straja

Destinație pentru 2015 – Straja

         Cred că în afară de mine toată România a fost la Straja cel puțin o dată. Mi-aduc aminte că iarna trecută cu oricine mă întâlneam și-l întrebam ce mai face îmi răspundea ori că tocmai se întorsese de la Straja, ori că urma să plece la Straja. Și toți, absolut toți erau super încântați de cele 12 pârtii de ski care în total au 26 de kilometri. E adevărat că eu nu schiez dar am totuși pretenția că am umblat ceva prin țara asta. Și nu știu cum de locul ăsta mi-a scăpat. Dacă totuși mai este cineva care nu a auzit de această stațiune vă spun doar că este în județul Hunedoara, foarte aproape de Lupeni. De la Cluj sunt 256 de km iar de la București, 344.

sursa foto www.cotidianul.ro
         La Straja se poate merge și vara, evident. Vara la munte îmi place teribil de mult, mai ales în zilele când în orașe canicula lovește cu putere. Nu pot să spun că soțul meu nu iubește natura dar, chiar dacă apreciază un peisaj de munte, o pădure ruginie sau o poieniță plină de margarete înflorite, nu cade pe spate de extaz. E genul venit, văzut, plăcut, trecem la pasul următor. Și mai departe ce facem? mă întreabă de fiecare dată. Nu are răbdare să stea sprijinit de un trunchi de copac și să scruteze înălțimile, să inspire aer curat, să se bucure de liniștea de pe crestele munților și de adierea vântului sau alte bla-bla-uri poetico-romantice. Pentru ca o excursie să fie reușită trebuie să aibă ceva interesant de făcut sau de văzut. Ceea ce uneori este destul de greu de găsit.
         Sunt sigură însă că parcul de aventură de la Straja ar fi pe gustul lui. De fapt și pe al meu pentru că de mult visez să mă dau cu tyroliana ! Nu cred că mi-ar fi frică deloc. Mă rog, asta spun acum când stau comod pe canapea cu televizorul pornit și cu laptopul în brațe deși habar n-am cum va fi la fața locului. Și pe podurile suspendate sunt foarte curioasă cât de greu ar putea să fie pentru că  privind de jos pare destul de ușor :) Deși am înțeles că nu e.
sursa foto www.infovacante.com
         Mi-ar plăcea să mergem cu un grup mare, mai multe familii de prieteni și să încercăm toate aceste experiențe împreună. Traseele au niveluri de dificultate diferite, unele potrivite chiar și pentru copii așa că nimeni nu ar sta pe margine să se plictisească. Cred că ar fi foarte amuzant, vacanța n-ar mai fi deloc banală și am avea apoi amintiri pentru o viață.
         Interesant, mai bine spus ciudat, e și faptul că n-am făcut nici măcar un team building la Straja deși am umblat cu foștii colegi de servici pe multe coclauri montane. Să fi făcut o adunare aici, în parcul de aventură, cred că s-ar fi potrivit foarte bine. 
         Am auzit de multe ori ideea că team building-ul este doar o modalitate de a pierde timpul în afara biroului. Din păcate, dacă locul ales pentru această ieșire din rutina zilnică nu are nimic de oferit se întâmplă adesea ca totul să se transforme doar într-o masă comună udată cu alcool din abundență. Eventual se mai adaugă un concurs de karaoke obosit ca să fie totuși ceva bifat pe listă. Iar filozofia transformării angajaților din entități individuale în membri ai unei echipe interdependente rămâne doar un capitol teoretic în cursurile de management.
         Ca să nu se întâmple așa, alegerea locului în care se ține team building-ul este esențială. De exemplu la Straja parcurgerea traseelor din parcul de aventură ar putea face obiectul concursurilor dintre echipe și toată lumea ar avea pe ce să se concentreze. Distracție garantată.  Deja îmi imaginez coborâri și traversări la înălțime, tremuratul genunchilor, curajul, îndemânarea, țipetele, încrederea în forțele proprii și cele ale echipei. Și satisfacția unei mici victorii. Un team building organizat într-un parc de aventură nu poate fi decât o reușită.
         Iar o vacanță la Straja, chiar și în varianta mini, este deja pe lista mea de priorități pentru 2015.

 
         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.
 
