văzut filmul: americanii iubesc untul și sunt în stare să-i dedice adevărate ode.

        De fapt nici nu-i de mirare având în vedere că de acolo de unde se trag cei mai mulți dintre ei, adică din Marea Britanie și Irlanda, untul a fost întotdeauna la mare preț, de aici și o grămadă de expresii legate de bread and butter (adică de pâine și unt). Dacă cineva spune I’m not writing for fun. It’s my bread and butter asta înseamnă Nu scriu de distracție, ci ca să-mi câștig pâinea. Observați, cred, că noi românii ne mulțumim doar cu pită goală pe când englezii și irlandezii au fost întotdeauna mai pretențioși, au pus și unt deasupra :) În aceeași idee când spui despre cineva he knows on which side his bread is buttered înseamnă ”își cunoaște interesul” iar bread and butter issues înseamnă probleme de viață esențiale sau, cum am spune noi, probleme cu pâinea cea de toate zilele.

       Dar chiar dacă noi am fost întotdeauna așa mai sărăcuți tot avem niște expresii construite în jurul untului. Cine n-a auzit de a scoate untul din cineva? adică să-l storci de puteri…sau de intră ca-n unt… sau aia era că intră ca-n brânză? nu mai știu, oricum, tot pe acolo la lactate :) Dar de culoarea untului cine n-a auzit?

        Cred că asta e cea mai veche amintire a mea legată de unt :) Îmi aduc perfect aminte cum, foarte mică fiind, cred că încă nu eram la școală,  stăteam într-o după masă cu mama și răsfoiam împreună un catalog Neckermann împrumutat pe sub mână de la cineva care avea rude în Germania. Ne uitam la modele de rochii pentru fetițe și mama îmi povestea încântată cum o să dea desenul unei croitorese să îmi facă o rochiță în culoarea untului iar eu i-am spus că nu vreau albă. Dar nu albă, ți-am spus că va fi culoarea untului, mi-a răspuns mama și mi-a explicat care e diferența dintre cele două culori, dar nu prin cuvinte. A scos pachetul de unt din frigider și l-a pus lângă o foaie de hârtie. Vezi că nu sunt la fel? da, nu erau deloc la fel și cât de tare m-am mirat… ce amănunte de mare finețe sesiza mama iar mintea mea de copil absorbea totul precum un burete. unt-cremos-kerrygold

        Nu-mi mai aduc aminte când am învățat ce înseamnă turcoaz, kaki, acaju, fucsia sau indigo dar culoarea untului a fost și va rămâne una din preferatele mele. Poate și pentru că o asociez nu numai cu o amintire frumoasă dar și cu gustul ce ți-l dă îmbrățișarea molcuță a papilelor gustative și mângâierea drăgăstoasă a unei felii de pâine unsă cu unt. O gustare simplă care mă topește ca zăpada moale care se scurge primăvara de pe acoperișuri. Da, îmi place gustul untului și nu doar culoarea lui :) Iar nuanța Kerrygold e preferata mea numai că nu știu exact unde s-o încadrez… oare s-o pun la galben alături de galben-auriu, galben-lămâie, galben-muștar și galben-pai? Ar merge un galben-Kerrygold? sau să o las totuși la culoarea untului  deși e incredibil de galbenă pentru un unt? kerrygold-yellow        Nu pot să concep micul dejun fără unt și nici prin cap nu-mi trece să-l înlocuiesc vreodată cu margarină (poate nu știați asta, dar eu de când am auzit că margarina are aceeași structură moleculară cu cea a plasticului nu mai pot nici măcar să o gust). Pentru mine untul e sfânt, or fi de vină și frustrările adunate în tinerețe dar un pachet de unt pe masă reprezintă o anumită bunăstare. Iar dacă acum am posibilitatea să aleg un unt de calitate, Kerrygold pe numele lui, galben și fără ca jumătate din el să fie apă, cu atât mai bine. Ca să aveți un grad de comparație, adică punctul de la care am plecat în această tiradă despre unt, luați de citiți un fragment dintr-o scrisoare pe care am trimis-o părinților mei, cândva în anii ’80… Întrebări? :)scrisoare

Share This:

Citește mai mult

acoperis ioana spune

7 verbe pentru 7 zile #21

Am avut o săptămână destul de plictisitoare și care nu prea mi-a adus bucurii în afară de weekendul prelungit pe care tocmai îl sărbătoresc și

