bagaje

Last minute

         Last minute, last chance, last summer day… Plec în vacanță. Mâine. M-am hotărât pe ultima sută de metri când încă vara nu s-a terminat. Am găsit o ofertă de nerefuzat și care se încadrează perfect în zilele disponibile (și în buget) așa că nu m-am împotrivit deloc atacului de spontaneitate care m-a cuprins. M-am hotărât pe loc. Adică brusc, instantaneu și dintr-odată :)
         Există totuși un mic inconvenient, dacă pot să îl numesc așa, atunci când cedezi tentației de a planifica o călătorie de pe o zi pe alta. Sari peste o etapă. Mie îmi lipsește perioada pregătirilor, și aici nu mă refer la făcutul bagajelor, ci la acea perioadă în care visezi și îți imaginezi cum va fi locul în care vei ajunge, perioada în care îți faci planuri cu locurile de vizitat și cauți pe internet impresii ale altor călători. Perioada aceea în care numeri zilele care au mai rămas până la plecare, faci cumpărături speciale și îți probezi toate hainele din vacanța trecută. De toate astea  nu am avut parte anul acesta pentru că totul a venit ca un uragan.
         Vineri am găsit oferta pe internet,  am plătit la bancă, am primit contractul pe mail, l-am semnat, scanat și trimis înapoi, mi-am făcut asigurarea de călătorie și după câteva ore am apucat să răsuflu fericită. Pentru că luni plec în Grecia, în insula Corfu.
         Acum îmi fac bagajul și sper că nu am uitat nimic din lista scurtă pentru vacanță .
 

Share This:

Citește mai mult

P8290815

Pâine și circ

         La fel ca în Roma antică se pare că doar de atât avem nevoie pentru o viață fericită. Și nu o spun în sens peiorativ. Dar cu burta plină și distracție cât cuprinde cine mai are timp și chef să își pună probleme existențiale ? sau să se gândească de ce salariile membrilor ASF sunt de ordinul a zeci de mii de euro, de ce un primar din București privatizează spațiile verzi din jurul blocurilor sau de ce există corupție într-o instituție care are ca scop anticorupția. Până la urmă viața trebuie trăită din plin, cu bucurii în fiecare zi.
         Zilele orașului e o sărbătoare care deja are tradiție în fiecare urbe indiferent cât de mică ar fi. De la Botoșani la Zimnicea și de la Constanța la Timișoara nu există să treacă o vară fără concerte plătite de primării,  valuri de bere , târguri de meșteșugari, carusele, mici, fasole cu ciolan, focuri de artificii, ansambluri folclorice, cetățeni de onoare, kurtos colaci, stegulețe, vată de zahăr și personalități politice.
         Turda se integrează perfect în acest peisaj cu 3 zile de festival în fiecare an. Sărbătoarea a început azi, la Primărie, cu ceremonia oficială de deschidere. Bine organizată și cu intrare liberă.
         Pentru cei interesați de un pic de can-can: în primul rând din prezidiu, în gri, este Elena Udrea. Extrem de zâmbitoare și primind cu drag voturi.
         În timp ce se țineau discursurile de rigoare la expoziția de flori se făceau ultimele pregătiri:
         Iar în centrul orașului începuse animația cu expoziții de mașini și momente artistice ale copiilor:
 

         De băgat la ghiozdan nu era nici o problemă pentru că mâncare era literalmente pe toate gardurile. Incepând de la grătare, cârnați, mici, pește fript și orice altceva cu minim 1000 de calorii pe porție până la celebrii colaci ungurești și înghețata londoneză:

 
 
         Chiar și cu puțini bani aveai ce să cumperi . De exemplu cu 5 lei puteai să alegi 3 icoane sau 3 produse cosmetice în funcție de preferințele personale. Pentru suflet sau pentru înveliș.
 
 

           Iar copiii au fost cei mai fericiți. Asta în cazul în care părinții erau de acord să le plătească o plimbare într-un balon pe apă sau să își încerce norocul la roată.
 


