better

Better than sex

         Constatasem de mult numele din ce în ce mai ciudate scrise pe etichetele produselor cosmetice. Unele mă făceau să zâmbesc iar altele mi se păreau de o naivitate copilărească. Ultima descoperire însă mi s-a părut prea șocantă ca să nu împărtășesc cu voi uimirea.

Să presupunem că într-o bună zi cineva, admirându-mi genele, m-ar întreba ce rimel folosesc iar eu ar trebui să îi răspund: ”better than sex” . Ar crede că n-a auzit bine.

         Nu e o glumă, chiar așa se cheamă și l-am cumpărat din Sephora. E marca Too Faced. Tot de la Too Faced mai am două farduri de ochi în nuanțele Sexspresso și Like a Virgin. A, ba nu, mai am și Label Whore!
         Un alt exemplu e de la Nars, o marcă de cosmetice destul de scumpă. Sunt de foarte bună calitate, se găsesc pe strawberrynet.com și au scos un fard de obraz care le-a înnebunit pe toate fetele pasionate de beauty.  Se numește Orgasm.
         E o culoare mată, intensă și se potrivește aproape oricărui tip de ten. Varianta pentru seară, cu un pic de glitter auriu în compoziție se numește Super Orgasm. Ca să facem diferențierea clară, nu? Tot Nars a scos pe piață G-Spot, un baton multifuncțional care poate fi aplicat pe ten, pe buze , pe pleoape sau chiar pe corp și arată ca un ruj:
         Ciudate nume, nu? Oare celor de la departamentul marketing le zburdă imaginația pe câmpii? Sau poate prin alte locuri?
         Dar ce să mai spui când însăși numele companiei producătoare sună zgubilitic ? Soap & Glory! de zici că e un îndemn la luptă în timpul războaielor romane :) Soap & Glory n-am văzut decât în Marea Britanie. Au geluri de duș, spumante de baie și tot felul de loțiuni de corp care miros absolut demențial. La ”botezul”  produselor de machiaj au luat-o însă razna rău de tot. Sexy mother pucker este un creion de buze. What??
         9 grame de pudră translucidă se cheamă One heck of a blot iar pudra compactă – Kick ass.
         După ce auzi toate bazaconiile astea, jocurile de cuvinte folosite în denumirea altor produse ți se par poate prea soft chiar dacă sunt extrem de amuzante. Merry Kiss Much este un balsam de buze, Endless Glove este o cremă de mâini iar Love at First Blush este un fard de obraz. La untul de corp Orangeasm cred că s-au inspirat un pic, un pic de la Nars.
         În topul numelor simpatico-ciudate date ojelor cred că pe primul loc se află OPI. 20 Candles on My Cake , Blushingham Palace, Don’t Socra-tease Me!, I’m Not Really a Waitress, Not So Bora-Bora-ing Pink … Mă opresc aici deși lista e foarte lungă.
         Pentru voi care este numele cel mai haios pe care l-ați întâlnit vreodată la un produs cosmetic?

Share This:

Citește mai mult

eu-viena

Viena la super ofertă

         Când îmi intră în cap o idee, orice
s-ar întâmpla, nu mai poate fi scoasă de acolo. O să vă dau un
exemplu povestindu-vă despre cea mai nonconformistă
vacanță a mea.
         În urmă cu câțiva ani, în timp
ce pierdeam vremea pe internet în cel mai plăcut mod posibil, am
dat peste o super-ofertă de bilete de avion la Viena. Nu mai știu
cât costau dar era un preț de ziceai că nu poate fi decât o țeapă
(deși nu era). Ceva în jur de 40 de euro dus-întors. Mi s-a lipit
gândul la biletele alea și am început să fac socoteli cum aș
putea face să plec la Viena. Stăteam foarte prost cu banii în perioada aceea. Totuși în
câteva ore am hotărât că și de-ar fi să dorm pe stradă tot o
să plec. Cum s-ar zice, m-am aruncat cu capul înainte. Așa că,
împreună cu Cristina, ne-am cumpărat bilete de avion pentru
începutul lui decembrie, adică peste o lună. Urma să petrecem o
vacanță specială de trei zile în Austria. Nu era o destinație
exotică dar urma să vedem cum se pregătește Viena de Crăciun.