  • Mi-am adus aminte că am uitat să vă spun despre ravagiile pe care le-a făcut tornada de săptămâna trecută. Nu a durat mai mult de un minut dar pe unde a trecut a lăsat urme oribile, ce vedeți în poză este acoperișul de pe blocul nostru, fotografiat de la geamul meu, acoperiș pe care îl aveam de 16 ani. L-a luat pe sus și l-a trântit de pământ de parcă ar fi fost o jucărie dar marele noroc a fost că nu a rănit pe nimeni. Cum s-ar spune, în tot răul este-un bine. Bine că n-a murit nimeni.acoperis ioana spune
  • Am hrănit câinii, trei la număr, în fiecare zi pentru că Vlad a fost plecat la mare. Mi-a făcut bine plimbarea din fiecare seară și mai ales mi-a făcut bine compania lor. Sunt așa de iubitori și așa de recunoscători, încât n-ai cum să nu-i îndrăgești pe loc și, spre deosebire de pisici, te poți înțelege cu ei.
  • Am copt vinete pentru iarnă. E o tradiție de care nu mă pot rupe deși am ajuns ca iarna să nu mai apreciem (nici eu, nici ceilalți din familie) salata de vinete așa ca pe vremuri și cu toate astea simt nevoia să umplu un sertar de la congelator cu pachețele gata pregătite :) Încă funcționez din inerție și nu știu pentru cât timp de acum înainte, probabil la un moment dat o să mă opresc, dar deocamdată mă laud cu cele șase pachețele. vinete ioana spune
  • Am donat o sacoșă mare de haine și o grămadă de cosmetice unor fete gemene și amărâte care au terminat liceul anul acesta. S-au bucurat foarte tare, eu la fel, și sper să nu pierd legătura cu ele pentru ca pe viitor să mai pot repeta figura.
  • Am citit o carte pe care am câștigat-o la un concurs Trei indicii ale unei slujbe mizerabile de Patrick Lencioni și deocamdată nu m-am regăsit în niciunul dintre cele trei indicii, deci e de bine :) Cartea este una oarecum motivațională și prezintă un studiu de caz sub forma unei povestiri, se bazează pe întâmplări reale, este plăcută la citit și, așa cum își propune, îți dă energia necesară începerii unei revoluții :)
  • M-am săturat de toate părerile, opiniile și aberațiile despre Regina Ana. Cu cât cel care comentează este mai neinformat, cu atât strigă mai tare și încearcă să-și impună punctul de vedere. Nu înțeleg cum pot unii să aibă tupeul ca, necunoscând o boabă de istorie, să-și dea părerea despre un domeniu total străin. Habar n-au care e diferența dintre Carol I și al II-lea, nu știu cine a fost Regina Maria, nu știu ce a făcut, cărui rege i-a fost soție… lucruri elementare și, cu toate astea o grămadă de neaveniți s-au transformat peste noapte în experți în ale uzanțelor regale
  • Am testat serviciul #suportclientinonstop de la #flanco. Acesta este de fapt un call center gândit pentru a răspunde în cel mai scurt timp întrebărilor clienților și, așa cum îi spune numele, este disponibil 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Flanco își propune să răspundă la orice apel în maxim 40 de secunde ceea ce mi se pare un obiectiv extrem de ambițios. Am sunat la ei într-o zi de duminică și am rămas foarte plăcut impresionată de viteza de reacție iar dacă vreți să vedeți experiența mea cu acest serviciu, vă invit să urmăriți filmulețul de mai jos:

Share This:

Citește mai mult

Obligatoriu de luat în vacanță

        V-am povestit faza cu Wizz-ul, când am vrut să-mi iau bilet de avion (de fapt mi-am și luat) dar până m-am dezmeticit eu, adică 5 minute, biletele se scumpiseră deja cu 100 de lei. Se pare că așa se întâmplă la companiile low cost, dacă un user pare interesat de o anumită destinație și dată de plecare și intră de mai multe ori pe site căutând același lucru, automat biletele se scumpesc. Nu pot să bag mâna în foc că e adevărat, dar pentru că mie mi s-a întâmplat acest lucru, înclin să cred că da. Și pentru că pe mine, care mă consider mare specialistă în a prinde reducerile de orice fel, mă doare sufletul când trebuie să dau un leu în plus, m-am ambiționat în a nu le da celor de la Wizz prețul cerut. Am vrut să văd, deci, care pe care :) Și, pentru prima oară, nu mi-am mai cumpărat bilet pentru bagaj mare de mână (de cală nu-mi iau niciodată) tocmai ca să mă încadrez în prețul inițial și am avut o mare satisfacție.

