Guacamole – varianta românească

         După cum vă spuneam aici ,  nu demult am descoperit fructul de avocado care îmi place tot mai mult pe zi ce trece. Pe lângă reputația pe care o are de a fi un aliment sănătos, cu multe beneficii pentru organism, este extrem de bun la gust. Se găsește în supermarket și costă 4-5 lei bucata.

         Din avocado se face celebrul sos mexican  guacamole care se servește în multe restaurante  alături de tortilla (niște chipsuri în formă de triunghi făcute din mălai). La fel ca și guacamole, tortilla vine din Mexic.

         Aceste mici tortilla, se înmoaie în guacamole și merg foarte bine lângă o bere rece.

         Guacamole se face foarte ușor, în maxim 10 minute, și nu necesită foc. Un motiv în plus ca să îl prepar cât de des pot. De asemenea nimic nu trebuie măsurat sau cântărit, totul se pune după gust. Dacă aveți în cămară ceea ce se vede în poză puteți să vă apucați de făcut guacamole:

         Este foarte important ca fructul să fie copt suficient. Asta se vede la pipăit, trebuie să fie puțin moale, nu tare ca piatra, mă tot gândesc cu ce să îl compar… poate cu o clementină, dar nu una fleșcăită. În orice caz, eu nu am găsit niciodată în magazin avocado suficient de copt și a trebuit să îl las pe bufetul din bucătărie 3-4 zile astfel încât să îl pot folosi. Prima și prima dată am dat greș pentru că nu era copt suficient. L-am tăiat și nu am putut să îi desprind coaja. Iar miezul era mult prea tare și nu am putut să îl zdrobesc cu furculița.

         Fructul se taie în două, se scoate sâmburele (care este foarte mare și alunecos). Cu o linguriță se scoate miezul pe care apoi îl zdrobim cu furculița într-un castron. Unii îl pun în blender dar eu nu consider că este necesar și nici nu îmi place să devină o pastă lichidă.

         Din nou un lucru foarte important: să adăugați zeama de lămâie de la început pentru că altfel fructul se oxidează foarte repede și își schimbă culoarea într-un maro urât. Sare trebuie pusă destul de multă pentru că avocado cere acest lucru. Ceapa (de preferință verde pentru că e mai soft) se adaugă tăiată mărunt (evident) iar chilly se pune după gust. Iar dacă aveți ardei iute proaspăt, cu atât mai bine, puteți să înlocuiți chilly cu ardei. Și cam atât. Rețeta originală presupune și frunze de coriandru proaspăt tocat. Nu am găsit niciodată  la magazin, am pus coriandru uscat. Dacă am avut și din ăla, dacă nu, am sărit peste și a fost foarte bun și fără. Iar unii adaugă suc de roșii. Eu  nu am pus niciodată pentru că așa mi-a spus Laura și mi-a plăcut cum a ieșit rețeta ei.

         Arată ca o salată de vinete dar nu seamănă deloc la gust cu ceva autohton. Eu îl mănânc cu pâine prăjită și cu roșii iar dintr-un avocado se pot sătura două persoane la un mic dejun sau o cină ușoară.

         Bineînțeles că merge și cu tortilla (în varianta trendy)  dar deja asta presupune bere, prieteni, weekend, distracție… E altceva 🙂