         Rămăsese problema dormitului . Asta cu statul pe străzi era o
glumă, nu ar fi fost posibil nici vara, darmite în decembrie! Așa
că am început căutările pentru cea mai ieftină variantă de
cazare.
         Și am găsit-o la Wombats
Hostel. De fapt Cristina a venit cu ideea hostelului pentru că eu în viața mea
nu mai fusesem la un
hostel,
nu știam exact nici ce este și nici la ce să mă aștept. A
fost cea mai interesantă și nonconformistă experiență legată de
călătorii pe care am trăit-o.
         În
primul rând reținerile pe care le-am avut legate de faptul că nu
m-aș fi încadrat în categoria de vârstă potrivită pentru
clienții hostelurilor mi-au fost spulberate de la bun început.
(Eram departe de anii studenției). Cel puțin aici, în hostelul
aflat în plin centrul Vienei, am văzut de la bebeluși de 5-6 luni
până la domni care erau nevoți să meargă sprijniți în cadru.
Toți se simțeau la fel de bine ceea ce înseamnă că hostelul nu e
numai pentru cei a căror vârstă începe cu
douăzeciși
de ani.

 
          Apoi mi-am pus o grămadă de întrebări legate despre cum aș
putea să dorm cu niște necunoscuți în aceeași cameră. Un hostel
înseamnă dormitoare cu 4, 6 sau chiar mai multe paturi, de obicei
suprapuse. Vreau să vă spun că am dormit foarte bine, într-o
noapte nici măcar nu am auzit când a intrat cineva și s-a instalat
în patul alăturat. Abia dimineața am văzut că era cineva sub
pătură. N-o să știu niciodată cine a fost pentru că seara, când
m-am întors, deja plecase.
         În
altă noapte am fost colegă de cameră cu o australiancă de vreo 30
de ani, extrem de comunicativă dar pe care o înțelegeam destul de
greu. Era cu rucsacul în spate de 3 luni prin Europa și avea în
plan o călătorie pe mai multe continente. Era de una singură și
fără nici o teamă. Am mai cunoscut două olandeze blonde și
frumoase care mâncau doar covrigi pentru că li se terminaseră
banii. Au fost foarte fericite când în frigiderul din sala de mese
de la subsol au găsit un raft întreg plin de mâncare și un
bilețel pe care cineva scrisese ”Poftă bună. Luați și mâncați,
noi nu mai avem nevoie.”

         Apoi
am dormit lângă o americancă, Jenny parcă o chema, care călătorea
fără nici un plan. Destinația următoare și-o stabilea în
funcție de oamenii și întâmplările care îi ieșeau în cale.
Ne-a întrebat o mulțime de lucruri despre România, despre Dracula
și Transylvania și părea hotărâtă să ne viziteze țara.