        Deși am avut un pic de emoții gândindu-mă că nu o să mă descurc dacă nu car juma’ de casă după mine, ideea  s-a dovedit excelentă și de acum înainte o să călătoresc doar în acest stil minimalist, mult mai comod și fără bătăi de cap. E drept că într-o zi a trebuit să-mi spăl tricoul dar acesta a fost singurul minus și pentru cinci minute de treabă, chiar nu merită să plătești taxă de bagaj. Din păcate, geanta pe care am cărat-o după mine are deja mai mult de 10 ani și dă semne grave de oboseală, și-a făcut pe deplin datoria și a fost foarte bună în primul rând pentru că era extrem de ușoară fiind din material textil. Am luat-o nu doar la avion ci am purtat-o și prin oraș sau la plajă ca să-mi țin o sticlă de apă, un sandwich și mai știu eu ce nimicuri absolut necesare.  viber image        Tot cu așa ceva vreau să o înlocuiesc doar că m-am gândit că ar fi mult mai bine dacă mi-aș lua un rucsac în loc de o geantă purtată pe umăr. Am găsit modelul acesta de rucsac mic care îmi place și care mi se pare foarte potrivit ca dimensiune și, având în vedere că nu este rigid,  se încadrează foarte bine la ce îmi trebuie mie, adică aș putea pleca în orice excursie cu el. rucsacuri        Singura dilemă pe care o am este dacă să îl aleg pe cel gri sau pe cel albastru dar cred că va fi cel gri pentru că este o culoare antijeg.

      Faza faină este că pe site-ul pe care am găsit rucsacul (zorilestore.ro) este o campanie super-mișto pentru clienți: cumperi orice produs de pe site până pe 21 august și intri automat într-o tragere la sorți din care vor rezulta trei câștigători care vor ajunge la mare în Vama Veche, cu încă 7 prieteni fiecare. Toți cei 24 de norocoși (3 castigători cu câte șapte prieteni fiecare) au camparea (paturi) în Cortul celor Șapte Simțuri și micul dejun asigurate, în perioada 26-29 August. Iar cazarea va fi specială, pentru că o să fie la Sandalandala, cel mai cool loc de camping din Vama Veche. Acuma eu nu știu cât de cool  e pentru că n-am mai fost în Vamă de când cu îndrăgosteala de Grecia și Thassos-urile ei dar dacă o să câștig, jur că o să iau cu mine 7 cititori ai blogului așa că țineți-mi pumnii :)

Share This:

Citește mai mult

nervi

N-o mai enervați pe fiică-mea

        Mare dreptate a avut Cristina atunci când a filmat clipul de mai jos și nu m-am putut abține să nu râd iar dacă vreți și voi să aflați ce o enervează maxim pe fiică-mea, rupeți-vă 1 minut și 4 secunde din timp și urmăriți filmulețul.

        Acuma nu știu ce să zic, eu nu cred în deochi/ descântece/ farmece/ vrăjitorii și alte bulbucăreli din astea cu iz medieval, dar ceva roșu la mânuță nu cred c-ar strica. Just in case :) Și cum Silvia va împlini un an pe 13 iunie, m-am gândit să-i iau o brățară simplă, un charm mic pe un fir roșu, unul din modelele pe care le-am găsit aici. Ar arăta foarte drăguț pe mânuța ei grăsuță plus că aș elimina unul din motivele pentru care tănticile se leagă de fii-mea călcând-o pe bătături :) b4

        Și dacă  îi iau Silviei o brățară, poate n-ar fi rău să mă răsfăț un pic și pe mine că tot vine ziua mea. Din observațiile empirice pe care le-am acumulat până la această vârstă, am constatat că dacă aștept să primesc bijuterii sub formă de cadouri, aștept degeaba :) Nu-mi rămâne deci decât să mă cadorisesc singură cu o bijuterie personalizatăpoate un lănțișor cu un medalion în formă de bănuț pe care cei de la lovebird.ro o să graveze ce vreau eu. Numai că deocamdată nu știu ce vreau, oare să le cer să scrie Și mâine e o nouă zi, unul din citatele mele preferate? Sau aveți voi alte idei?lant

Share This:

Citește mai mult

Poze și amintiri

        Îmi place să  adun poze de la orice eveniment, întâmplare, întâlnire, vacanță, reuniune, nuntă… de oriunde și de oricând. Adică nu chiar de oriunde. Am văzut că sunt unii care fac poze la înmormântări și asta mi se pare ceva horror dar cine sunt eu ca să-i judec pe alții? Fiecare face cum vrea deși eu cred că de întâmplările triste ar trebui să ne îndepărtăm cât de repede putem. De ce am vrea să rememorăm supărări și zile tragice?… Nu o să dezvolt acest subiect pentru că despre altceva vreau să vă vorbesc astăzi. Cândva, anul trecut, vă arătam albumele mele de fotografii și vă povesteam cum îmi place mie să le păstrez astfel încât să le am la îndemână tot timpul și să nu trebuiască să caut în calculator printre mii de alte poze atunci când vreau să văd ceva. Și, de altfel, mă atrage această plăcută îndeletnicire: să stau în casă la căldurică și să mă uit la albume cu o cană de ceai în față atunci când afară e totul înghețat bocnă. Pentru că doar atât am făcut eu astăzi având în vedere că o răceală foarte urâtă m-a ținut în pat.