          De dimineață terasele arătau curate și pline de flori așa că eu spun să ne bucurăm de zilele frumoase de vară și să nu ne mai gândim la tot ce vedem la televizor. Pentru că aleșii vor să vedem altceva. Adică partea frumoasă a vieții :)
 

          Deci, ne vedem în centrul Turzii ?
 
 

Share This:

Citește mai mult

2-bratari

Kids Business

         Zilele trecute mergeam liniștită pe stradă când am întâlnit două fetițe cam de 8-9 ani care m-au abordat cu un zâmbet pe toată fața : Vreți să cumpărați niște brățări ? M-am oprit mirată să văd despre ce este vorba.
         Aveau o cutie dreptunghiulară, din plastic transparent, probabil la origine o cutie mare de înghețată. Au deschis capacul și mi-au arătat o mulțime de brățări din elastic viu colorate. Să fi fost 50-60 de bucăți. Arătau frumos și îți luau ochii cu toate că erau amestecate și nu erau puse în nici o ordine. Le întreb de unde le au și îmi răspund deodată că ele singure le-au împletit.
         – Bine, zic, ca să intru în jocul lor, cumpăr.
         – Câte cumpărați ? sar ele repede.
         – Păi una, câte să cumpăr ? Cât costă una ?
         – 1 leu, mi se răspunde, dar să știți că astea nu se poartă doar câte una. Trebuie să vă puneți mai multe pe mână ca să arate frumos.
         – I-auzi, dar de unde știți voi cum se poartă ?
         – Am văzut la televizor ! Și Mihaela Rădulescu are multe de tot.
         Cu asta m-au dat gata. Dacă Mihaela, care este o divă,  are brățări din elastic, eu de ce n-aș avea ? Am ales două brățări, le-am plătit și apoi am mai stat puțin de vorbă cu ele.

         Le-am întrebat de unde au învățat să împletească și de unde își procură materia primă. Am aflat cu stupoare că au învățat de pe YouTube și că elasticele le cumpără de la magazinul chinezesc. Inutil să mai spun că de cum am ajuns acasă am căutat pe YouTube lecțiile de împletituri în care cele două copile erau deja experte. Și am găsit o mulțime de filmulețe, dacă vreți să vedeți unul, îl găsiți aici . Între noi fie vorba am căutat și poze cu Mihaela Rădulescu și am găsit-o frumoasă ca întotdeauna și cu multe brățări pe mâini. Deci fetele aveau dreptate.
 
                  M-am gândit mult la această întâmplare, la spiritul antreprenorial pe care îl aveau cele două. E clar că principiile vânzării le aveau în sânge fără să le fi învățat de la nimeni. Lucrau perfect în echipă și se completau reciproc. Nu era un joc în care să își imagineze că vând pietricele pe post de bomboane și praf de cărămidă roșie pe post de boia de ardei. Ele cumpărau materiale, produceau un produs finit și apoi îl vindeau. O mică afacere pentru zilele de vacanță. O afacere în care plăcerea de a împleti se suprapunea cu utilul și cu un rezultat concret. Pentru că brățările sunt purtabile, nu sunt de jucărie:

          Întrebarea care îmi vine acum în minte este dacă gândirea de afaceri este ceva înnăscut, ca un oricare alt talent, sau se poate învăța pe parcurs.
         Cu toţii avem idei de proiecte sau de afaceri, dar uneori ne e teamă sau nu ştim cum să le pornim. Foarte mulți dintre noi ne dorim să fim proprii noștri șefi dar entuziasmul copilăriei ne scade cu fiecare an care trece peste noi. Cu toate astea cred în continuare că dacă avem o idee și ne dorim cu tot prețul să o punem în practică cu puțin ajutor orice devine posibil. Și bineînțeles pasiune și multă muncă.
         V-ați gândit vreodată că ceea ce ne lipsește pentru a ne pune în practică ideea de afaceri este faptul că nu suntem înconjurați de persoane entuziaste și că trăim într-un mediu ostil unei astfel de perspective? Poate că ar trebui să schimbăm asta.
         În perioada 14 – 20 septembrie, la Pensiunea Speranţa din Predeal, se va organiza şcoala de antreprenoriat Start Me Up, singura şcoală de acest gen din România. E o săptămână altfel unde oamenii știu să asculte, nu iau în derâdere nici o idee și nu te trimit înapoi la serviciul călduț, plătit prost dar sigur.
         În cadrul școlii se formează echipe, se generează idei de afaceri şi ulterior se dezvoltă concepte viabile de business. Toate astea lucrând alături de un trainer internaţional, antreprenori şi investitori consacraţi din România. La final ideile se validează prin prezentarea în faţa unui juriu de specialitate și se stabilește un clasament.
         Aceasta poate fi o rampă de lansare a afacerii tale și poate însemna reinventarea ta ca antreprenor. Te tentează astfel de cursuri ?
 