         Nu
ne-am deranjat unii pe alții în camera de hostel. Deși într-o
dimineață pe la ora 6 una din fetele care urmau să plece și-a
adunat bagajele și a foșnit timp de aproape o oră niște pungi pe
care le-a mutat de o sută de ori dintr-o parte în alta. Din când
în când ofta, se oprea un pic și o lua de la capăt cu foșnitul
și aranjatul. Apoi a plecat. Când m-am sculat am găsit sub masă o
pereche de cizme ugg și un bilețel pe care scria ”for you”,
adică ”pentru tine”. Sau ”pentru voi”, adică pentru cine se
nimerește. Am dedus că nu îi mai încăpuseră în bagaj. Pentru
că erau aproape noi le-am luat deși nu erau măsura mea și le-am
dat și eu mai departe.
         Cam
așa se întâmplă într-un hostel. Condițiile sunt foarte
basic
dar se creează repede
o mare comunitate, lumea este prietenoasă și dă dovadă de
respect. Nu am mai fost de atunci într-un hostel dar m-aș duce din
nou oricând cu mare plăcere și fără nici un fel de prejudecată.
Sigur că în cele 3 zile cât am stat acolo am vizitat aproape tot ce se putea vizita începând de la Palatul Schonbrunn, Hofburg, Belvedere, Catedrala Sf. Stefan, Opera și terminând bineînțeles cu magazinele de pe Mariahilfer Strasse. Tot orașul mirosea a vin fiert cu scorțișoară și asta a fost cam singura tratație care ne-am permis-o. În rest mâncam kebab de la toneta unui turc sau salam de la Penny. Dar cine se încurcă în astfel de amănunte când amintirile se leagă de cu totul altceva!

         În afara pozelor cu Viena pregătită de sărbătoare păstrez cu
drag în suflet oamenii pe care i-am cunoscut atunci. Atât de diferiți și totuși atât de comunicativi. Și
parcă de atunci sunt mai deschisă la orice fel de călătorie chiar dacă
iese din tipare și pare mai aventuroasă.

         Tare
îmi mai place să călătoresc… Caut mereu
oferte turistice și visez cu
ochii deschiși la
următoarea vacanță. Deja au început să apară ofertele de
early-booking pentru 2015! Am o vorbă care-mi place și care se aplică perfect în acest caz : niciodată nu e prea devreme
dar uneori poate fi prea târziu :)
         Am găsit o mulțime de destinații exotice de vis
pe
site-ul CND Turism – Vacanțe Speciale. Cel mai tare și mai tare mă tentează o excursie în Portugalia. Asta pentru anul viitor. Iar pentru acum nici nu știu ce să aleg: revelionul la Paris? sau la Barcelona? sau la Cannes? sau mai bine la Lisabona ca să știu la ce să mă aștept la vară.

         Voi ce părere aveți, unde ar trebui să mă prindă Anul Nou? Intrați vă rog pe site-ul CND Turism – Vacanțe Speciale și dați-mi o idee. Iar apoi spuneți-mi voi ce excursie ați alege de acolo ? 
         PS Nu vreau să vă influențez cu poza de mai jos dar în Santorini este magnific !
Santorini

         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Citește mai mult

Yaris2-250x250

Fericit cu Yaris. Oriunde

         Tu pe cine iubești mai mult ? pe mama sau pe tata ? … Ahhhh!!? După ce ajungi să scapi cumva de această întrebare stupidă, urmează, după câțiva ani,  alta : Tu la care ții mai mult, la ăla mic sau la ăla mare ? aici fiind vorba de odraslele proprii. Poți să răspunzi la așa ceva ? Evident că nu.
         Eu nu pot să răspund nici la întrebarea ”ție care îți place mai mult: Aygo sau Yaris” ? Pot eu să aleg între cei doi frați Toyota? Pot să-i șoptesc unuia ”tu ești preferatul meu dar vezi nu-i spune lui frate-tu” … Și de ce aș face-o când țin la fel de mult la amândoi și îmi sunt dragi în egală măsură?
         Dar azi parcă totuși îl iubesc un pic, un pic mai mult pe Yaris. Adică pe noul Yaris pentru că și-a schimbat look-ul și îi stă atât de bine că-ți vine să-l mănânci conduci. De fapt poate nu e corect să spun că îl iubesc mai mult ci doar că azi îl sprijin mai mult pentru că are nevoie să-i fac cunoscut concursul „Yaris în orașul tău” pe care l-a organizat cu ocazia reinventării sale. Și vă invit cu drag pe toți să participați.
         În ce constă concursul ? E un concurs de creație la care participanții trebuie să surprindă printr-o fotografie sau videoclip ipostaze inedite ale  noului Yaris prin oraș și cum acesta îi inspiră să fie fericiți la volan. Ipostaze inedite înseamnă poze sau filmulețe lângă clădiri renumite sau reprezentative, alături de personalități importante sau în ipostaze cu semnificație sentimentală care implică noul Yaris și orașul lor.