 

Share This:

Citește mai mult

P9301211

Cumpărături pe strawberrynet.com

         Strawberrynet.com este un site pe care l-am descoperit în urmă cu câțiva ani și pe care îl ador pur și simplu. Este un site care vinde parfumuri și tot felul de alte produse cosmetice și are sediul în Hong Kong. La început era destul de complicat să cumperi de acolo pentru că pachetele veneau la vamă, nu veneau la oficiul poștal. Dar de vreo doi ani expedierea se face din Suedia, deci din Uniunea Europeană, așa că nu mai există această problemă.
         Site-ul are o secțiune numită ”oferte speciale zilnice” și acolo au reduceri foarte, foarte mari, valabile câte 24 de ore. Aproape în fiecare zi intru și verific :) Sigur că nu cumpăr chiar atât de des dar e bine să fiu la curent cu noutățile. Deja au început să apară și ofertele de Crăciun așa că stați cu ochii acolo. Anul trecut mi-am luat un set care conținea o trusă de farduri cu 6 culori, 2 blush-uri , 2 rujuri și un rimel de la Elizabeth Arden cu 70 de lei. Prețul întreg era de vreo 3 ori mai mare. Super-calitate. La prima comandă se primește un cadou gratuit la alegere și nu e de ici, de colo. E chiar ceva consistent. Eu am și acum bronzerul Stila pe care l-am ales atunci și care ar fi costat 60 de lei.
         Transportul e gratuit cu condiția să nu cumperi doar parfumuri (altfel se mai adaugă 10% din valoarea parfumului). Asta cred că e o reglementare internațională și este ceva legat de transportul lichidelor. Există și un program de loialitate în care intri automat începând cu a doua comandă. Discountul începe să crească de la 1% și ajunge până la 10%. Eu am ajuns la 6-a comandă și acum am 5% discount. Pachetele vin prin Prioripost și sunt legate cu o panglică mov :
         În interiorul pachetului produsele sunt împachetate în folie cu bule de aer iar golurile sunt umplute cu bucățele de polistiren așa încât este imposibil să se spargă.
         La ultima comandă am avut un parfum de la Benetton și o loțiune de față pentru bărbați de la L’Oreal. Parfumul a costat 35 de lei (75 de ml) și îmi place foarte mult. Este a doua oară când îl cumpăr (era la ofertă specială, redus cu 60%). Are un miros de citrice, aduce a coajă de portocală, un pic amărui dar totuși foarte fresh. Persistă mult, dacă port o eșarfă în ziua în care mă dau cu el, sigur eșarfa va mirosi și după câteva zile. Prima dată când l-am cumpărat a fost un blind buy adică l-am luat fără să-l fi testat înainte. M-am luat doar după review-urile de pe fragrantica.com și am avut noroc pentru că mi s-a potrivit foarte bine. Sticluța areată senzațional, este închisă într-un fel de cub transparent și nu se poate scoate de acolo. Singurul inconvenient ar fi că e destul de mare și nu încape în poșetă. Dar oricum mirosul e suficient de persistent astfel încât nu trebuie reîmprospătat.
         Cealaltă cumpărătură, loțiunea pentru bărbați a fost tot o ofertă specială, 25 de lei dacă bine țin minte, și va fi un cadou surpriză așa că vă rog să țineți secret deocamdată :)
         Voi ați cumpărat vreodată de pe acest site ?
LATER EDIT Începând cu 1 februarie 2015 s-a modificat ceva în sistemul minunat al Poștei Române iar pachetele vin la oficiul vamal (nu la poșta obișnuită) și am înțeles că trebuie plătit TVA. Iar transportul nu mai este gratuit decât la comenzile peste 110 lei. 




Share This:

Citește mai mult

miros-carte

Ce miros avea copilăria ta ?