        
 
        

Share This:

Citește mai mult

avocado

Guacamole – varianta românească

         După cum vă spuneam aici ,  nu demult am descoperit fructul de avocado care îmi place tot mai mult pe zi ce trece. Pe lângă reputația pe care o are de a fi un aliment sănătos, cu multe beneficii pentru organism, este extrem de bun la gust. Se găsește în supermarket și costă 4-5 lei bucata.

         Din avocado se face celebrul sos mexican  guacamole care se servește în multe restaurante  alături de tortilla (niște chipsuri în formă de triunghi făcute din mălai). La fel ca și guacamole, tortilla vine din Mexic.

Tortilla chips
         Aceste mici tortilla, se înmoaie în guacamole și merg foarte bine lângă o bere rece.
         Guacamole se face foarte ușor, în maxim 10 minute, și nu necesită foc. Un motiv în plus ca să îl prepar cât de des pot. De asemenea nimic nu trebuie măsurat sau cântărit, totul se pune după gust. Dacă aveți în cămară ceea ce se vede în poză puteți să vă apucați de făcut guacamole:

         Este foarte important ca fructul să fie copt suficient. Asta se vede la pipăit, trebuie să fie puțin moale, nu tare ca piatra, mă tot gândesc cu ce să îl compar… poate cu o clementină, dar nu una fleșcăită. În orice caz, eu nu am găsit niciodată în magazin avocado suficient de copt și a trebuit să îl las pe bufetul din bucătărie 3-4 zile astfel încât să îl pot folosi. Prima și prima dată am dat greș pentru că nu era copt suficient. L-am tăiat și nu am putut să îi desprind coaja. Iar miezul era mult prea tare și nu am putut să îl zdrobesc cu furculița.
         Fructul se taie în două, se scoate sâmburele (care este foarte mare și alunecos). Cu o linguriță se scoate miezul pe care apoi îl zdrobim cu furculița într-un castron. Unii îl pun în blender dar eu nu consider că este necesar și nici nu îmi place să devină o pastă lichidă.

         Din nou un lucru foarte important: să adăugați zeama de lămâie de la început pentru că altfel fructul se oxidează foarte repede și își schimbă culoarea într-un maro urât. Sare trebuie pusă destul de multă pentru că avocado cere acest lucru. Ceapa (de preferință verde pentru că e mai soft) se adaugă tăiată mărunt (evident) iar chilly se pune după gust. Iar dacă aveți ardei iute proaspăt, cu atât mai bine, puteți să înlocuiți chilly cu ardei. Și cam atât. Rețeta originală presupune și frunze de coriandru proaspăt tocat. Nu am găsit niciodată  la magazin, am pus coriandru uscat. Dacă am avut și din ăla, dacă nu, am sărit peste și a fost foarte bun și fără. Iar unii adaugă suc de roșii. Eu  nu am pus niciodată pentru că așa mi-a spus Laura și mi-a plăcut cum a ieșit rețeta ei.
         Arată ca o salată de vinete dar nu seamănă deloc la gust cu ceva autohton. Eu îl mănânc cu pâine prăjită și cu roșii iar dintr-un avocado se pot sătura două persoane la un mic dejun sau o cină ușoară.