         O poză valorează 5 puncte, un video 10 puncte  iar o invitație trimisă unui prieten pe e-mail primește 1 punct. Pentru ca materialul foto sau video uploadat să fie eligibil pentru competiție, acesta trebuie să surprindă noul Toyota Yaris 2014 (nu alte modele) și să fie înscris în concurs până pe 10 noiembrie 2014. De asemenea participantul trebuie să acumuleze minim 6 puncte.
         Înscrierea se face în contul propriu de pe toyotamea.ro, iar câștigătorul va avea parte de o călătorie unică, Behind the Scenes, all-inclusive (transport, cazare, masă) de un weekend, la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța, unde va descoperi secretele din spatele automobilului. Toate detaliile concursului se găsesc pe site-ul Toyota .
         Doi câștigători vor fi aleși prin tragere la sorți (și deci acolo nu ajută decât, eventual, rugăciunile) dar un al treilea căștigător “Genial oriunde”, va fi ales prin votul juriului (format din angajați Toyota) pentru cel mai original și reprezentativ video, criteriile fiind atât de originalitate, cât și de compatibilitate cu conceptul de lansare al noului model, sintetizat în sloganul “Genial în oraș, fericit oriunde!”.
         Premiile puse în joc sunt foarte faine, cui nu i-ar surâde o excursie în Franța ? Și mai mult decât atât, o vizită într-o fabrică Toyota ? Pentru a fi cât mai originali și a avea șanse de câștig vă recomand cu mare drag să NU folosiți materiale cu pisici la volan. E plin internetul de ele și chiar dacă sunt drăguțe, simpatice și primesc zeci de like-uri nu sunt deloc originale. 

sursa foto www.catsparella.com
         Poate reușiți să o surprindeți pe Simona Halep dând autografe pe capota noului Yaris. Sau poate vă filmați râzând cu gura până la urechi în oglinda retrovizoare. Zic și eu.  Deși sunt sigură că ideile voastre pentru filmulețe sunt cu mult mai bune. Succes maxim să aveți !

         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Citește mai mult

factura

Sănătate ! că-i mai bună decât toate

         Vă aduceți aminte cum ne întreba educatoarea la grădiniță: ”Copii, ce se vede în acest tablou ?” iar noi răspundeam în cor ”în acest tablou se vede un urs”… Tot așa vă întreb și eu pe voi: Ce se vede în acest tablou ? iar voi o să vă uitați cu atenție și o să-mi răspundeți ”în acest tablou se vede o factură”…