         Aceasta e întrebarea pe care Dan Negru a adresat-o aseară membrilor juriului de la Next Star. Cu asta a început emisiunea. Le-a cerut să răspundă spontan, fără să stea să elaboreze răspunsuri. Vasile Muraru a spus ”iarbă, vaci și cai”, Lora a spus ”vanilie și chiftele”, Connect-R a fost simpatic răspunzând instantaneu ”gumă Turbo”, Maria Cârneci a răspuns ”fân, mere și prune” iar Pepe și-a adus aminte de mirosul ștrandului.
         Evident că în sinea mea mi-am pus și eu aceeași întrebare. Copilăria mea mirosea a cărți. Și nu e doar o metaforă. În afară de faptul că am iubit cărțile de când mă știu mi-a plăcut întotdeauna să le simt mirosul. Citeam și din când în când îmi băgam nasul între pagini să simt mirosul cernelii tipografice. Mai ales cărțile noi-nouțe aveau un miros de neconfundat care îmi plăcea foarte mult.
         Da, copilăria mea mirosea a cărți. Acum, când stau să mă gândesc la zilele acelea fără griji, parcă îmi pare rău că nu am profitat mai mult de soare, de aer, de natură, de libertatea pe care ți-o dau lungile zile de vacanță. Îmi pare rău că nu am alergat destul, că nu am bătut mingea pe stradă, că nu am intrat  desculță prin bălți, că nu am făcut năzdrăvănii pe care să le povestesc într-o zi nepoților.
         N-am făcut nimic din toate astea pentru că stăteam de dimineața până seara cu nasul în cărți.  Le citeam și le miroseam. Eram în vacanța de vară de la sfârșitul clasei a VI-a când în trei zile am citit patru volume: Cei trei mușchetari și După douăzeci de ani de Alexandre Dumas. În a patra zi bunica mea m-a scos cu forța afară din casă și m-a trimis la joacă.         
sursa foto www.kuriouskitty.blogspot.com 
         Nu am renunțat nici acum la obiceiul de a mirosi cărțile. Ba chiar pot să spun că m-am perfecționat și am ajuns la nivelul la care pot să recunosc cu ochii închiși vechimea unei cărți doar după miros. Sau pot să spun dacă a fost tipărită la o editură din străinătate (de exemplu cărțile din Franța au un miros pe care îl recunosc dintr-o mie). Pentru mine un ziar nu va mirosi niciodată ca și o carte, un atlas nu va mirosi ca și un roman iar un manual de școală ca o revistă . O să îmi placă întotdeauna mirosul de hârtie, cerneală și clei, o să miros cărțile în continuare și sper să am suficient timp încât să citesc tot ce mi-am propus.
         Copilăria voastră ce miros avea ?
        

Share This:

Citește mai mult

PA151260

Măsline aperitiv

         Cei care mă cunoașteți știți că îmi place să gătesc la fel de mult cam cât le place pisicilor să facă baie. Adică deloc. Totuși sunt câteva lucruri care îmi ies foarte bine în bucătărie și cu care am avut succes de fiecare dată când am avut oaspeți. Măslinele de care vă spun astăzi nu înseamnă gătit propriu zis dar au un gust foarte, foarte bun, țin de foame, sunt aspectuoase și reprezintă sănătate curată. Prepararea lor durează doar câteva minute iar singurul minus e faptul că trebuie lăsate la marinat de azi pe mâine. Avem nevoie doar de ce se vede în poză, adică măsline, pătrunjel, usturoi și lămâie.
         Eu am cumpărat 400 de grame de măsline din soiul Kalamata. Acestea provin din regiunea cu același nume din Grecia și au culoarea maronie sau mov închis. Obișnuiam să cumpăr măsline negre dar de când am auzit că unii producători folosesc coloranți ca să le înnegrească mai repede (în loc să aștepte coacerea completă urmată de un proces de oxidare naturală) nu mai vreau să risc. Măslinele  Kalamata nu sunt foarte mari dar au un gust mai pregnant și sâmburele foarte mic.
         Tot ce trebuie să faceți este să tocați mărunt pătrunjelul și să presați doi-trei căței de usturoi.
         Apoi amestecați măslinele, pătrunjelul, usturoiul și câțiva stropi de lămâie și lăsați totul la marinat, în frigider, de pe o zi pe alta. Bineînțeles le puneți într-o cutie cu capac sau  trageți folie alimentară deasupra pentru că altfel tot frigiderul va mirosi a usturoi.
         A doua, a treia zi măslinele sunt delicioase și pot fi servite ca aperitiv . Usturoiul își pierde total asprimea inițială și se întrepătrunde foarte bine cu verdeața și gustul sărat al măslinelor. Merg excelent cu bere dar și băutorii de apă plată le apreciază la fel de mult . Pentru ca masa să fie mai colorată puteți pregăti și niște ardei fripți în stil italian care se fac la fel de ușor deși aceștia necesită foc :) . Câteva felii de pâine cu semințe și aveți un meniu de Master Chef. Este un meniu vegetarian dar credeți-mă că nici cei mai mari carnivori nu vor avea obiecții.
          Cu acest articol m-am alaturat campaniei Fii Activ cu Doppelherz® aktiv Pentru Vegetarieni.

Share This:

Citește mai mult

ham

Cu câte felii de pâine se face un sandwich?