        Da, e frumos să ai amintirile pe hârtie, deși… Uitați-vă și voi la pozele astea și spuneți-mi ce vă sare în ochi?

album ioanaspune

        Eu sunt autoarea acestor minunate fotografii unde 80% din imagine reprezintă cerul :) Cum naiba am putut să le încadrez așa, nici eu nu pot să-mi dau seama. În cea de jos mai aveam un pic și copiii ieșeau cu totul din cadru. Atâta am putut, atâta am făcut. Era înainte de epoca digitală când încă se lucra cu role de filme iar rezultatul îl vedeai doar după developare. Dar așa cum sunt, mizerabile, pozele astea sunt amintirile mele dragi de când erau copiii mici și reprezintă, cât de cât, niște instantanee diferite față de pozele când eram eu pionieră și stăteam în poziție de drepți, cu mâinile pe lângă corp și cu privirea ațintită drept înainte :)

        După rateurile astea am început să mai citesc și eu cum stă treaba cu arta fotografică și am mai învățat una-alta astfel încât acum pozele mele arată muuuult mai bine (de altfel, mai rău nici nu se putea) iar faptul că acum pot să fac zeci de poze din care să aleg doar una este, evident, un mare avantaj. Cu toate astea, se întâmplă adesea ca atunci când prind cadrul perfect să îmi scape calitatea imaginii oricât de performant ar fi telefonul (pentru că acum am renunțat la aparatul de fotografiat și fac poze doar cu telefonul). Din cauza luminii sau  din cauză că mi-a tremurat puțin mâna, pozele nu sunt întotdeauna de nivel profesionist… așa cum aș fi vrut să fie poza de mai jos care mi se pare superbă dar, din păcate, este foarte neclară. În mod cert, nu este o poză profi.

12065503_10153759266129974_236226492615149133_n

        Pozele făcute de profesioniști arată întotdeauna altfel, adică se vede o diferență de la cer la pământ numai că pe aceștia nu-i poți avea întotdeauna lângă tine așa că sunt numeroase momentele în care trebuie să fii tu însuți pe fază pentru a imortaliza amintiri. Mare noroc cu progresul tehnologic care ne dă acum posibilitatea de a ne desfășura în voie talentele artistice. I-am făcut astfel Silviei mii de poze iar Jax (rottweilerul) a căzut pe planul doi. Înainte să apară ea pe lume, Jax era vedeta pe care o fotografiam în toate ipostazele și am început de cînd era mic-mic și dormea în geamantan până s-a făcut ditamai zdrahonul de 5o de kile. Pentru mine, amintirile cu copii și căței sunt cele mai frumoase și cele mai dragi.

jax

        Totuși, dacă stau să mă gândesc bine ce mi-a adus tehnologia, în afară de pozele clasice pe care le fac și eu ca toată lumea, mi-a adus posibilitatea de a păstra gânduri și cuvinte rostite în momente unice în viață. Și nu mă refer la înregistrări video în care de multe ori emoțiile deformează puțin naturalul ci la screenshot-uri de pe telefon cu dialoguri pe WhatsApp, pe Viber, Skype sau orice altă aplicație care te lasă să scrii.

Screenshot_2015-06-13-03-39-44

        Dialogul pe care l-am avut cu Cristina în noaptea în care s-a născut Silvia este de neprețuit. Sigur că rămân și pozele care fac cât o mie de cuvinte dar suprapuse toate se recreează o întreagă atmosferă și pot să simt din nou și din nou aceeași emoție. Altfel, peste ani,  cine și-ar mai aminti care au fost primele reacții la aflarea unei astfel de vești? Sau primele cuvinte pe care le-a folosit Cristina în descrierea fetiței? Nu știu dacă pot să spun că acesta e cel mai important moment pe care l-am păstrat în secvențe foto dar, în orice caz, este cel mai inedit. Nu este o poză în adevăratul sens al cuvântului, este doar o amintire dragă mai presus de orice artă. Iar pentru adevăratele poze cu bebelușul nou născut i-am lăsat pe profesioniști să se ocupe și au ieșit perfecte pentru o copertă de revistă.

  Am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.

 

Share This:

Citește mai mult