         Da, foarte bine ați răspuns, mai bine nu s-ar fi văzut. O factură în valoare de 153,46 euro pentru servicii medicale efectuate în Franța. O factură pentru nici mai mult, nici mai puțin decât o oră de spitalizare.
         În urmă cu ceva timp soțul meu, fiind în afara țării, s-a simțit rău și a trebuit să apeleze la serviciile unui spital din Franța. Și aceasta a fost nota de plată : 153,46 euro. Noroc că nu a fost ceva grav care să necesite internare sau, Doamne ferește, vreo intervenție chirurgicală că am fi fost buni de plată. Factura am primit-o acasă, prin poștă, la o lună după eveniment iar plata am făcut-o prin transfer bancar. 
         Abia în astfel de momente, când dă boala peste noi, ajungem să ne întrebăm de ce oare nu avem o asigurare de sănătate care să ne scutească de cheltuieli surpriză. Și atunci ne-am adus aminte de agentul de asigurări care încercase de câteva ori să ne abordeze pentru o discuție iar noi l-am tot amânat din lipsă de timp și chef. Sigur n-ar fi fost rău să ne fi informat din timp despre ceea ce înseamnă o asigurare medicală internațională.
         După acest incident am început să facem săpături în domeniu și astfel am ajuns la MediHelp International, firma cu cea mai bogată experiență în domeniul asigurărilor private  de sănătate. Până atunci nu avusesem habar că există planuri de asigurare care îți oferă posibilitatea să alegi aproape orice spital din lume în cazul în care te îmbolnăvești. Da, adică poți să mergi să te tratezi în Germania și să beneficiezi de toate condițiile unui spital de acolo fără să îți mai faci griji legate de bani. Sau poți să alegi Franța. Sau spitale private din România.
         Să te ferească Dumnezeu să fii nevoit să te tratezi în spitalele de stat din țara noastră. Este adevărat că avem medici extraordinar de competenți iar unii dintre ei sunt și inimoși pe deasupra. Dar oricât s-ar strădui și s-ar zbate pentru meseria lor, uneori sunt depășiți de situație și mâncați de sistem. Să vă dau un exemplu. La Spitalul de Oncologie din Cluj vin pacienți din toate colțurile țării, chiar și din București. Vin pentru renumele medicilor  și rezultatele obținute aici. Saloanele sunt toate renovate, este curat, mâncarea pacienților este foarte bună, asistentele sunt amabile și eficiente în munca lor dar … sistemul bugetar nu mai permite angajarea unor funcționare la ghișeul de eliberare a fișelor. Ca să ajungi la medicul la care ai programare ori la ședința de chimioterapie primul pas este să îți scoți fișa medicală de la acest ghișeu. Fișa este de fapt un dosar, de multe ori foarte voluminos, care se păstrează într-o arhivă undeva la subsol. Nu vă puteți imagina ce coadă este aici și câte ore trebuie să aștepți să-ți vină rândul ! Și toți oamenii aceia care stau la coadă sunt grav bolnavi, au cancer și unii abia se țin pe picioare. Este epuizant, degradant și inuman. De câteva ori au fost televiziunile și au filmat ceea ce se întâmplă în holul Spitalului de Oncologie din Cluj, s-au difuzat reportaje pe diverse posturi TV dar problema a rămas în continuare aceeași. O mare de oameni resemnați, înghesuiți într-un spațiu strâmt în care abia se mai poate respira este un spectacol foarte trist. Și atunci ajungi din nou să te întrebi care ar fi soluția și cum s-ar putea să nu fi nevoit să ajungi într-o astfel de situație. Pentru că boala, din păcate, nu ocolește pe nimeni.
         O asigurare de sănătate privată  îți oferă liniște și un anumit confort psihologic. Este la fel de utilă și când este vorba de o urgență medicală dar și atunci când apare o boală gravă. Este o investiție pe termen lung care te face să te simți protejat. Știați că există planuri de asigurare care ajung la o limită a poliței de 2500000 de euro ? (nu am greșit, n-am pus nici un zero în plus, sunt chiar două milioane și jumătate de euro). Se numește MediHelp Superior Plan și oferă aproape orice începând de la tratament stomatologic de urgență, vaccinări, îngrijire la domiciliu până la terapie intensivă, tratamente pentru cancer sau intervenții chirurgicale. Practic nu este domeniu să nu fie acoperit. Dacă vreți să vedeți mai amănunțit ce și cum , intrați pe site-ul MediHelp International ( http://www.medihelp.ro ) și cereți o ofertă personalizată. Cum vi se pare să puteți avea acces la orice clinică din Europa sau din lume ? Grozav, nu ?
         Iar dacă va fi să vă faceți o asigurare medicală eu vă doresc din suflet să o folosiți doar pentru prevenție și analize medicale de rutină.