         Bineînțeles că merge și cu tortilla (în varianta trendy)  dar deja asta presupune bere, prieteni, weekend, distracție… E altceva :)
 

Share This:

Citește mai mult

pelican

Plan pentru 2015 – Delta Dunării

         Nu-mi vine să cred că mai sunt doar câteva zile de vară și iar nu am ajuns în deltă… ”iar”. Adică niciodată. Da, nu am fost niciodată în Delta Dunării. Și îmi doresc nespus de mult să ajung după câte lucruri frumoase am citit și am văzut în poze. Ultimul termen pe care mi-l dau este vara lui 2015 și cam asta  îmi doresc să fac :
         1 Să văd pelicanii de-aproape. Să-i văd cum pescuiesc , cum umblă pe uscat, cum își iau zborul, cât de mari sunt și dacă scot vreun sunet. Una din primele mele jucării a fost un pelican de lemn, pe rotițe, pe care îl plimbam trăgându-l de sfoară iar el își deschidea și închidea ciocul. Mi-era foarte drag și pentru că încă nu vorbeam bine îi spuneam picalan. De-atunci mi-a rămas în minte ca fiind o pasăre foarte simpatică dar pe care nu am văzut-o niciodată în realitate.

         2 Să mănânc pește dimineața, la amiază și seara. Pentru că îmi place foarte mult dar eu nu știu să îl gătesc decât prăjit în făină albă sau în mălai. Iar borș de pește nu am mâncat decât de vreo două ori în viața mea și mi-a plăcut la nebunie. Deci mi-ar plăcea să devin, pentru câteva zile, piscivoră.

         3 Să văd cu ochii mei cât de adâncă este apa, ce culoare are și cum se împletește cu pământul. Cât este apă și cât este pământ pentru că nu pot să-mi imaginez dacă apa este limpede sau totul pare mlăștinos. Vreau să văd cât de caldă este și ce gust are. Da, o să o gust apa și nu o să mor din asta. Am obiceiul ca în orice loc nou ajung să beau, sau cel puțin să gust, din apa pe care o beau localnicii. Mi se pare că așa intri cel mai ușor în atmosfera locului. Cea mai rea apă pe care am băut-o vreodată a fost la Zimnicea. O apă sălcie și călduță, cu toate că abia scoasă din fântână. Ciudat că după două săptămâni de băut o astfel de apă te obișnuiești și nu îi mai simți gustul.
         4 Să aud cum vorbesc lipovenii între ei și să învăț câteva cuvinte, nu neapărat rusești ci nume de obiecte care în zona mea nu există. Să mă lămuresc ce este ăla un zăvoi, ce este un grind și dacă este vreo diferență între lotcă și barcă.
         5 Să mă plimb cu barca. Dar vreau să fie neapărat cu vâsle, în nici un caz cu motor pentru că ar face zgomot și ar speria toate vietățile. Iar dacă aș avea ocazia să mă urc într-un canoe aș fi cu adevărat fericită. Habar n-am dacă există așa ceva în deltă sau doar imaginația mea face astfel de asocieri datorită faptului că Ivan Patzaichin vine de acolo. Îl admir enorm pe omul ăsta, l-am urmărit de-a lungul timpului la toate olimpiadele și regret că acum câțiva ani n-am avut curajul să mă duc să-i spun acest lucru atunci când ne-am intersectat în holul unei clădiri din București.

         Și în plus, Ivan Patzaichin continuă să aducă valoare țării printr-o mulțime de inițiative care promovează delta și ecoturismul. Săptămâna viitoare (între 29 şi 31 august) Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 organizează la Tulcea a patra ediţie a RowmaniaFest – Festivalul Internațional al Bărcilor cu Vâsle. Mi-ar plăcea extraordinar de mult să pot ajunge și eu. Dacă vreți să aflați mai multe despre acest eveniment și despre ceea ce face marele sportiv pentru a promova ecoturismul și delta puteți să o faceți aici  .
         Tot ce aș face în excursia mea în deltă aș vrea să fie curat și ecologic. Aș vrea să dorm într-o casă tradițională (dacă mai există) și în nici un caz nu aș sta la complexe turistice cu stele. Nu mi-e dor de cinema, piscine, săli de fitness, biliard sau discoteci. Când o să ajung în deltă o să vreau doar să ascult liniștea și să mă bucur de natură.
         Voi, cei care ați fost deja acolo, ce credeți că ar trebui să văd neapărat ?

Share This:

Citește mai mult