         Imaginați-vă o lume fără sandwich-uri. Doar cu ciorbe, sarmale și tocănițe. De fiecare dată când mâncăm, să fim nevoiți să ne așezăm la masă, să folosim tacâmuri și farfurii pe care apoi să trebuiască să le spălăm și să pierdem o grămadă de vreme. Să nu mai putem să facem două sau chiar trei lucruri în același timp, să nu mai mergem pe stradă în timp ce mâncăm, să nu mai avem ce ne lua în excursii, să nu mai avem cum mânca deasupra tastaturii sau ce să punem în ghiozdanul copilului când pleacă la școală. Pentru stilul meu de viață e de neconceput. Mă întâlnesc cu sandwich-ul în fiecare zi. Și nu doar că mă întâlnesc, îl și mănânc.
         Probabil cei mai mulți dintre voi știți deja de unde provine cuvântul sandwich. O spun doar pentru cei care încă nu au aflat. Sandwich vine de la numele aristocratului englez John Montagu, al patrulea conte de Sandwich, care a trăit în secolul al XVIII-lea. Acesta era un mare amator al jocurilor de cărți și, pentru că nu se putea desprinde de la masa de joc, îi cerea valetului să-i aducă două felii de pâine între care se găseau bucățele de carne. Îi plăcea să mănânce astfel deoarece nu trebuia să folosească o furculiță, nu se murdărea pe mâini de la carnea unsuroasă și putea să-și continue jocul  în timp ce mânca . Colegii de la masa de joc au început să comande  ”la fel ca Sandwich” și uite-așa cuvântul și-a intrat în drepturi.
         Sandwich-ul a devenit atât de popular pe întreaga planetă încât The Wall Street Journal l-a desemnat ca fiind ”cea mai mare contribuție a Marii Britanii la gastronomia mondială”. În afara ironiei evidente, gustosul sandwich a însemnat totuși un mare pas înainte în stilul de viață al oamenilor și nu știu țară în care acesta să nu fie la mare preț. Iată doar câteva exemple:
         Statele Unite . Celebrul hamburger este, de fapt, sandwich toată ziua chiar dacă feliile de pâine reprezintă o chiflă rotundă tăiată în două. Carnea tocată de vită, prăjită pe grătar, este delicioasă și se combină perfect cu bucățelele de murături, ceapă, salată și tot felul de condimente. Iar dacă se adaugă o felie de brânză s-a transformat în cheeseburger. Indiferent de variantă, pentru a savura un hamburger adevărat trebuie să vorbești cu gura plină.
sursa foto www.comicvine.com
         Franța. Se spune adesea că francezii nu fac sandwich-uri. Cei care rostesc această banalitate nu au gustat se pare Croque Monsieur. Când am vizitat prima oară Franța mi s-a spus într-o zi că la cină vom avea croque monsieur și cum suna atât de franțuzit mă așteptam la o specialitate tradițională facută de vreun mare chef. Când colo, ce să vezi, un sandwich prăjit, cu cașcaval și șuncă la mijloc. Gustos, nimic de zis. Se consumă, neapărat, având o eșarfă très chic în jurul gâtului.
sursa foto: www.regions-of-france.com
         Suedia și celelalte țări scandinave. Cele mai des întâlnite sandwich-uri nordice sunt cele cu pâine neagră, brânză, somon și mult mărar. Sunt împachetate întotdeauna în șervețele cumpărate de la IKEA.
sursa foto www.eating-made-easy.com
         Marea Britanie. Contrar aparențelor britanicii mai mănâncă și altceva în afară de fish and chips și iahnie de fasole la micul dejun.  Pentru ei a câștiga o brumă de bani înseamnă a avea asigurate bread and butter și au fost întotdeauna ceea ce pentru noi este pâinea cea de toate zilele. Sandwich-urile lor sunt aproape întotdeauna tăiate sub formă de triunghiuri pentru că cercetătorii britanici au demonstrat că tăiatul în diagonală le face cu 30% mai gustoase .


sursa foto www.pixgood.com

         România. Românilor le plac sandwich-urile ”cu de toate”. Primul strat, cremă de brânză apoi ceva salam, o frunză, două de salată, o felie de cașcaval, un pic de castravete și deasupra încă o felie de pâine unsă cu cremă de brânză pentru că, popor mioritic fiind, românii sunt toți fani brânză.



         Aș fi scris câteva cuvinte și despre șaorma, kebab, gyros, taco sau buritto care toate seamănă între ele dar justiția americană a decis că acestea NU sunt sandwich-uri. Pentru ca un sandwich să fie declarat ca atare trebuie să conțină minim două felii de pâine și nu doar una rulată sau împăturată. Aceasta a fost sentința din 2006 a tribunalului din Boston, Massachusetts când un ”sandwich shop”, care avea trecută o clauză de neconcurență în contractul de închiriere a spațiului dintr-un mall, a dat în judecată proprietarul pentru că acesta închiriase un spațiu alăturat unei firme care vindea kebab.
         Pare hilar dar cum eu respect justiția nu o să comentez hotărârile acesteia.

         Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014.

Share This:

Citește mai mult