         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Citește mai mult

uscator

Ce mă enervează la mall

         Cine a fost măcar o dată într-o tabără pe vremea când era copil sigur își aduce aminte de farsele pe care ni le făceam unii altora sau chiar profesorilor care ne însoțeau. Cea mai frecventă (și cu succes garantat) era cea cu pasta de dinți întinsă pe dosul clanței. Am făcut-o de multe ori și m-am distrat de minune până în momentul în care protagonista am fost eu însămi.
         Nu mai eram chiar ceea ce se numește un copil pentru că eram deja studentă și stăteam la cămin dar încă și eu, și colegele mele eram mereu puse pe șotii și aveam chef de râs în permanență. Era într-o seară când mă întorceam în cameră și în momentul în care am pus mâna pe clanță să deschid ușa, degetele au atins ceva rece și umed, apoi am simțit ceva vâscos și toată palma mi s-a umplut de o substanță necunoscută cu o consistență extrem de scârboasă. Deși ar fi trebuit să îmi dau seama din primul moment că este doar pastă de dinți, surpriza atingerii neplăcute m-a luat prin surprindere și țin minte doar sentimentul de greață care m-a cuprins instantaneu. Nu știam cum să scap mai repede de ceea ce mi se lipise de mână.
         Deși a trecut ceva timp de atunci nu pot să uit senzația neplăcută pe care am avut-o. Și nici nu o să o pot uita prea curând pentru că mereu mi se împrospătează în minte. De câte ori ajung la mall și merg la baie, când ating mânerul ușii și simt că este ud parcă mă scutură frigurile. Pentru că tot timpul este ud. Dacă n-aș uita mereu acest lucru aș impinge ușa cu piciorul să nu mai fiu nevoită să ating focarul acela de infecție. De ce, Doamne iartă-mă, firmele de întreținere nu pun la baie un prosop de hârtie sau niște prosoape pliate ? Când vezi cărucioarele alea imense pline cu produse de igienă și curățenie cu care se plimbă prin mall nu-ți vine să crezi că nu au măcar un prosop de hârtie de unică folosință.
         În toate băile din mall-uri există doar uscătoare de mâini electrice care fac un zgomot asurzitor și la care te plictisești așteptând să ți se usuce mâinile. Pentru că unui uscător de mâini îi trebuie 45 de secunde pentru a-și îndeplini misiunea. Dar cine stă atât de mult timp să-i bâzâie aparatul ăla în cap ? Nimeni. (Studiile arată că bărbaţii aşteaptă 17 secunde, iar femeile doar 13,3 secunde pentru a se usca pe mâini). Și apoi fie își șterg mâinile pe blugi, fie pun mâna udă pe clanță ca să mă enerveze pe mine.
         În afară de asta s-a constatat că uscătoarele de mâini sunt adevărate focare de infecție răspândind prin jetul de aer cald bacterii și microbi. Adică degeaba te speli, dacă apoi stai cu mâinile întinse să vină microbii la loc. Și nu vin doar unul sau doi :) . Vin cu zecile de mii. Uscătoarele cu aer cald duc la creşterea bacteriilor pe mâini cu 254% și, de parcă asta nu ar fi destul, îți deshidratează pielea.
sursa foto www.blog.cascades.com

         În lipsa prosoapelor pliate, eu personal prefer să rup un pic de hârtie igienică să mă șterg pe mâini decât să folosesc uscătorul electric. Hârtia absoarbe toată apa fără să îți deshidrateze pielea. Poate cei care sunt îngrijorați de problemele de mediu vor spune că folosirea hârtiei nu este eco-friendly. Obiecția aceasta cred că poate fi ușor înlăturată punând în balanță cantitatea de energie care se folosește pentru încălzirea aerului din uscător comparativ cu cea folosită pentru fabricarea unui prosop pliat de hârtie. S-au făcut studii și pe această temă și s-a constatat că prima variantă necesită mai multă energie.          

         Așa că dragi producători de hârtie igienică cred că ar fi bine să vă uniți forțele și să începeți o campanie de informare în acest sens. Eu sunt gata să mă ofer voluntar ! 

        
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.



Share This:

Citește mai mult